ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2010

HOTĂRÂRE
25.01.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 870 din

8 octombrie 2009 Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul M.R. (fiul N. și al V.), la 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61

de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia

prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția l-a penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind ca, în final, inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Prin aceeași

sentință, prima instanță, în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) și art. 80 C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 10

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare

risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 61

de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia

prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 33

lit. a) - art. 33 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul M.R. să execute,

urmare contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 ani (șapte ani)

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 71

accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive dispusă față de

inculpatul M.R.

În baza art. 88

alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și a arestării preventive de la 08 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 17

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 3,01 grame

de heroină rămasă în urma analizelor de laborator indisponibilizată la LG.P.R. -

D.C.J.S.E.O. conform dovezii din data de 15 aprilie 2009.

S-a dispus

restituirea către inculpat a telefonului mobil M. cu sim C. depus la camera de

corpuri delicte din cadrul Poliției Sector 4 București conform dovezii din 14

aprilie 2009, precum și a sumei de 725 lei ridicată cu ocazia efectuării

flagrantului.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de 07 aprilie 2009

inculpatul C.D.A., cercetat sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

în temeiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, a formulat un denunț,

arătând că obișnuia să cumpere heroină de la un tânăr, căruia îi spunea M.,

precum și de la mama acestuia, ambii locuind în zona F., sectorul 5.

Inculpatul C.D.A.

l-a indicat drept consumator de heroină pe numitul M.D.A., care obișnuia, de asemenea,

să se aprovizioneze de la M. și mama acestuia, fiind de acord să colaboreze cu

organele de poliție, astfel că la aceeași dată numitul M.D.A. a formulat un

denunț, în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000, menționând că este

consumator de heroină de aproximativ 2 ani, iar în ultima perioadă de timp își

procura drogurile pentru consumul propriu de la o persoană pe nume M., care

locuia la adresa mai sus menționată și descriindu-l ca fiind un tânăr în vârstă

de aproximativ 23-24 ani, brunet, cu o înălțime de aprox. 1,75 m, slab și de

obicei, îmbrăcat sport.

Efectuând

investigații, lucrătorii de poliție au stabilit faptul că numitul M. este

inculpatul M.R., iar mama sa este M.V. - fiica lui V. și S., stabilindu-se

totodată că inculpatul M.R. zis M. obișnuia să primească banii de la

consumatorii de droguri, cerându-le câte 30 lei/doza, reținând asupra sa restul

cantității de heroină.

La data de 07

aprilie 2009, organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. București -

Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4, au fost delegate prin ordonanță să

efectueze acte procedurale, urmărindu-se prinderea în flagrant a numitului M.R.,

despre care existau serioase indicii că desfășura activități legate de traficul

de heroină, iar Tribunalul București, secția l-a penală a autorizat efectuarea

percheziției domiciliare la adresa din București, sectorul 5.

La data de 07

aprilie 2009, în prezența martorului asistent B.C., lucrătorii de poliție, după

efectuarea percheziției corporale, i-au înmânat denunțătorului suma de 60 lei,

formată dintr-un număr de 6 (șase) bancnote a câte 10 lei fiecare, tratate cu

praf verde fluorescent, ale căror serii au fost consemnate într-un

proces-verbal și care proveneau din fondul special de flagrant constituit la

nivelul Inspectoratului General al Poliției Române, pentru a cumpăra 2 doze de

heroină. Martorul denunțător M.D.A. a fost însoțit de către lucrătorii de

poliție și martorul asistent până în apropierea străzii A.L., unde urma să fie

realizat flagrantul.

Având asupra

sa cele șase bancnote a câte 10 lei, tratate criminalistic, martorul denunțător

s-a deplasat de unul singur pe strada A.L. și a fost observat intrând în bloc.

După aproximativ 10 minute martorul denunțător s-a întors la locul de întâlnire

stabilit anterior cu lucrătorii de poliție, cărora în prezența martorului

asistent Ie-a predat două doze de heroină, declarând că le cumpărase de la

numitul M., căruia îi plătise suma de 60 lei, provenind din fondul special de

flagrant.

S-a mai

reținut că mama inculpatului M.R., M.V., nu a fost în nici un fel implicată în

realizarea tranzacției respective, iar în timpul cercetărilor nu au fost

descoperite probe care să demonstreze faptul că aceasta din urmă s-ar ocupa de

traficul cu substanțe stupefiante.

