ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 870 din
8 octombrie 2009 Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe
inculpatul M.R. (fiul N. și al V.), la 7 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,
pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61
C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă
de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia
prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunțată de Tribunalul
București, secția l-a penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa
aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind ca, în final, inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Prin aceeași
sentință, prima instanță, în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) și art. 80 C.
pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 10
luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare
risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 61
C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă
de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia
prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunțată de Tribunalul
București, secția I penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa
aplicată prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute
pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 33
lit. a) - art. 33 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul M.R. să execute,
urmare contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 ani (șapte ani)
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 71
C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă
accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)
C. pen.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive dispusă față de
inculpatul M.R.
În baza art. 88
alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii
și a arestării preventive de la 08 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 17
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 3,01 grame
de heroină rămasă în urma analizelor de laborator indisponibilizată la LG.P.R. -
D.C.J.S.E.O. conform dovezii din data de 15 aprilie 2009.
S-a dispus
restituirea către inculpat a telefonului mobil M. cu sim C. depus la camera de
corpuri delicte din cadrul Poliției Sector 4 București conform dovezii din 14
aprilie 2009, precum și a sumei de 725 lei ridicată cu ocazia efectuării
flagrantului.
În baza art. 191
alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de
1400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de 07 aprilie 2009
inculpatul C.D.A., cercetat sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de
droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
în temeiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, a formulat un denunț,
arătând că obișnuia să cumpere heroină de la un tânăr, căruia îi spunea M.,
precum și de la mama acestuia, ambii locuind în zona F., sectorul 5.
Inculpatul C.D.A.
l-a indicat drept consumator de heroină pe numitul M.D.A., care obișnuia, de asemenea,
să se aprovizioneze de la M. și mama acestuia, fiind de acord să colaboreze cu
organele de poliție, astfel că la aceeași dată numitul M.D.A. a formulat un
denunț, în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000, menționând că este
consumator de heroină de aproximativ 2 ani, iar în ultima perioadă de timp își
procura drogurile pentru consumul propriu de la o persoană pe nume M., care
locuia la adresa mai sus menționată și descriindu-l ca fiind un tânăr în vârstă
de aproximativ 23-24 ani, brunet, cu o înălțime de aprox. 1,75 m, slab și de
obicei, îmbrăcat sport.
Efectuând
investigații, lucrătorii de poliție au stabilit faptul că numitul M. este
inculpatul M.R., iar mama sa este M.V. - fiica lui V. și S., stabilindu-se
totodată că inculpatul M.R. zis M. obișnuia să primească banii de la
consumatorii de droguri, cerându-le câte 30 lei/doza, reținând asupra sa restul
cantității de heroină.
La data de 07
aprilie 2009, organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. București -
Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4, au fost delegate prin ordonanță să
efectueze acte procedurale, urmărindu-se prinderea în flagrant a numitului M.R.,
despre care existau serioase indicii că desfășura activități legate de traficul
de heroină, iar Tribunalul București, secția l-a penală a autorizat efectuarea
percheziției domiciliare la adresa din București, sectorul 5.
La data de 07
aprilie 2009, în prezența martorului asistent B.C., lucrătorii de poliție, după
efectuarea percheziției corporale, i-au înmânat denunțătorului suma de 60 lei,
formată dintr-un număr de 6 (șase) bancnote a câte 10 lei fiecare, tratate cu
praf verde fluorescent, ale căror serii au fost consemnate într-un
proces-verbal și care proveneau din fondul special de flagrant constituit la
nivelul Inspectoratului General al Poliției Române, pentru a cumpăra 2 doze de
heroină. Martorul denunțător M.D.A. a fost însoțit de către lucrătorii de
poliție și martorul asistent până în apropierea străzii A.L., unde urma să fie
realizat flagrantul.
Având asupra
sa cele șase bancnote a câte 10 lei, tratate criminalistic, martorul denunțător
s-a deplasat de unul singur pe strada A.L. și a fost observat intrând în bloc.
După aproximativ 10 minute martorul denunțător s-a întors la locul de întâlnire
stabilit anterior cu lucrătorii de poliție, cărora în prezența martorului
asistent Ie-a predat două doze de heroină, declarând că le cumpărase de la
numitul M., căruia îi plătise suma de 60 lei, provenind din fondul special de
flagrant.
S-a mai
reținut că mama inculpatului M.R., M.V., nu a fost în nici un fel implicată în
realizarea tranzacției respective, iar în timpul cercetărilor nu au fost
descoperite probe care să demonstreze faptul că aceasta din urmă s-ar ocupa de
traficul cu substanțe stupefiante.
