ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 870 din 8 octombrie 2009 Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.R. (fiul N. și al V.), la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen.

a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. Prin aceeași sentință, prima instanță, în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 33 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul M.R. să execute, urmare contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 ani (șapte ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul M.R. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 08 aprilie 2009 la zi. În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 3,01 grame de heroină rămasă în urma analizelor de laborator indisponibilizată la LG.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din data de 15 aprilie 2009. S-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil M. cu sim C. depus la camera de corpuri delicte din cadrul Poliției Sector 4 București conform dovezii din 14 aprilie 2009, precum și a sumei de 725 lei ridicată cu ocazia efectuării flagrantului.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de 07 aprilie 2009 inculpatul C.D.A., cercetat sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în temeiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, a formulat un denunț, arătând că obișnuia să cumpere heroină de la un tânăr, căruia îi spunea M., precum și de la mama acestuia, ambii locuind în zona F., sectorul 5. Inculpatul C.D.A. l-a indicat drept consumator de heroină pe numitul M.D.A., care obișnuia, de asemenea, să se aprovizioneze de la M. și mama acestuia, fiind de acord să colaboreze cu organele de poliție, astfel că la aceeași dată numitul M.D.A.

a formulat un denunț, în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000, menționând că este consumator de heroină de aproximativ 2 ani, iar în ultima perioadă de timp își procura drogurile pentru consumul propriu de la o persoană pe nume M., care locuia la adresa mai sus menționată și descriindu-l ca fiind un tânăr în vârstă de aproximativ 23-24 ani, brunet, cu o înălțime de aprox. 1,75 m, slab și de obicei, îmbrăcat sport. Efectuând investigații, lucrătorii de poliție au stabilit faptul că numitul M. este inculpatul M.R., iar mama sa este M.V. - fiica lui V. și S., stabilindu-se totodată că inculpatul M.R. zis M. obișnuia să primească banii de la consumatorii de droguri, cerându-le câte 30 lei/doza, reținând asupra sa restul cantității de heroină.

La data de 07 aprilie 2009, organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4, au fost delegate prin ordonanță să efectueze acte procedurale, urmărindu-se prinderea în flagrant a numitului M.R., despre care existau serioase indicii că desfășura activități legate de traficul de heroină, iar Tribunalul București, secția l-a penală a autorizat efectuarea percheziției domiciliare la adresa din București, sectorul 5. La data de 07 aprilie 2009, în prezența martorului asistent B.C., lucrătorii de poliție, după efectuarea percheziției corporale, i-au înmânat denunțătorului suma de 60 lei, formată dintr-un număr de 6 (șase) bancnote a câte 10 lei fiecare, tratate cu praf verde fluorescent, ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal și care proveneau din fondul special de flagrant constituit la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române, pentru a cumpăra 2 doze de heroină.

Martorul denunțător M.D.A. a fost însoțit de către lucrătorii de poliție și martorul asistent până în apropierea străzii A.L., unde urma să fie realizat flagrantul. Având asupra sa cele șase bancnote a câte 10 lei, tratate criminalistic, martorul denunțător s-a deplasat de unul singur pe strada A.L. și a fost observat intrând în bloc. După aproximativ 10 minute martorul denunțător s-a întors la locul de întâlnire stabilit anterior cu lucrătorii de poliție, cărora în prezența martorului asistent Ie-a predat două doze de heroină, declarând că le cumpărase de la numitul M., căruia îi plătise suma de 60 lei, provenind din fondul special de flagrant. S-a mai reținut că mama inculpatului M.R., M.V., nu a fost în nici un fel implicată în realizarea tranzacției respective, iar în timpul cercetărilor nu au fost descoperite probe care să demonstreze faptul că aceasta din urmă s-ar ocupa de traficul cu substanțe stupefiante.

După realizarea tranzacției, lucrătorii de poliție au pătruns imediat la adresa din București, sectorul 5, în vederea efectuării percheziției domiciliare, potrivit autorizației de percheziție din data de 07 aprilie 2009, eliberată de Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 14679/3/2009, constatând, printre altele, că în orificiul de scurgere al grupului sanitar au fost descoperite 3 punguțe din celofan, care conțineau în total 47 doze tip bilă, sigilate la un capăt prin răsucire și ardere, conținând o substanță pulverulentă. Acestea au fost ridicate, introduse într-un plic tip M.I.R.A. și sigilat cu nr. 28686. De asemenea, a mai fost găsită suma de 785 lei, iar în urma verificării seriilor bancnotelor s-a constatat că un număr de șase bancnote a câte 10 lei, coincideau cu seriile bancnotelor înscrise în procesul verbal de înseriere și planșa foto.

De asemenea, verificându-se bancnotele respective cu lampa cu radiații UV, s-a constatat că toate cele șase bancnote sus-menționate prezintă urme de praf verde fluorescent. De asemenea, în timpul cercetărilor de la locuința inculpatului M.R. zis M. a fost ridicat un telefon mobil marca M., cartelă C. și acumulator aferent, folosit de către acesta pentru a stabili legături cu consumatorii de droguri, fiind depus la camera de corpuri delicte din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția sectorului 4, potrivit dovezii din 14 aprilie 2009. S-a mai relevat că, în prezența martorului asistent, s-a procedat la verificarea palmelor tuturor persoanelor găsite în locuință, cu ajutorul aceleiași lămpi UV, constatându-se existența prafului verde fluorescent atât pe mâinile inculpatului M.R.

cât și ale numitului M.F. Inculpatul M.R. a recunoscut că banii găsiți îi aparțineau, provenind din vânzarea de heroină, iar dozele găsite în interiorul grupului sanitar îi aparțin și conțin heroină, fiind deținute de către el atât în scop de vânzare cât și pentru consumul propriu. S-a mai reținut că existența prafului verde fluorescent de pe mâinile numitului M.F., s-a datorat faptului că primise o anumită sumă de bani de la M.R. pe care i-o și restituise până la venirea organelor de poliție, fără să cunoască că provenea din vânzarea de heroină. S-a mai reținut că, în timpul cercetărilor s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri după planșa fotografică, ocazie cu care martorul denunțător M.D.A.

l-a indicat pe inculpatul M.R. în fotografia cu nr. 1, ca fiind persoana care i-a vândut cele două doze de heroină și căreia îi predase suma de 60 lei, bani puși la dispoziție din fondul special constituit la nivelul I.G.P.R. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2009 proba înaintată în cauza privind pe inculpatul M.R., reprezentând cele două doze de heroină vândute de inculpat, a fost constituită din cantitatea totală de 0,15 grame pulbere care conține heroină, fiind consumată în procesul analizelor de laborator. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2009, proba prelevată în cauza de la locuința inculpatului M.R., reprezentând cele 47 doze găsite în locuința inculpatului, sunt constituite din cantitatea totală de 3,20 grame substanță care conține heroină cu cofeina.

Prima instanță a constatat că situația de fapt anterior relevată a fost recunoscută, parțial de inculpatul M.R., fiind dovedită cu: denunțul formulat în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000 de către C.D.A. (fii. 6); declarațiile martorului denunțător; proces-verbal de investigare la adresa din București, sectorul 5 (fii. 9, 10, 11); procese-verbale de efectuare a percheziției corporale asupra martorului denunțător (fii. 13, 26); proces-verbal de înseriere și planșa foto reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului (fii. 14, 15); proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fii. 16-18); proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului M.R. și planșe foto (fii.

20-22, 23-25); proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie (fii. 27-31); rapoarte de constatare tehnico-științifică din 07 aprilie 2009 și din 07 aprilie 2009 (fil. 36-40, fil. 41-46); chitanța și recipisa de consemnare la C.E.C. B. a sumei ridicată de la inculpat în timpul cercetărilor și care provine din traficul de droguri (fil. 32, 33); dovezi din 15 aprilie 2009 a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantității de 3,01 grame heroină cu cofeină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, (fil. 47); dovada din 14 aprilie 2009 a Poliției Sectorului 4, privind depunerea la camera de corpuri delicte a unui telefon mobil marca M, cartelă C. și acumulator aferent (fil.34); declarații de martori; declarațiile inculpatului M.R.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului M.R. care, în data de 7 aprilie 2009 a vândut martorului denunțător M.D.A. două doze de heroină tip bilă, ce conțineau cantitatea de 0,15 grame heroină cu suma de 60 lei, găsiți cu ocazia efectuării percheziției domiciliare și a mai deținut în locuința sa 10 grame heroină în scop de vânzare și pentru consum propriu, întruneau elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic.

art. 33 lit. a) din C. pen. Pentru faptele săvârșite inculpatului i s-a aplicat câte o pedeapsă la a căror stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepselor prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, Ia efectul reținerii circumstanțelor atenuante, respectiv a stării de recidivă post-condamnatorie, precum și a dispozițiilor ce reglementează concursul dintre stările de agravare și circumstanțele atenuante, la dispozițiile ce reglementează revocarea liberării condiționate, la modalitatea de executare a pedepselor, dispozițiile părții speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății.

Astfel, în cazul inculpatului, la stabilirea cuantumului pedepsei, s-a avut în vedere atât existenta stării de recidivă cât și circumstanțele atenuante constând în conduita bună după săvârșirea infracțiunii și, prin raportare și la cantitatea de droguri traficată aceea de 2 doze, respectiv cea deținută în vederea consumului propriu de 3,20 grame, instanța a coborât pedepsele sub minimul special, însă într-un cuantum care, fără a ignora circumstanțele de ordin personal, să aibă în vedere și împrejurarea că infracțiunile au fost săvârșite în termenul de 1 lună de la data liberării din pedeapsa anterioară. În consecință, prima instanță a apreciat că rolul pedepsei în accepțiunea art. 52 C. pen., va putea fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea unei pedepse principale de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri, respectiv 1 an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului.

Totodată, în baza art. 61 C. pen., a revocat, în raport de fiecare infracțiune, beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, definitivă, rest pe care l-a contopit cu fiecare din cele două pedepse aplicate, prin prezenta sentință penală. Constatând că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și, urmare contopirii celor două pedepse principale aplicate inculpatul M.R., a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani închisoare.

Totodată, având în vedere dispozițiile incriminatorii ale infracțiunii de trafic de droguri comisă de inculpat, s-a apreciat că alături de pedeapsa principală aplicată acestuia se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, având în vedere pedeapsa aplicată și existența antecedenței sub forma recidivei post condamnatorii a inculpatului, Tribunalul București a apreciat că modalitatea legală și oportună este cea a detenției. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.R. criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de circumstanțele sale personale.

A mai susținut că față de faptul că apelantul a formulat și un denunț, a apreciat că pedeapsa nu a fost coborâtă suficient pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, inculpatul a solicitat a fi avută în vedere starea sa de sănătate, precum și faptul că este și consumator de droguri, nu numai traficant. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivului de apel invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.R.

împotriva sentinței penale nr. 870 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 18035/3/2009. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus prevenția de la data de 08 aprilie 2009 la zi, obligându-l, totodată, pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a se avansa din fondul M.J. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a reținut în mod just situația de fapt constând în aceea că, la data de 07 aprilie 2009, apelantul-inculpat M.R.

a vândut martorului denunțător M.D.A. două doze de heroină de tip bilă, ce conțineau cantitatea de 0,15 gr. heroină, în schimbul sumei de 60 lei și a deținut în locuința sa cantitatea de 3,20 grame heroină în scop de vânzare și pentru consum propriu, iar încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.R. a fost corect realizată de către instanța de fond atunci când a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai constatat că starea de recidivă postcondamnatorie a derivat din condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1047 din 31 august 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6661 din 25 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul fiind arestat la 29 mai 2005 și liberat condiționat la data de 14 februarie 2009, cu un rest rămas neexecutat din pedeapsa de 833 zile închisoare.

De asemenea, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva post-condamnatorie (multiplele condamnări anterioare ale inculpatului ceea ce denotă perseverența sa); conduita bună a inculpatului după săvârșirea faptelor; cantitatea relativ mică, de droguri traficată, respectiv, două doze de heroină tip bilă, având însă, în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, precum și faptul că infracțiunile deduse judecății au fost comise la un interval foarte scurt - aproximativ o lună - de la data liberării sale condiționate.

Totodată instanța de prim control judiciar a constatat însă, că în mod nelegal, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 61 alin. (1) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și ținând seama de principiul neagravării situației în propriul apel, statuat de dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen. a apreciat că în cazul revocării liberării condiționate, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior, în speță, 1 an și 10 luni închisoare și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, respectiv, 833 zile închisoare (adică 2 ani, 3 luni și 13 zile închisoare) se contopesc. Ori, instanta de prim control judiciar a considerat că instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, deși pedeapsa cea mai grea era cea de 833 zile închisoare, însă a dat eficiență principiului non reformatio in pejus.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul M.R. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și, în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcție de circumstanțele personale și față de poziția procesuală a inculpatului, să se acorde o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante și, pe cale de consecință, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul formulat de inculpatul M.R. este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare și procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate, funcție de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că atât prima instanță cât și instanța de prim control judiciar au procedat corect atunci când a aplicat și, respectiv a menținut, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă și corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât aceasta, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, este aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., chiar și în condițiile în care nu s-a aplicat vreun spor, deși inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, iar gravitatea și numărul faptelor săvârșite în concurs real și reținute în sarcină, erau tot atâtea aspecte care puteau conduce și la o astfel de soluție.

Astfel în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul a recunoscut și regretat constant, încă din faza de urmărire penală, faptele săvârșite, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile martorului denunțător M.D.A., cu cele ale martorului asistent B.C., cu cele ale martorilor din lucrări, dar și cu celelalte probatorii administrate în cauză (cu procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor și de percheziție domiciliară, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică din 7 aprilie 2009), rezultând starea de fapt corect reținută de ambele instanțe, relevându-se, în mod justificat, că faptele inculpatului M.R.

astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., și deținere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate săvârșite în stare de recidivă post-condamnatorie, față de condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1047 din 1 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, din executarea căreia a fost liberat la 14 februarie 2009, cu un rest de pedeapsă de 833 de zile.

De asemenea, se constată că atât instanța de fond cât si instanța de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, nefiind infractor primar, iar faptele pentru care a fost dedus judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea populației, au ținut cont și de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, de faptul că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, dar și de atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, astfel cum au rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite în concurs real, a fost just individualizată și este conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acestora, nu se impune, cu atât mai mult cu cât pedepsele au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, urmare reținerii de circumstanțe atenuante judiciare, în concurs, însă, cu starea de agravare a răspunderii penale.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora. Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge ca atare. În baza art. 385 17 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.R., durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010. În baza art 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2009 la 25 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.