ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2256/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1709 din 27 decembrie 2007, pronunțată

în dosarul nr. 29134/3/2007, a dispus condamnarea inculpatului

B.G., la pedepsele de:

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea 143/2000 și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum,

prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

principală rezultantă de 10 ani închisoare și cea complementară de 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În cauză, s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc.

pen., și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului,

deducându-se arestul preventiv executat de la 8 august 2007 la zi.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea 43/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 0,12 gr., 0,18 gr.

pulbere heroină depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.

cu dovada seriile D nr. 002482 și D nr. 002483.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, evaluând probatoriul strâns la urmărirea penală cât și în

faza cercetării judecătorești a reținut ca situație de fapt următoarele:

La data de 25 iulie 2007,

martorul C.C. a formulat un denunț, în sensul că este consumator de droguri și

le procură de la B.G.

Urmare celor sesizate în

denunț organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – B.C.C.O. Sector 5 au

organizat prinderea în flagrant a inculpatului, sens în care la 8 august 2007,

au procedat în prezența martorului asistent O.I.L., la consemnarea seriilor

bancnotelor ce compun suma de 120 lei și predarea acesteia către martorul

denunțător, după efectuarea unei percheziții corporale care nu a constatat asupra

lui existența unor sume de bani sau substanțe interzise la deținere prin lege.

În aceeași zi, martorul

denunțător l-a apelat pe inculpatul B.G. la telefonul mobil stabilind o

întâlnire în intersecția străzilor Armistițiului cu prelungirea Ferentari.

În locația descrisă a ajuns

autoturismul Dacia 1310, condus de inculpat, a staționat doar cât a înmânat

martorului denunțător marfa, primind banii, după care și-a continuat deplasarea

pe str. Al. Stogu în dreptul blocului X, unde a fost oprit de organele de

poliție.

La percheziția corporală

efectuată asupra inculpatului, s-au găsit suma de 120 lei compusă din

bancnotele înseriate și consemnate anterior de organele de poliție și predate

martorului denunțător.

La aceeași dată, s-a

efectuat și o percheziție autorizată la domiciliul inculpatului, București str.

Fluturi, unde s-a găsit și ridicat în vederea analizelor de laborator, într-o

folie o substanță maronie, ce s-a stabilit că este heroină, în greutate de 0,16

gr. (raport de constatare tehnico-științifică nr. 332765 din 9 august 2007)

întocmit de L.C.A.P.D.P. din cadrul I.G.P.

Punguța de plastic vândută

de inculpat și predată de martorul denunțător organelor de poliție, conținea

0,23 gr. heroină, așa cum rezultă din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 332766 din 9 august 2007 al aceleiași instituții.

Audiat fiind, în legătură cu

faptele deduse judecății, inculpatul a recunoscut că este consumator de

droguri, negând inițial infracțiunea de trafic declarație asupra căreia a

revenit în cursul cercetării judecătorești.

Reținând vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în

judecată, instanța l-a condamnat la pedepse proporționalizate în raport de

criteriile generale de individualizare, pericolul social al infracțiunii, apreciat

în raport de gravele urmări pe care acest gen de fapte îl au asupra sănătății

persoanelor.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, criticând hotărârea, ca nefondată, în sensul că prima

instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea 143/2000,

cauză de reducere a pedepsei de care beneficiază, întrucât în cursul urmăririi

penale a formulat un denunț împotriva numitului M.I.C.

O altă critică, a fost cea

care privește netemeinicia hotărârii, inculpatul solicitând recunoașterea în

favoarea sa a circumstanțelor atenuante personale, care justifică reducerea

pedepsei principale apreciată prea severă.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 62/

A din 10 martie 2008, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte

sentința, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, repuse în

individualitatea lor.

Reținând aplicarea art. 74 lit.

c) C. pen., a redus conform art. 76 lit. d) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 la 5 ani

închisoare și, la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.

(2) din Legea 143/2000.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

principală rezultantă de 5 ani închisoare și cea complementară de 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

S-a înlăturat și măsura de

siguranță a confiscării speciale a telefonului mobil, dispunând restituirea

acestora către inculpat.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței.

În reținerea circumstanțelor

atenuante în favoarea inculpatului, instanța de control judiciar motivează buna

conduită a inculpatului în cursul procesului penal, dar și faptul că în

comunitatea în care trăiește este perceput pozitiv, mențiunile din cazierul

judiciar privind condamnările anterioare fiind nerelevante din punct de vedere

juridic, întrucât față de unele condamnări a intervenit reabilitarea, cauză

care înlătură consecințele acestora.

Cât privește cererea

inculpatului de a se reține incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,

instanța de apel, a apreciat în raport de conținutul adresei 1132 DP/07 emisă

de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. București că nu este aplicabilă,

întrucât aspectele sesizate de inculpat în denunțul formulat la 8 august 2007,

nu  s-au confirmat, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de M.I.C. prin

rezoluția din 16 octombrie 2007.

În termen legal, inculpatul

a declarat recurs reiterând critica ce vizează netemeinicia hotărârii, constând

în omisiunea instanței de a reduce pedepsele aplicate pentru infracțiuni

concurente, fiind incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Soluționând calea de atac în

raport de critica formulată, instanța constată nefondat recursul inculpatului pentru

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 16

din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute de

art. 2 – art. 10 din această lege, beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege, dacă în timpul urmăririi penale denunță

și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Deși inculpatul a formulat

denunț, la 8 august 2007, în timpul urmăririi penale împotriva persoanei

identificate sub pseudonimul „C.”, așa cum rezultă din adresa D.I.I.C.O.T.

întocmită sub nr. 1132D/2007, existent la, dosar fond, datele din denunț nu

s-au confirmat, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de acea

persoană prin rezoluția din 16 octombrie 2007.

În atare situație în mod

corect instanța de apel, nu a reținut în favoarea inculpatului prevederile art.

16 din Legea nr. 143/2000, cauză care să justifice reducerea la jumătate a

limitelor pedepselor infracțiunilor săvârșite de către acesta.

Întrucât la examinarea din

oficiu a hotărârii nu se constată existența unor cazuri care să justifice

reformarea hotărârii, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat,

potrivit art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 321 alin. (1) C.

proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestului preventiv executat la

zi.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 62/ A din 10

martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 august 2007 la

23 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2008.