După
realizarea tranzacției, lucrătorii de poliție au pătruns imediat la adresa din
București, sectorul 5, în vederea efectuării percheziției domiciliare, potrivit
autorizației de percheziție din data de 07 aprilie 2009, eliberată de
Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 14679/3/2009,
constatând, printre altele, că în orificiul de scurgere al grupului sanitar au
fost descoperite 3 punguțe din celofan, care conțineau în total 47 doze tip
bilă, sigilate la un capăt prin răsucire și ardere, conținând o substanță
pulverulentă. Acestea au fost ridicate, introduse într-un plic tip M.I.R.A. și
sigilat cu nr. 28686.
De asemenea,
a mai fost găsită suma de 785 lei, iar în urma verificării seriilor bancnotelor
s-a constatat că un număr de șase bancnote a câte 10 lei, coincideau cu seriile
bancnotelor înscrise în procesul verbal de înseriere și planșa foto. De
asemenea, verificându-se bancnotele respective cu lampa cu radiații UV, s-a
constatat că toate cele șase bancnote sus-menționate prezintă urme de praf
verde fluorescent.
De asemenea,
în timpul cercetărilor de la locuința inculpatului M.R. zis M. a fost ridicat
un telefon mobil marca M., cartelă C. și acumulator aferent, folosit de către
acesta pentru a stabili legături cu consumatorii de droguri, fiind depus la
camera de corpuri delicte din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția sectorului 4,
potrivit dovezii din 14 aprilie 2009.
S-a mai
relevat că, în prezența martorului asistent, s-a procedat la verificarea palmelor
tuturor persoanelor găsite în locuință, cu ajutorul aceleiași lămpi UV,
constatându-se existența prafului verde fluorescent atât pe mâinile
inculpatului M.R. cât și ale numitului M.F.
Inculpatul M.R.
a recunoscut că banii găsiți îi aparțineau, provenind din vânzarea de heroină,
iar dozele găsite în interiorul grupului sanitar îi aparțin și conțin heroină,
fiind deținute de către el atât în scop de vânzare cât și pentru consumul
propriu.
S-a mai
reținut că existența prafului verde fluorescent de pe mâinile numitului M.F.,
s-a datorat faptului că primise o anumită sumă de bani de la M.R. pe care i-o
și restituise până la venirea organelor de poliție, fără să cunoască că
provenea din vânzarea de heroină.
S-a mai
reținut că, în timpul cercetărilor s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri
după planșa fotografică, ocazie cu care martorul denunțător M.D.A. l-a indicat
pe inculpatul M.R. în fotografia cu nr. 1, ca fiind persoana care i-a vândut
cele două doze de heroină și căreia îi predase suma de 60 lei, bani puși la
dispoziție din fondul special constituit la nivelul I.G.P.R.
Conform raportului
de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2009 proba înaintată în cauza
privind pe inculpatul M.R., reprezentând cele două doze de heroină vândute de
inculpat, a fost constituită din cantitatea totală de 0,15 grame pulbere care
conține heroină, fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
Conform raportului
de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2009, proba prelevată în cauza
de la locuința inculpatului M.R., reprezentând cele 47 doze găsite în locuința
inculpatului, sunt constituite din cantitatea totală de 3,20 grame substanță
care conține heroină cu cofeina.
Prima
instanță a constatat că situația de fapt anterior relevată a fost recunoscută,
parțial de inculpatul M.R., fiind dovedită cu: denunțul formulat în temeiul art.
16 din Legea nr. 143/2000 de către C.D.A. (fii. 6); declarațiile martorului
denunțător; proces-verbal de investigare la adresa din București, sectorul 5
(fii. 9, 10, 11); procese-verbale de efectuare a percheziției corporale asupra
martorului denunțător (fii. 13, 26); proces-verbal de înseriere și planșa foto
reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului (fii. 14, 15);
proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fii. 16-18);
proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului
M.R. și planșe foto (fii. 20-22, 23-25); proces-verbal de prezentare pentru
recunoaștere după fotografie (fii. 27-31); rapoarte de constatare tehnico-științifică
din 07 aprilie 2009 și din 07 aprilie 2009 (fil. 36-40, fil. 41-46); chitanța
și recipisa de consemnare la C.E.C. B. a sumei ridicată de la inculpat în
timpul cercetărilor și care provine din traficul de droguri (fil. 32, 33); dovezi
din 15 aprilie 2009 a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de
corpuri delicte a cantității de 3,01 grame heroină cu cofeină, rămasă în urma
efectuării analizelor de laborator, (fil. 47); dovada din 14 aprilie 2009 a
Poliției Sectorului 4, privind depunerea la camera de corpuri delicte a unui
telefon mobil marca M, cartelă C. și acumulator aferent (fil.34); declarații de
martori; declarațiile inculpatului M.R.
