ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2329/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2329/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 22 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 43115/3/2008 (1234/2009)

s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului M.D.

Onorariu avocatului din oficiu, de 100 lei, s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției și Libertății Cetățenești.

Termenul de fond a fost acordat la data de

5 iunie 2009, pentru când

se va cita inculpatul.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că prin

rechizitoriul nr. 885/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv a inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc în stare de recidivă

postexecutorie,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se că, în data de 24 septembrie

2008, în jurul orelor 17,00, inculpatul M.D. a vândut martorului denunțător 3 8

trei) doze de heroină, contra sumei de 150 lei, bani inserați anterior

flagrantului; totodată, a mai deținut în vederea comercializării 13

(treisprezece) doze de heroină tip bilă.

Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, art. 148 lit. f) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat

că acestea se mențin și în prezent.

Astfel, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h)

C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile cercetate, este închisoarea mai

mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică concretizat în natura și gravitatea

faptelor deduse judecății și urmarea produsă.

Curtea de apel a constatat că măsura preventivă a arestării se impune a

fi menținută și prin raportate la exigențele art. 5 § 3 din C.E.D.O., câtă

vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu

contravine dispozițiilor legale în materie.

Existența și suficiența acestor motive, curtea de apel Ie-a exprimat în

ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportate la

prevederile art. 136 C. proc. pen., știut fiind că o măsură preventivă nu mai

poate fi considerată legitimă atunci când nu se

învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau

pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărire penală,

judecată sau executarea pedepsei.

Ca urmare, având în vedere dispozițiile art.

160

b

raportat la art.

300

2

C. proc. pen. și art. 5 § 1 lit. a) din C.E.

A.D.O.L.F., curtea de

apel a menținut

starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal,

recurs inculpatul M.D., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de astăzi, în recurs, apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de

acesta și rejudecând a se dispune revocarea arestării, arătând că temeiurile

care au determinat arestarea inculpatului nu se mai impun și că nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul

cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.D. prin prisma

dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art. 141 C. proc. pen., așa

cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte

constată recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 22 mai 2009,

ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 342 de la 27 martie 2009 a Tribunalului

București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 43115/3/2008, în temeiul art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

în stare de recidivă postexecutorie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b)

C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b)

C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata prevenției de la data de

24 septembrie 2008 la zi.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 150 lei.

În temeiul art. 18 lit. f) C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, s-a confiscat în vederea distrugerii, cantitățile de 0,33

grame pulbere și 1,81 grame pulbere, ce conțin heroină, rămase în urma

analizelor de laborator.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., în referire la art.

118 C. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 50 lei, depusă la

C.E.C. B. S.A. conform recipisei de consemnare nr. 2113962/1 din 08 octombrie 2008.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la plat sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către

stat.

Onorariu apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat

din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, analizând

materialul probator administrat în cauză a reținut, în fapt că, sesizate fiind

prin denunțurile numiților l.Ș.S. și A.P.

M.,

din 04 iunie 2008, respectiv din 24 septembrie 2008, organele de

urmărire

penală, procurorul și organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B -

Poliția Sectorului 2 – B.C.C.O., au efectuat demersurile legale în vederea

prinderii în flagrant a inculpatului M.D., astfel că, la data de 24 septembrie

2008, în jurul orei 17,00, persoana vizată a fost descoperită imediat după

vânzarea către martorul-denunțător A.P.M. a 3 (trei) doze de heroină, contra

sumei de 150 lei, bani înseriați anterior flagrantului; totodată, a mai deținut

în vederea comercializării 13 (treisprezece) doze de heroină tip bilă.

Tranzacția descrisă a avut loc în fața imobilului de domiciliu al vânzătorului,

din București, la solicitarea telefonică a cumpărătorului.

Heroina (diacetilmorfina) face parte din

tabelul nr. I, anexă la Legea

nr. 143/2000 privind

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, fiind drog

de mare risc.

Prima instanță a reținut, în drept, că fapta inculpatului M.D. care, la

data de 24 septembrie 2008, în jurul orei 17,00, a vândut martorului-denunțător

A.P.M. trei doze de heroină, în cantitate totală de 0,43 grame pulbere ce

conține heroină, obținând un câștig ilicit de 150 lei, respectiv a mai deținut

în vederea comercializării

treisprezece

doze de heroină, în cantitate totală de 1,91 grame pulbere ce

conține

heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie prevăzută și pedepsită

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1)

lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.D. ce a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, sub nr. de dosar 43115/3/2008 (1234/2009), cauză

în care în care instanța de apel a

menținut,

în apel, măsura arestării preventive față de inculpat.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății

legalitatea și temeinicia arestării preventive,

procedând potrivit art. 160

b

Totodată, în conținutul art. 160

b

alin. (1) – (3) C. proc.

pen., modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că

temeiurile care au

determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să

justifice privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată

în

libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că

în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat.

Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului M.D. a fost reținut ca temei în drept, dispozițiile art.

148 lit. f) C. proc. pen., în condițiile art.

149

1

din același cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 186/ UP emis la

25 septembrie 2008.

Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat

că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.

f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, fiind mai mare de 4 ani, existând probe că

lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, în raport cu natura și gravitatea presupusei fapte comise,

modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de felul

drogurilor, respectiv heroină, ce face parte din categoria drogurilor de mare

risc, gradul ridicat de insecuritate pe care îl generează săvârșirea unor fapte

de genul celei dedusă judecății, precum și consecințele acestora pentru

societate.

Mai mult, în cauză a fost pronunțată în

primă instanță o hotărâre de condamnare a inculpatului M.D., la o pedeapsă

principală de 7 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate ridicată și chiar

dacă această

sentință nu este definitivă, se impune în

continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a

inculpatului M.D. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit.

a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza

condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în

care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în

vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, existând motive

verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 22 mai 2009 a Curții

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, prin care s-a menținut arestarea

preventivă a apelantului inculpat

este legală și temeinică, iar

criticile formulate de apărătorul recurentului inculpat nu sunt fondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

recurentul inculpat M.D. împotriva încheierii din

22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 43115/3/2008 (1234/2009).

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va obliga

recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma

de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.D. împotriva

încheierii din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și

pentru cauze cu minori și de

familie,

pronunțată în dosarul nr. 43115/3/2008 (1234/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

iunie 2009.