După

realizarea tranzacției, lucrătorii de poliție au pătruns imediat la adresa din

București, sectorul 5, în vederea efectuării percheziției domiciliare, potrivit

autorizației de percheziție din data de 07 aprilie 2009, eliberată de

Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 14679/3/2009,

constatând, printre altele, că în orificiul de scurgere al grupului sanitar au

fost descoperite 3 punguțe din celofan, care conțineau în total 47 doze tip

bilă, sigilate la un capăt prin răsucire și ardere, conținând o substanță

pulverulentă. Acestea au fost ridicate, introduse într-un plic tip M.I.R.A. și

sigilat cu nr. 28686.

De asemenea,

a mai fost găsită suma de 785 lei, iar în urma verificării seriilor bancnotelor

s-a constatat că un număr de șase bancnote a câte 10 lei, coincideau cu seriile

bancnotelor înscrise în procesul verbal de înseriere și planșa foto. De

asemenea, verificându-se bancnotele respective cu lampa cu radiații UV, s-a

constatat că toate cele șase bancnote sus-menționate prezintă urme de praf

verde fluorescent.

De asemenea,

în timpul cercetărilor de la locuința inculpatului M.R. zis M. a fost ridicat

un telefon mobil marca M., cartelă C. și acumulator aferent, folosit de către

acesta pentru a stabili legături cu consumatorii de droguri, fiind depus la

camera de corpuri delicte din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția sectorului 4,

potrivit dovezii din 14 aprilie 2009.

S-a mai

relevat că, în prezența martorului asistent, s-a procedat la verificarea palmelor

tuturor persoanelor găsite în locuință, cu ajutorul aceleiași lămpi UV,

constatându-se existența prafului verde fluorescent atât pe mâinile

inculpatului M.R. cât și ale numitului M.F.

Inculpatul M.R.

a recunoscut că banii găsiți îi aparțineau, provenind din vânzarea de heroină,

iar dozele găsite în interiorul grupului sanitar îi aparțin și conțin heroină,

fiind deținute de către el atât în scop de vânzare cât și pentru consumul

propriu.

S-a mai

reținut că existența prafului verde fluorescent de pe mâinile numitului M.F.,

s-a datorat faptului că primise o anumită sumă de bani de la M.R. pe care i-o

și restituise până la venirea organelor de poliție, fără să cunoască că

provenea din vânzarea de heroină.

S-a mai

reținut că, în timpul cercetărilor s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri

după planșa fotografică, ocazie cu care martorul denunțător M.D.A. l-a indicat

pe inculpatul M.R. în fotografia cu nr. 1, ca fiind persoana care i-a vândut

cele două doze de heroină și căreia îi predase suma de 60 lei, bani puși la

dispoziție din fondul special constituit la nivelul I.G.P.R.

Conform raportului

de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2009 proba înaintată în cauza

privind pe inculpatul M.R., reprezentând cele două doze de heroină vândute de

inculpat, a fost constituită din cantitatea totală de 0,15 grame pulbere care

conține heroină, fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

Conform raportului

de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2009, proba prelevată în cauza

de la locuința inculpatului M.R., reprezentând cele 47 doze găsite în locuința

inculpatului, sunt constituite din cantitatea totală de 3,20 grame substanță

care conține heroină cu cofeina.

Prima

instanță a constatat că situația de fapt anterior relevată a fost recunoscută,

parțial de inculpatul M.R., fiind dovedită cu: denunțul formulat în temeiul art.

16 din Legea nr. 143/2000 de către C.D.A. (fii. 6); declarațiile martorului

denunțător; proces-verbal de investigare la adresa din București, sectorul 5

(fii. 9, 10, 11); procese-verbale de efectuare a percheziției corporale asupra

martorului denunțător (fii. 13, 26); proces-verbal de înseriere și planșa foto

reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului (fii. 14, 15);

proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fii. 16-18);

proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului

M.R. și planșe foto (fii. 20-22, 23-25); proces-verbal de prezentare pentru

recunoaștere după fotografie (fii. 27-31); rapoarte de constatare tehnico-științifică

din 07 aprilie 2009 și din 07 aprilie 2009 (fil. 36-40, fil. 41-46); chitanța

și recipisa de consemnare la C.E.C. B. a sumei ridicată de la inculpat în

timpul cercetărilor și care provine din traficul de droguri (fil. 32, 33); dovezi

din 15 aprilie 2009 a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de

corpuri delicte a cantității de 3,01 grame heroină cu cofeină, rămasă în urma

efectuării analizelor de laborator, (fil. 47); dovada din 14 aprilie 2009 a

Poliției Sectorului 4, privind depunerea la camera de corpuri delicte a unui

telefon mobil marca M, cartelă C. și acumulator aferent (fil.34); declarații de

martori; declarațiile inculpatului M.R.

