KISELIS v. LITHUANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KISELIS v. LITHUANIA (CtEDO, 2005)
Decizia nr. 15968/02 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 1 decembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Caflisch Bîrsan dna Tsatsa-Nikolovska Myjer David Thór Björgvinsson, judecători și dl V. Berger Grefier având în vedere cererea depusă la 8 decembrie 2001, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE ȘI COMPLAINTE Reclamantul, dl Giedrius Kiselis, este un național lituanian care s-a născut în 1979. Locuiește în Kaunas. Reclamantul a fost reținut într-o închisoare Vilnius după condamnarea pentru jaf. A fost eliberat din închisoare la 19 octombrie 2004, în timp ce Curtea a fost informată numai la 1 aprilie 2005 (a se vedea, de asemenea, mai jos). El s-a plâns, în special, cu privire la legalitatea și lungimea deținerii sale în reținere în contextul procedurii penale pentru jaf. El a invocat art. 5 din Convenție în acest sens. La 21 iunie 2004, Curtea a comunicat cauzei guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură. Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei la 13 septembrie 2004. Prin scrisoarea Registrului Curții din 27 septembrie 2004, reclamantul a fost invitat să prezinte, până la 8 noiembrie 2004, observațiile sale cu privire la observațiile guvernului. Prin scrisoarea Registrului din 12 octombrie 2004, reclamantul a fost amintit cu privire la termenul de depunere a observațiilor sale. Având în vedere absența răspunsului reclamantului, prin scrisoarea Registrului din 30 noiembrie 2004, trimis prin corespondență înregistrată, reclamantul a fost informat că perioada permisă de depunere a observațiilor sale a expirat la 8 noiembrie 2004, și faptul că nu a fost solicitată prelungirea termenului.Atenția reclamantului a fost atrasă la art. 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea ar putea trage cazul din lista sa de cauze în cazul în care circumstanțele au condus la concluzia că un reclamant nu intenționează să continue cererea. O scrisoare repetată a Registrului a fost trimisă prin poștă înregistrată reclamantului la 6 ianuarie 2005, reprezentând că termenul de depunere a observațiilor sale s-a expirat la 8 noiembrie 2005 și că Curtea ar putea decide să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) din Convenție. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns de la solicitant. La 7 martie 2005, Registrul a scris guvernului contestat o scrisoare, solicitându-i să prezinte posibile dovezi că reclamantul a primit, de fapt, scrisorile menționate mai sus în închisoare. La 1 aprilie 2005, Guvernul a informat Curtea că, de fapt, reclamantul a fost eliberat din închisoare la 19 octombrie 2004, însă că scrisorile menționate anterior au fost transmise din închisoare la adresa permanentă a reclamantului în Kaunas. La 15 aprilie 2005, Registrul a trimis o nouă scrisoare, prin corespondență înregistrată, la adresa de domiciliu a reclamantului din Kaunas, informându-i că cazul poate fi anulat în temeiul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție și solicitându-i să informeze, cât mai curând posibil, intenția sa de a continua procedura. Copia scrisorilor Registrului din 27 septembrie, 12 octombrie, 30 noiembrie 2004, 6 ianuarie 2005 și 7 martie 2005, precum și exemplarele scrisorilor guvernului din 13 septembrie 2004 și 1 aprilie 2005 au fost incluse în scrisoarea din 15 aprilie 2005. La 3 mai 2005, Curtea a primit confirmarea de la oficiul poștal că scrisoarea din 15 aprilie 2005 a fost transmisă în mod corespunzător destinatarului. Cu toate acestea, reclamantul nu a răspuns la niciuna dintre scrisorile menționate mai sus din Registrul Curții. HOTĂRÂREA Curții remarcă că, în ciuda scrisorile din 27 septembrie, 12 octombrie, 30 noiembrie 2004, 7 ianuarie 2005 și 15 aprilie 2005, reclamantul nu și-a prezentat observațiile și nici nu a formulat niciun alt argument Curții de la comunicarea cauzei. În acest context, Curtea consideră că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii. Curtea nu constată niciun motiv pentru continuarea examinării cauzei. Prin trimiterea la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că cererea ar trebui eliminată din lista cauzelor sale. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Z upančič Președintele grefierului