ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 86/2010

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar constată: Prin încheierea de ședință din 04 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr. 6930/3/2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului M.D. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apelantul inculpat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.D., în termen legal, susținând că temeiurile care au justificat inițial arestarea sa preventivă nu se mai mențin. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat nu este fondat, soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică. Din actele și lucrările dosarului se reține că recurentul inculpat M.D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în data de 27 ianuarie 2009 a vândut martorului denunțător cu identitate protejată, B.G., o doză tip bilă de heroină cu masa de 0,23 grame, pentru care a primit suma de 200 lei.

Inculpatul a fost reținut în data de 27 ianuarie 2009 iar prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 28 ianuarie 2009 Tribunalul București, secția I penală a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, de la 28 ianuarie 2009 la 25 februarie 2009, măsura fiind prelungită succesiv în faza de urmărire penală și menținută pe parcursul cercetării judecătorești. Prin sentința penală nr. 927/2009, Tribunalul București, secția I p enală, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, fază procesuală în care, după cum s-a menționat, Curtea de Apel București a menținut starea de arest, constatând că măsura este legală și temeinică, în temeiul art. 300 2 C. proc.

pen. cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Potrivit acestor dispoziții legale, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive. În cauză temeiurile de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.D. l-au constituit art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. În mod corect a reținut instanța de apel că și în prezent se mențin temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a recurentului inculpat.

În ceea ce privește datele din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a vândut în data de 27 ianuarie 2009 martorului denunțător cu identitate protejată, B.G., o doză tip bilă de heroină cu masa de 0,23 grame cu suma de 200 lei, acestea rezultă din procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul verbal din data de 28 ianuarie 2009 în care este consemnată declarația martorului cu identitate protejată B.G., raportul de expertiză tehnico-științifică, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarații inculpat. De asemenea, în acord cu instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul fiind mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea acestei ultime condiții, nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptei presupus a fi fost comisă de inculpat, de pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulație a drogurilor de mare risc, cum este heroina. Faptele de această natură au o rezonanță socială negativă, presupun o reacție de indignare, de dezaprobare din partea societății, un sentiment de insecuritate socială. La aceste elemente de apreciere legate de faptă se adaugă și datele privind persoana inculpatului, care este consumator de droguri și nu are ocupație, astfel că există temerea că lăsat în libertate acesta va continua activitatea infracțională legată de traficul ilicit de droguri.

În consecință, cum temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului M.D. nu au dispărut, mai mult, în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul formulat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii de ședință din 04 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 6930/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010 .