CASE OF NOGOLICA v. CROATIA (No. 2)

Reclamantul s-a născut în 1962 și trăiește în Zagreb. La 5 octombrie 1995, reclamantul a depus o acțiune civilă în daune la Tribunalul Municipal de Zagreb (Općinski sud u Zagrebu) împotriva revistei săptămânale G. (“acuzatul”), susținând că a publicat un articol despre el despre libeloa. Curtea a programat prima audiere pentru 1 aprilie 1996. Audierea respectivă, precum și cea prevăzută pentru 11 martie 1997, au fost suspendate la cererea reclamantului. La ședința din 17 aprilie 1998, acuzatul și-a prezentat răspunsul la cererea reclamantului. La 13 aprilie 1999, instanța a auzit reclamantul. Audițiile programate pentru 27 septembrie 1999 și 26 noiembrie 1999 au fost suspendate deoarece martorii convocați nu au apărut. La 28 februarie 2000, Curtea a auzit un martor și a încheiat audierea principală. În aceeași zi, a dat hotărârea de a respinge cererea reclamantului. Hotărârea a fost judecată pentru reclamant patru luni mai târziu. 10. La 6 iunie 2000, reclamantul a apelat împotriva hotărârii de primă instanță. 11. La 28 februarie 2001, dosarul a fost transferat Curtei Județeanului Zagreb (Županijski sud u Zagreb) ca instanță de a doua instanție. La 14 mai 2002, această instanță a returnat dosarul la Curtea Municipală pentru că nu are puterea de procuror. Având obținut documentul lipsă, dosarul a fost returnat la Curtea Județeană la 27 septembrie 2002. În continuare, la 25 martie 2003, Curtea județului a anulat hotărârea de primă instanție și a remis cazul. 12. În reluarea procedurii, la 12 februarie 2004, Curtea Municipală Zagreb a desfășurat o ședință și a hotărât să obțină declarații de martor suplimentare. Audierile programate pentru 16 iunie și 23 noiembrie 2004 au fost suspendate din cauza convocarii necorespunzătoare a martorilor. Următoarea ședință a fost programată pentru 14 aprilie 2005. Acțiunea este încă în suspensie înaintea instanței de primă instanță. 13. Între timp, la 10 decembrie 2002, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske), plângând de durata procedurii. La 13 iunie 2003, Curtea Constituțională a declarat plângerea reclamantului inadmisibilă, deoarece Curtea Județeanului a decis deja acest caz. 14. Partea relevantă a articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002, din 3 mai 2002; „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă sau nu toate măsurile legale au fost epuizate dacă instanța jurisdicțională nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia într-un timp rezonabil ... (2) În cazul în care se menține o plângere constituțională ... în conformitate cu alineatul (1) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța jurisdicțională trebuie să decidă cazul pe fond... (3) Într-o decizie emisă în temeiul alin. (2) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională evaluează compensarea corespunzătoare pentru reclamant pentru încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensația se plătește din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.”