S-a reținut

că, în drept, faptele inculpatului M.R. care, în data de 7 aprilie 2009 a

vândut martorului denunțător M.D.A. două doze de heroină tip bilă, ce conțineau

cantitatea de 0,15 grame heroină cu suma de 60 lei, găsiți cu ocazia efectuării

percheziției domiciliare și a mai deținut în locuința sa 10 grame heroină în

scop de vânzare și pentru consum propriu, întruneau elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de

droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art.

33 lit. a) din C. pen.

Pentru

faptele săvârșite inculpatului i s-a aplicat câte o pedeapsă la a căror

stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare ale pedepselor prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile

părții generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, Ia efectul

reținerii circumstanțelor atenuante, respectiv a stării de recidivă post-condamnatorie,

precum și a dispozițiilor ce reglementează concursul dintre stările de agravare

și circumstanțele atenuante, la dispozițiile ce reglementează revocarea

liberării condiționate, la modalitatea de executare a pedepselor, dispozițiile

părții speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru

infracțiunile deduse judecății.

Astfel, în

cazul inculpatului, la stabilirea cuantumului pedepsei, s-a avut în vedere atât

existenta stării de recidivă cât și circumstanțele atenuante constând în

conduita bună după săvârșirea infracțiunii și, prin raportare și la cantitatea

de droguri traficată aceea de 2 doze, respectiv cea deținută în vederea

consumului propriu de 3,20 grame, instanța a coborât pedepsele sub minimul

special, însă într-un cuantum care, fără a ignora circumstanțele de ordin

personal, să aibă în vedere și împrejurarea că infracțiunile au fost săvârșite

în termenul de 1 lună de la data liberării din pedeapsa anterioară.

În

consecință, prima instanță a apreciat că rolul pedepsei în accepțiunea art. 52 C.

pen., va putea fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea unei pedepse

principale de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri,

respectiv 1 an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri

în vederea consumului.

Totodată, în

baza art. 61 C. pen., a revocat, în raport de fiecare infracțiune, beneficiul

liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat

din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1047

din 31 august 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală,

definitivă, rest pe care l-a contopit cu fiecare din cele două pedepse

aplicate, prin prezenta sentință penală.

Constatând că

cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real instanța de fond a dat

eficiență dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și, urmare

contopirii celor două pedepse principale aplicate inculpatul M.R., a stabilit

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani închisoare.

Totodată,

având în vedere dispozițiile incriminatorii ale infracțiunii de trafic de

droguri comisă de inculpat, s-a apreciat că alături de pedeapsa principală

aplicată acestuia se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, având în vedere pedeapsa aplicată și

existența antecedenței sub forma recidivei post condamnatorii a inculpatului,

Tribunalul București a apreciat că modalitatea legală și oportună este cea a

detenției.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.R. criticând sentința instanței

de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării

pedepsei, arătând că este prea severă în raport de circumstanțele reale ale

comiterii faptei și de circumstanțele sale personale. A mai susținut că față de

faptul că apelantul a formulat și un denunț, a apreciat că pedeapsa nu a fost

coborâtă suficient pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, inculpatul a solicitat a fi avută în vedere starea sa de sănătate,

precum și faptul că este și consumator de droguri, nu numai traficant.

Examinând

legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivului de

apel invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a ll-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 241/ A

din 16 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.R.

împotriva sentinței penale nr. 870 din 8 octombrie 2008, pronunțată de

Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 18035/3/2009.

Prin aceeași

decizie, instanța de prim control judiciar a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului și a dedus prevenția de la data de 08 aprilie 2009 la zi,

obligându-l, totodată, pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a se avansa din fondul M.J.

Pentru a

decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de

fond a reținut în mod just situația de fapt constând în aceea că, la data de 07

aprilie 2009, apelantul-inculpat M.R. a vândut martorului denunțător M.D.A. două

doze de heroină de tip bilă, ce conțineau cantitatea de 0,15 gr. heroină, în schimbul

sumei de 60 lei și a deținut în locuința sa cantitatea de 3,20 grame heroină în

scop de vânzare și pentru consum propriu, iar încadrarea juridică a faptelor

reținute în sarcina inculpatului M.R. a fost corect realizată de către instanța

de fond atunci când a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea

faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

S-a mai

constatat că starea de recidivă postcondamnatorie a derivat din condamnarea la

pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1047 din 31

august 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 6661 din 25 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, inculpatul fiind arestat la 29 mai 2005 și liberat condiționat la

data de 14 februarie 2009, cu un rest rămas neexecutat din pedeapsa de 833 zile

închisoare.

