ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4145/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4145/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 138 din data de 30

martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2425/122/2010, Tribunalul Giurgiu, secția

penală, în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat

inculpatul B.F., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum

propriu.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare, aplicată prin această sentință, cu restul rămas de

executat de 1193 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată

prin Sentința penală nr. 960 din 01 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6777 din 02

decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul

B.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului B.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a),

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului B.F. prin această

hotărâre, perioada executată de la 01 aprilie 2008 la 28 august 2009.

În baza art. 118

alin. (1) lit. f) C. pen., s-a confiscat cantitatea de 1,65 grame heroină în

combinație cu griseofulvin și cafeină, aflată la camera de corpuri delicte din

cadrul I.G.P.R., conform dovezii din 13 mai 2008.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.F. la plata sumei de 1.400

RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 39D/P/2008 emis în data de 06 octombrie 2010 de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - B.T. Giurgiu înregistrat

la data de 07 octombrie 2010 sub nr. 2425/122/2010, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului B.F. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără

drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea

nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, în

data de 01 aprilie 2008, funcționarii publici cu regim special din cadrul

Penitenciarului Giurgiu, agent G.I.T. și agent șef adjunct C.G., au efectuat un

control în camera x din cadrul acestui penitenciar și au găsit sub salteaua

patului folosit de inculpatul B.F. 3 "bile" ce conțineau o substanță

de culoare bej, care s-a stabilit că reprezentau cantitatea de 1,71 grame de

heroină în amestec cu griseofulvin și cafeină.

Procedând la

judecarea cauzei, s-au administrat următoarele probe: declarațiile martorilor

C.G., G.I.T., C.C., N.P. și E.V., proces-verbal de constatare a infracțiunii,

raportul de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2008, adresa din 11

februarie 2011 emisă de Penitenciarul Craiova, înscrisuri.

Inculpatul B.F. nu a

putut fi audiat, întrucât, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața

instanței, însă, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei.

Analizând probele

administrate în cauză, instanța de fond a reținut, în fapt, că în data de 01

aprilie 2008, inculpatul B.F. se afla în executarea pedepsei de 7 ani

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 960 din 01 iulie 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală

nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

cadrul Penitenciarului Giurgiu, în camera x, unde mai executau pedeapsa

privativă de libertate și martorii C.C., N.P. și E.V.

În exercitarea

atribuțiilor de serviciu, martorii G.I.T. - agent și C.G. - agent șef adjunct,

funcționarii cu statul special din cadrul Penitenciarului Giurgiu, au efectuat

un control în camera x, unde executa inculpatul pedeapsa privativă de libertate

și au depistat sub salteaua patului inculpatului 3 "bile" ce

conțineau o substanță de culoare bej.

Ulterior, această

substanță a fost analizată, iar din raportul de constatare tehnico-științifică

din 07 aprilie 2008 a rezultat că substanța depistată conținea cantitatea de

1,71 grame de heroină în amestec cu griseofulvin și cafeină, heroina fiind un

drog de mare risc.

Această situație de

fapt a fost reținută din coroborarea declarațiilor inculpatului, din cursul

urmăririi penale, cu declarațiile martorilor C.G., G.I.T., C.C., N.P. și E.V.,

procesul-verbal de constatare a infracțiunii și raportul de constatare

tehnico-științifică din 07 aprilie 2008.

În drept, fapta inculpatului

B.F. constând în aceea că, în data de 01 aprilie 2008, în timp ce executa o

pedeapsă privativă de libertate, în cadrul Penitenciarului Giurgiu, a fost

depistat că deținea cantitatea de 1,71 grame de heroină în amestec cu

griseofulvin și cafeina, heroina fiind un drog de mare risc, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de

mare risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, gradul de pericol social concret al faptei, raportat la

împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, respectiv în Penitenciarul

Giurgiu, în timpul executării unei pedepse privative de libertate, modul și

mijloacele de săvârșire, constând în deținerea unei substanțe, ce constituie un

drog de mare risc, dar într-o cantitate relativ redusă și pentru consum

propriu, consecințele produse, precum și atitudinea sinceră a inculpatului în

cursul urmăririi penale, când a recunoscut comiterea faptei și a regretat

săvârșirea acesteia, însă s-a avut în vedere și împrejurarea că pe parcursul

judecății nu s-a prezentat în fața instanței, sustrăgându-se judecății, după ce

a fost liberat condiționat.

Instanța a luat în

considerare și antecedentele penale ale inculpatului, reținându-se că

infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută

de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată

prin Sentința penală nr. 960 din 01 iulie 2005 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și existența circumstanței

agravante prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, instanța a

reținut că pedeapsa de 7 ani închisoare a fost aplicată inculpatului, prin

sentința penală anterior menționată pentru săvârșirea unei infracțiuni de

aceeași natură, ceea ce dovedește perseverența infracțională a inculpatului.

Față de aceste

considerente, instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei nu

poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei închisorii, în limitele prevăzute

de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, făcându-se aplicarea dispozițiilor

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.F., criticând-o pentru

netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei în raport cu

criteriile prev. de art. 72 C. pen., solicitând reținerea de circumstanțe

atenuante și reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere atitudinea

procesuală sinceră, caracterizările favorabile depuse la dosar, în

circumstanțiere, precum și contopirea cu un rest mai mic, acela de 678 de zile,

rămas neexecutat și nu cu restul de 1193 zile închisoare, reținut, în mod greșit,

de către prima instanță.

