ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2038/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 13 aprilie 2009 dată

în dosarul nr. 38341/3/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a

menținut starea de arest a inculpatei

P.A.D. arestată în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 158/UP din 22 august 2008, emis de Tribunalul București, secția

a II-a penală.

Inculpata a fost arestată în temeiul art.

148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se că la data de 21 august 2008, i-a

procurat inculpatului N.V., aflat în stare de deținere la secția 14 Poliție

Arest, 3 doze de heroină, care conțineau cantitatea de 0,29 g, la insistențele

acestuia, pe care i le-a introdus în pachetul adus la vizită în ziua de 21

august 2008, fiind surprinși în flagrant de către organele de poliție, iar în

plus a mai deținut asupra sa 2 doze de heroină în greutate de 0,30 g, găsite cu

ocazia percheziției corporale.

Prin sentința penală nr. 255/F din data

de 4 martie 2009, Tribunalul București, secția I penală, inculpata a fost

condamnată pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Conform art. 300

2

, în cauzele

în care inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice, în tot

cursul judecății, inclusiv în căile de atac, dar nu mai târziu de 60 zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160

b

C. proc. pen.

Instanța a constatat că temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât

măsura arestării preventive a inculpatei apare ca fiind legală și temeinică,

fiind dispusă cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpata, solicitând admiterea recursului și revocarea măsurii

arestării preventive a acesteia, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere

la luarea măsurii preventive nu mai subzistă.

Recursul nu este fondat.

Examinând cauza sub toate aspectele

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține

următoarele considerente:

În sarcina inculpatei s-au reținut

infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de

droguri de mare risc fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000

și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

pedepsite cu închisoare de la 10 ani la 20 ani.

În cauză a fost reținută situația

prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și

există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Constatând că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatei în mod corect

instanța a menținut măsura arestării preventive.

Față de aceste considerente, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

P.A.D. împotriva încheierii din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

I penală, pronunțată în dosarul nr. 38341/3/2008.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 29 mai 2009.