ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 992/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Reclamantul Județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea parțială a actelor administrative - informare privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. x finală cu nr. 26433 din 04.04.2016 înregistrat la Consiliul Județean Cluj cu nr. 8077 din 04.04.2016 în ceea ce privește excluderea de la rambursare a sumei de 49.014,88 RON și 11.763,57 RON TVA, anularea totală a adresei MDRAP prin care s-a respins contestația/plângerea prealabilă formulată de Județul Cluj.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 320 din 20 octombrie 2016, instanța fondului a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Cluj, a anulat parțial Informarea privind situația cheltuielilor aprobate cu cererea de rambursare nr. x finală nr. 26433/04.04.2016 înregistrată la Consiliul Județean Cluj cu nr. 8077/4.04.2016 în ceea ce privește excluderea de la rambursare a sumei de 19.014,88 RON cu 11.763,57 RON TVA precum și a Adresei Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 8077/13.06.2016.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 320 din data de 20.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal în condițiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă arată că între MDRAP, prin Agenția pentru Dezvoltare Regională N-V și UAT Județul Cluj s-a încheiat contract de finanțare nr. x/2013 în baza căruia reclamantului i s-a finanțat proiectul dezvoltare Parc Industrial A. 1.

Reclamanta a formulat cerere de rambursare nr. x însă prin informarea privind situația cheltuielilor aprobate cu această cerere cu nr. 26433 din 04.04.2016 i s-a comunicat excluderea de la rambursare a sumei de 49.014,88 RON și 11.763,57 RON reprezentând TVA, sume aferente unei cantități de 935,34 mp de pavaj, refuzul de rambursare fiind motivate de faptul că, la vizita în teren organizată de autoritatea de management, nu a fost identificată pe șantier cantitatea de pavaj în discuție.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să ramburseze cheltuiala aferentă cantității de 935,34 mp de pavaj deși în cauză nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se recunoaște eligibilitatea acestor cheltuieli, susține recurenta, hotărârea fiind afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În plus, recurenta pârâtă arată că omisiunea instanței fondului de a arăta considerentele pentru care a apreciat că este îndeplinită condiția eligibilității cheltuielii în analiză în prezenta face incidente în speță și prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac, pârâta solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a arătat anterior, reclamanta intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect cenzurarea refuzului autorității pârâte de a recunoaște eligibilitatea cheltuielilor aferente unei cantități de 935,34 mp de pavaj (49.014,88 RON la care se adaugă 11.763,57 RON reprezentând TVA).

Refuzul de rambursare a fost determinat de faptul că această cantitate nu a fost identificată cu prilejul vizitei pe șantier, organizate de autoritatea de management.

Soluționând acțiunea reclamantei, prima instanță a constatat că este întemeiată, apreciind că reclamanta intimată a justificat absența materialului de construcție, prin raportare la procesul-verbal de custodie înfățișat echipei de control.

Contrar celor reținute de prima instanță, curtea constată că în mod legal au fost respinse la rambursare cheltuielile în valoare de 49.014,88 RON la care se adaugă 11.763,57 RON reprezentând TVA, aferente cantității de 935,34 mp de pavaj.

Astfel, raportat la prevederile Ordinului nr. 1127/2013 pentru aprobarea Instrucțiunii privind plata echipamentelor și/sau a materialelor livrate și recepționate de către beneficiar pe șantier, în cadrul contractelor de lucrări finanțate în Programul operațional regional, Programul operațional sectorial Mediu și Programul operațional sectorial Transport, cheltuielile aferente echipamentelor sau materialelor de construcții au caracter eligibil dacă aceste echipamente sau material au fost livrate și depozitate corespunzător pe șantier.

În același sens, Instrucțiunea aprobată prin ordinul anterior menționat prevede că antreprenorul este îndreptățit la plata echipamentelor și/sau a materialelor, în conformitate cu lista echipamentelor și/sau a materialelor, constituită ca anexă la contract/actul adițional. Plata se va face dacă materialele/echipamentele au fost livrate pe șantier în conformitate cu cerințele contractuale și au fost recepționate de către beneficiar. (lit. A).

Mai mult, a arătat recurenta pârâtă și în fața primei instanțe că în cauză sunt incidente și dispozițiile Instrucțiunii nr. 142/2015, emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional (AMPOR), unde, la pct. 3 pagina 4 se prevede aceeași cerință în privința eligibilității cheltuielilor aferente echipamentelor sau materialelor de construcții, respectiv aceea ca aceste echipamente sau materiale să fie livrate și depozitate corespunzător pe șantier.

În atare context, curtea constată că soluția primei instanțe, în sensul obligării pârâtei la rambursarea contravalorii unor material de construcții ce nu au fost identificate pe șantier este pronunțată cu încălcarea normelor care reglementează condițiile de eligibilitate a cheltuielilor în discuție, așa cum aceste norme au fost prezentate anterior.

Așa cum a sesizat recurenta pârâtă, prima instanță nu a analizat incidența acestor norme în privința liceității cererii de rambursare însă, o atare împrejurare este analizată de instanța de control judiciar prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și nu la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Argumentele invocate de către reclamanta intimată pentru a justifica absența materialelor de construcții nu pot conduce la validarea cererii de rambursare, în contextul în care cadrul normativ incident în privința acestor cheltuieli este clar și lipsit de echivoc, așa cum s-a arătat mai sus.

În același sens, apărarea reclamantei intimate, în sensul că refuzul de rambursare al cheltuielii privind cantitatea de 935,34 mp de pavaj este prematur nu are suport, fiind de subliniat faptul că solicitarea de rambursare a privit cantitatea de material de construcții în individualitatea sa(de aceea a fost și efectuată o vizită în teren, pentru identificarea sa) și nu produsul finit ce înglobează această cantitate.

Față de aceste considerente curtea constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recunoașterea caracterului eligibil al cheltuielii privind cantitatea de 935,34 mp realizându-se cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 1127/2013 și ale Instrucțiunii AMPOR nr. 142/2015, astfel că recursul va fi admis, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 320 din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând în fond cauza, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV