ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2038/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 38341/3/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest a inculpatei P.A.D. arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 158/UP din 22 august 2008, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală. Inculpata a fost arestată în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se că la data de 21 august 2008, i-a procurat inculpatului N.V., aflat în stare de deținere la secția 14 Poliție Arest, 3 doze de heroină, care conțineau cantitatea de 0,29 g, la insistențele acestuia, pe care i le-a introdus în pachetul adus la vizită în ziua de 21 august 2008, fiind surprinși în flagrant de către organele de poliție, iar în plus a mai deținut asupra sa 2 doze de heroină în greutate de 0,30 g, găsite cu ocazia percheziției corporale.

Prin sentința penală nr. 255/F din data de 4 martie 2009, Tribunalul București, secția I penală, inculpata a fost condamnată pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. Conform art. 300 2 , în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de atac, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b C. proc. pen. Instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive a inculpatei apare ca fiind legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc.

pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive a acesteia, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă. Recursul nu este fondat. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele considerente: În sarcina inculpatei s-au reținut infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pedepsite cu închisoare de la 10 ani la 20 ani.

În cauză a fost reținută situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatei în mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.A.D. împotriva încheierii din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 38341/3/2008. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2009.