De asemenea,

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând

starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva post-condamnatorie

(multiplele condamnări anterioare ale inculpatului ceea ce denotă perseverența

sa); conduita bună a inculpatului după săvârșirea faptelor; cantitatea relativ

mică, de droguri traficată, respectiv, două doze de heroină tip bilă, având

însă, în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, precum și

faptul că infracțiunile deduse judecății au fost comise la un interval foarte

scurt - aproximativ o lună - de la data liberării sale condiționate.

Totodată

instanța de prim control judiciar a constatat însă, că în mod nelegal, instanța

de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 61 alin. (1) C. pen. în ceea ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

și ținând seama de principiul neagravării situației în propriul apel, statuat

de dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen. a apreciat că în cazul

revocării liberării condiționate, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea

săvârșită ulterior, în speță, 1 an și 10 luni închisoare și restul de pedeapsă

ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, respectiv, 833 zile

închisoare (adică 2 ani, 3 luni și 13 zile închisoare) se contopesc. Ori, instanta

de prim control judiciar a considerat că instanța de fond a aplicat

inculpatului pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, deși pedeapsa cea mai grea

era cea de 833 zile închisoare, însă a dat eficiență principiului non

reformatio in pejus.

Împotriva

deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul M.R. a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele

detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, recurentul

inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și, în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea

ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului

probator administrat, funcție de circumstanțele personale și față de poziția

procesuală a inculpatului, să se acorde o mai largă eficiență circumstanțelor

atenuante și, pe cale de consecință, să se dispună reducerea cuantumului

pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul

formulat de inculpatul M.R. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C.

proc. pen., constată că atât instanța de fond cât și instanța de prim control

judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat

în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare și

procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate, funcție de criteriile

prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel,

potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama

de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in

partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana

inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Pe de altă

parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

În speța

dedusă judecății, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,

constată că atât prima instanță cât și instanța de prim control judiciar au

procedat corect atunci când a aplicat și, respectiv a menținut, pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă și

corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât aceasta,

atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare,

este aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit

prin dispozițiile art. 52 C. pen., chiar și în condițiile în care nu s-a

aplicat vreun spor, deși inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea

penală, iar gravitatea și numărul faptelor săvârșite în concurs real și

reținute în sarcină, erau tot atâtea aspecte care puteau conduce și la o astfel

de soluție.

Astfel în

cauza supusă analizei, se constată că inculpatul a recunoscut și regretat

constant, încă din faza de urmărire penală, faptele săvârșite, declarațiile

acestuia coroborându-se cu declarațiile martorului denunțător M.D.A., cu cele

ale martorului asistent B.C., cu cele ale martorilor din lucrări, dar și cu

celelalte probatorii administrate în cauză (cu procesele-verbale de consemnare

a seriilor bancnotelor și de percheziție domiciliară, procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, precum și cu rapoartele de constatare

tehnico-științifică din 7 aprilie 2009), rezultând starea de fapt corect

reținută de ambele instanțe, relevându-se, în mod justificat, că faptele

inculpatului M.R. astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc,

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a)

prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a)

condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1047

din 1 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, din

executarea căreia a fost liberat la 14 februarie 2009, cu un rest de pedeapsă

de 833 de zile.

De asemenea,

se constată că atât instanța de fond cât si instanța de prim control judiciar,

chiar dacă au constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverență

infracțională, nefiind infractor primar, iar faptele pentru care a fost dedus

judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața

și sănătatea populației, au ținut cont și de toate celelalte împrejurări ce

constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, de faptul că acesta a

avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, dar și de

atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul

procesului penal, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, astfel cum au

rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este

îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispozițiile art. 52 C.

pen.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu

natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, cu ansamblul

tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana

inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante.

Față de toate

aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de

fond, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite în concurs real, a fost

just individualizată și este conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 C.

pen., așa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în sensul

reducerii cuantumului acestora, nu se impune, cu atât mai mult cu cât pedepsele

au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, urmare reținerii de

circumstanțe atenuante judiciare, în concurs, însă, cu starea de agravare a

răspunderii penale.

În

consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face

decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament

antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile

statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste

motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată

inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și

art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul

acestora.

Fată de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de

inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.

În baza art. 385

17

reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010.

În baza art

192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului

desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/

A din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-05
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2123/2009
) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința
ÎCCJ 2010-03-26
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1176/2010
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1050/F din 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6787/3/2009, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât astfel: În baza
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3746/2010
au contopit pedepsele sus-menționate, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei
ÎCCJ 2010-04-02
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1279/2010
Asupra recursurilor penale de față. Analizând lucrările dosarului constă următoarele: Prin sentința penală nr. 1006 din 4 decembrie 2009 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu
ÎCCJ 2010-11-30
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1015 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I-a penală, în temeiul art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, c
Sursă