S-a reținut
că, în drept, faptele inculpatului M.R. care, în data de 7 aprilie 2009 a
vândut martorului denunțător M.D.A. două doze de heroină tip bilă, ce conțineau
cantitatea de 0,15 grame heroină cu suma de 60 lei, găsiți cu ocazia efectuării
percheziției domiciliare și a mai deținut în locuința sa 10 grame heroină în
scop de vânzare și pentru consum propriu, întruneau elementele constitutive ale
infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de
droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art.
33 lit. a) din C. pen.
Pentru
faptele săvârșite inculpatului i s-a aplicat câte o pedeapsă la a căror
stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de
individualizare ale pedepselor prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile
părții generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, Ia efectul
reținerii circumstanțelor atenuante, respectiv a stării de recidivă post-condamnatorie,
precum și a dispozițiilor ce reglementează concursul dintre stările de agravare
și circumstanțele atenuante, la dispozițiile ce reglementează revocarea
liberării condiționate, la modalitatea de executare a pedepselor, dispozițiile
părții speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru
infracțiunile deduse judecății.
Astfel, în
cazul inculpatului, la stabilirea cuantumului pedepsei, s-a avut în vedere atât
existenta stării de recidivă cât și circumstanțele atenuante constând în
conduita bună după săvârșirea infracțiunii și, prin raportare și la cantitatea
de droguri traficată aceea de 2 doze, respectiv cea deținută în vederea
consumului propriu de 3,20 grame, instanța a coborât pedepsele sub minimul
special, însă într-un cuantum care, fără a ignora circumstanțele de ordin
personal, să aibă în vedere și împrejurarea că infracțiunile au fost săvârșite
în termenul de 1 lună de la data liberării din pedeapsa anterioară.
În
consecință, prima instanță a apreciat că rolul pedepsei în accepțiunea art. 52 C.
pen., va putea fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea unei pedepse
principale de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri,
respectiv 1 an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri
în vederea consumului.
Totodată, în
baza art. 61 C. pen., a revocat, în raport de fiecare infracțiune, beneficiul
liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat
din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1047
din 31 august 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală,
definitivă, rest pe care l-a contopit cu fiecare din cele două pedepse
aplicate, prin prezenta sentință penală.
Constatând că
cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real instanța de fond a dat
eficiență dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și, urmare
contopirii celor două pedepse principale aplicate inculpatul M.R., a stabilit
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani închisoare.
Totodată,
având în vedere dispozițiile incriminatorii ale infracțiunii de trafic de
droguri comisă de inculpat, s-a apreciat că alături de pedeapsa principală
aplicată acestuia se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o
perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Sub aspectul
modalității de executare a pedepsei, având în vedere pedeapsa aplicată și
existența antecedenței sub forma recidivei post condamnatorii a inculpatului,
Tribunalul București a apreciat că modalitatea legală și oportună este cea a
detenției.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.R. criticând sentința instanței
de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării
pedepsei, arătând că este prea severă în raport de circumstanțele reale ale
comiterii faptei și de circumstanțele sale personale. A mai susținut că față de
faptul că apelantul a formulat și un denunț, a apreciat că pedeapsa nu a fost
coborâtă suficient pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, inculpatul a solicitat a fi avută în vedere starea sa de sănătate,
precum și faptul că este și consumator de droguri, nu numai traficant.
Examinând
legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivului de
apel invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,
conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a ll-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 241/ A
din 16 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.R.
împotriva sentinței penale nr. 870 din 8 octombrie 2008, pronunțată de
Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 18035/3/2009.
Prin aceeași
decizie, instanța de prim control judiciar a menținut starea de arest preventiv
a inculpatului și a dedus prevenția de la data de 08 aprilie 2009 la zi,
obligându-l, totodată, pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a se avansa din fondul M.J.
Pentru a
decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de
fond a reținut în mod just situația de fapt constând în aceea că, la data de 07
aprilie 2009, apelantul-inculpat M.R. a vândut martorului denunțător M.D.A. două
doze de heroină de tip bilă, ce conțineau cantitatea de 0,15 gr. heroină, în schimbul
sumei de 60 lei și a deținut în locuința sa cantitatea de 3,20 grame heroină în
scop de vânzare și pentru consum propriu, iar încadrarea juridică a faptelor
reținute în sarcina inculpatului M.R. a fost corect realizată de către instanța
de fond atunci când a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea
faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
S-a mai
constatat că starea de recidivă postcondamnatorie a derivat din condamnarea la
pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1047 din 31
august 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin
Decizia penală nr. 6661 din 25 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, inculpatul fiind arestat la 29 mai 2005 și liberat condiționat la
data de 14 februarie 2009, cu un rest rămas neexecutat din pedeapsa de 833 zile
închisoare.