Prin Decizia penală

nr. 189 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în

temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva Sentinței

penale nr. 138 din data de 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

secția penală, în Dosarul nr. 2425/122/2010.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de

300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, urmând ca onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie suportat din

fondul Ministerului Justiției.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor invocate precum

și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 teza

finală C. proc. pen., curtea de apel a constatat că pedeapsa aplicată, de 3 ani

și 6 luni închisoare, este apropiată de minimul special prevăzut de lege (2 ani

închisoare), în condițiile în care inculpatul a fost depistat că deținea o

cantitate semnificativă de drog (1,71 grame), în circumstanța agravantă

prevăzută de art. 14 lit. c), respectiv a comiterii faptei într-un loc de

detenție, în timpul executării unei pedepse de 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicată prin Sentința nr. 960 din data de 01

iulie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin

Decizia penală nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pedeapsă pe care inculpatul a început să o execute din data de 08

iulie 2004, inculpatul fiind în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Reținând existența

cauzelor legale de agravare (starea de recidivă și circumstanța agravantă

legală, specială), instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată este, sub

aspectul cuantumului și al modalității de executare, just individualizată în

raport cu criteriile art. 72 C. pen., criterii ce au fost corect și complet

evaluate cu referire la circumstanțele factuale și persoana inculpatului.

S-a reținut că în

cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, întrucât inculpatul

nu a avut o conduită anterioară bună și nici o atitudine procesuală sinceră,

deoarece după primele declarații, s-a sustras de la urmărirea penală, nu s-a

prezentat la judecată, a fost depistat în flagrant delict, astfel că

recunoașterea faptei nu poate avea aceeași eficiență ca atunci când ea s-ar

datora propriei conduite.

Totodată, s-a reținut

că săvârșirea faptei din prezenta cauză, mai înainte de executarea ori

considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani închisoare (primul termen al

recidivei), în timp ce inculpatul se afla în executarea acesteia, duce la

aplicarea disp. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., iar la stabilirea

tratamentului penal sunt aplicabile disp. art. 39 alin. (2) C. pen. întrucât

pedeapsa anterioară a fost executată în parte, iar contopirea se face între

pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea

săvârșită ulterior.

Instanța de apel a

reținut că în speță, contrar susținerilor apărării, pedeapsa ce a mai rămas de

executat, calculată la data comiterii infracțiunii, 01 aprilie 2008, este de

1193 de zile, cum corect a stabilit instanța de fond.

Totodată, s-a avut în

vedere că împrejurarea potrivit căreia inculpatul a fost liberat condiționat

din pedeapsa pe care o executa, de 7 ani închisoare, la data de 28 august 2009,

conform Sentinței penale nr. 2065 din 24 august 2009 a Judecătoriei Craiova, cu

un rest rămas neexecutat de 678 de zile, nu are relevanță sub aspectul

tratamentului penal aplicabil, care este cel prev. de art. 39 alin. (2) C.

pen., ci numai sub aspectul deducerii, conform art. 36 alin. (2) C. pen., a

perioadei executate, de la 01 aprilie 2008 la 28 august 2009.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.F., solicitând, prin

intermediul apărătorului, casarea acesteia și reducerea pedepsei la 1193 zile,

ce reprezintă un rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa din prezenta

cauză.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru

considerentele care urmează.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără

dubiu, că inculpatul B.F., în timp ce executa o pedeapsă privativă de libertate

în Penitenciarul Giurgiu, la data de 01 aprilie 2008, a fost depistat deținând,

fără drept, în vederea consumului propriu, 3 bile de heroină în cantitate de

1,71 grame, faptă ce întrunește, în drept, elementele constitutive ale

infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum

propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată, rap. al art. 14 lit. c) din aceeași lege, cu aplic. art. 37 lit. a)

C. pen.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul

inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă

individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice

acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii

finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile

generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale

ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale

recurentului inculpat, care nu a avut o conduită anterioară bună și nici o

atitudine procesuală sinceră, iar la data începerii executării pedepsei, era toxicoman

heroină, injectabil, de 5 ani.

Înalta Curte, în

acord cu instanța de prim control judiciar, constată că, în cauză, pedeapsa

aplicată de către prima instanță este just individualizată, având în vedere

dispozițiile părții generale a C. pen. incidente în speță, limitele de pedeapsă

fixate de legiuitor, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise,

modalitatea concretă de săvârșire a faptei (în timpul executării unei pedepse

privative de libertate, prin deținerea unei substanțe, ce constituie un drog de

mare risc, dar într-o cantitate relativ redusă și pentru consum propriu),

precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu

antecedente penale, nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat

anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură, ceea ce

dovedește perseverența infracțională a inculpatului.

Se constată în acest

sens că în mod corect în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin.

(2) C. pen., potrivit cărora, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în

parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior. În speță, a fost contopit

restul de pedeapsă de 1193 zile ce a rămas de executat din pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 960 din 01 iulie 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală

nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul

având de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție,

cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit.

b) C. pen.

Este neîndoielnic că

fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind

limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum

și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa

nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc

de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are

și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și

judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și

comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată

că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de

executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă

scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin disp. art. 52

C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a

faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea

aplicată, pe de altă parte, astfel că solicitarea de reducere a pedepsei până

la limita celor 1193 zile, ce reprezintă un rest de pedeapsă ce a fost contopit

cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare din prezenta cauză, nu poate fi

primită.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr.

189 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2011.