ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 344/2010

Asupra recursului penal de față; E xaminând acele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen., pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata prevenției de la 24 septembrie 2008 la zi. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 150 lei. În temeiul art. 118 lit. f) C. pen. coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat, în vederea distrugerii, cantitățile de 0,33 grame pulbere și 1,81 grame pulbere, ce conțin heroină, rămase în urma analizelor de laborator. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 118 C. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 50 lei depusă la CEC Bank SA conform recipisei de consemnare nr. 2113962/1 din 8 octombrie 2008. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în urma denunțurilor formulate de numiții I.S.S. și A.P.M., din data de 4 iunie 2008, organele de poliție au făcut demersurile legale în vederea prinderii în flagrant a inculpatului M.D. Astfel, la data de 24 septembrie 2008, în jurul orei 17,00, persoana vizată a fost descoperită imediat după vânzarea către martorul denunțător A.P.M. a trei doze de heroină contra sumei 150 lei, bani înseriați anterior flagrantului; totodată, a mai deținut în vederea comercializării 13 doze de heroină tip bilă. Tranzacția descrisă a avut loc în fața imobilului de domiciliu al vânzătorului din București, la solicitarea telefonică a cumpărătorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.D., solicitând redozarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 156/A din 3 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva sentinței penale nr. 342 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 24 septembrie 2008 la zi, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul M.D. , solicitând redozarea pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale și împrejurările cauzei, fiind instigat la comiterea faptei.

Recursul inculpatului este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată. Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă că la data de 4 iunie 2008, inculpatul I.S.S., în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, a formulat un denunț cu privire la faptul că un individ pe nume „D." se ocupă cu comercializarea heroinei, că de la acesta se aprovizionează și numitul A.P., iar clienții îl sună pe numitul D. la numărul de telefon, stabilind locul întâlnirii. La data de 24 septembrie 2008, numitul A.P.M. s-a prezentat la sediul D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial București și a formulat un denunț în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 în care a declarat că este consumator de droguri, heroină injectabil de aproximativ 10 ani și se aproviziona cu heroină, împreună cu numitul I.Ș., până să fie arestat, de la numitul D. În denunț a indicat semnalmentele numitului D., adresa acestuia și numărul de telefon, precum și suma cu care inculpatul vindea drogurile. Urmare a celor două denunțuri a fost organizată prinderea în flagrant a inculpatului, organizată la data de 24 septembrie 2008, în jurul orei 17,00, când a vândut martorului denunțător A.P. 3 doze de heroină contra sumei de 150 lei, bani înseriați anterior flagrantului. Inculpatul nu a contestat probe administrate, nici situația de fapt reținută în cauză, iar față de modalitatea în care s-a comis fapta, nu se poate reține că acesta a fost instigat la comiterea infracțiunii.

Având în vedere pericolul social deosebit al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, impactul asupra societății, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, aflat în stare de recidivă, pedeapsa aplicată de instanța de apel este just individualizată, în raport de dispozițiile art. 52 C. pen. Într- adevăr, inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, elemente care nu pot conduce la reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Ca atare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

să fie respins. Î n temeiul art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 24 septembrie 2008 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 156/A din 3 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, arestarea preventivă de la 24 septembrie 2008 la 1 februarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 februarie 2010.