De asemenea,
Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie, a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile
generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând
starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva post-condamnatorie
(multiplele condamnări anterioare ale inculpatului ceea ce denotă perseverența
sa); conduita bună a inculpatului după săvârșirea faptelor; cantitatea relativ
mică, de droguri traficată, respectiv, două doze de heroină tip bilă, având
însă, în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, precum și
faptul că infracțiunile deduse judecății au fost comise la un interval foarte
scurt - aproximativ o lună - de la data liberării sale condiționate.
Totodată
instanța de prim control judiciar a constatat însă, că în mod nelegal, instanța
de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 61 alin. (1) C. pen. în ceea ce
privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
și ținând seama de principiul neagravării situației în propriul apel, statuat
de dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen. a apreciat că în cazul
revocării liberării condiționate, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea
săvârșită ulterior, în speță, 1 an și 10 luni închisoare și restul de pedeapsă
ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, respectiv, 833 zile
închisoare (adică 2 ani, 3 luni și 13 zile închisoare) se contopesc. Ori, instanta
de prim control judiciar a considerat că instanța de fond a aplicat
inculpatului pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, deși pedeapsa cea mai grea
era cea de 833 zile închisoare, însă a dat eficiență principiului non
reformatio in pejus.
Împotriva
deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul M.R. a declarat
recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele
detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, recurentul
inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și, în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea
ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului
probator administrat, funcție de circumstanțele personale și față de poziția
procesuală a inculpatului, să se acorde o mai largă eficiență circumstanțelor
atenuante și, pe cale de consecință, să se dispună reducerea cuantumului
pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.
Recursul
formulat de inculpatul M.R. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte
de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din
oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen.
combinate cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
alin. (1) C.
proc. pen., constată că atât instanța de fond cât și instanța de prim control
judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția
inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat
în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare și
procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate, funcție de criteriile
prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.
Astfel,
potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama
de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in
partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana
inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Pe de altă
parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un
mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni.
În speța
dedusă judecății, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,
constată că atât prima instanță cât și instanța de prim control judiciar au
procedat corect atunci când a aplicat și, respectiv a menținut, pedeapsa
rezultantă de 7 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă și
corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât aceasta,
atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare,
este aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit
prin dispozițiile art. 52 C. pen., chiar și în condițiile în care nu s-a
aplicat vreun spor, deși inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea
penală, iar gravitatea și numărul faptelor săvârșite în concurs real și
reținute în sarcină, erau tot atâtea aspecte care puteau conduce și la o astfel
de soluție.
Astfel în
cauza supusă analizei, se constată că inculpatul a recunoscut și regretat
constant, încă din faza de urmărire penală, faptele săvârșite, declarațiile
acestuia coroborându-se cu declarațiile martorului denunțător M.D.A., cu cele
ale martorului asistent B.C., cu cele ale martorilor din lucrări, dar și cu
celelalte probatorii administrate în cauză (cu procesele-verbale de consemnare
a seriilor bancnotelor și de percheziție domiciliară, procesul-verbal de
constatare a infracțiunii flagrante, precum și cu rapoartele de constatare
tehnico-științifică din 7 aprilie 2009), rezultând starea de fapt corect
reținută de ambele instanțe, relevându-se, în mod justificat, că faptele
inculpatului M.R. astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc,
prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a)
C. pen., și deținere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu,
prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a)
C. pen., toate săvârșite în stare de recidivă post-condamnatorie, față de
condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1047
din 1 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, din
executarea căreia a fost liberat la 14 februarie 2009, cu un rest de pedeapsă
de 833 de zile.
De asemenea,
se constată că atât instanța de fond cât si instanța de prim control judiciar,
chiar dacă au constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverență
infracțională, nefiind infractor primar, iar faptele pentru care a fost dedus
judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața
și sănătatea populației, au ținut cont și de toate celelalte împrejurări ce
constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, de faptul că acesta a
avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, dar și de
atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul
procesului penal, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, astfel cum au
rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa
rezultantă de 7 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este
îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispozițiile art. 52 C.
pen.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu
natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, cu ansamblul
tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana
inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante.
Față de toate
aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de
fond, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite în concurs real, a fost
just individualizată și este conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 C.
pen., așa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în sensul
reducerii cuantumului acestora, nu se impune, cu atât mai mult cu cât pedepsele
au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, urmare reținerii de
circumstanțe atenuante judiciare, în concurs, însă, cu starea de agravare a
răspunderii penale.
În
consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face
decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament
antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile
statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.
Pentru aceste
motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată
inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și
art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul
acestora.
Fată de cele
menționate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de
inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009 a
Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin.
(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
În baza art. 385
17
C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.R., durata
reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010.
În baza art
192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului
desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/
A din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la
8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.