ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1015 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I-a penală, în temeiul art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., a condamnat pe inculpatului T.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, aplicându-i și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 4, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept.

În temeiul art. 33, lit. a), C. pen., rap. la art. 34, lit. b), C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, și anume pedeapsa de 7 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii. De asemenea, prima instanță a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., cu titlul de pedeapsă accesorie, și a menținut, în temeiul art. 350, alin. (1), C. pen., starea de arest preventiv a inculpatului, a dedus, în temeiul art. 88, alin. (1), C. pen., reținerea și arestarea preventivă de la data de 3 mai 2009 la zi.

În temeiul art. 17, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităților de 58,35 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, 12,22 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, 1,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, 20 de comprimate de methadonă, precum și a cântarului electronic, depuse la I.G.P.R., în baza dovezii din data de 11 mai 2009. De asemenea, instanța de fond a dispus restituirea către inculpat a sumei de 830 lei, depusă la C.E.C.B., în baza recipisei de consemnare din 1 din data de 5 mai 2009, și a dispus obligarea inculpatului, în temeiul art. 191, alin. (1), C. proc. pen., la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că există probe de vinovăție, și anume: constatările organelor de poliție, consemnate în procesele-verbale întocmite, însoțite de declarațiile martorului-asistent M.D., conform cărora asupra inculpatului au fost găsite o mare cantitate de droguri și un cântar electronic, folosit la cântărire, care confirmă activitatea de porționare și de vânzare a drogurilor, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului G.B., înlăturându-se, ca nesincere și lipsite de credibilitate, declarațiile inculpatului prin care a susținut că, în jurul orei 16,00, tocmai sustrăsese întreaga cantitate de droguri și cântarul electronic de la numita D., pe care, în aceeași zi, în jurul orei 12,00, când venise să cumpere droguri de la aceasta, a urmărit-o și a văzut că i-a adus drogurile din gheena blocului, unde le ținea ascunse, fără ca inculpatul să poată indica un minimum de elemente în vederea identificării acesteia, astfel că, deși nu a fost surprins prin procedura flagrantului „stricto sensu", chiar în momentul vânzării efective a drogurilor, fiind posibil să fi observat că este filat, în mod corect a fost reținută în sarcina sa, alături de infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, și săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, natura și gradul de pericol social concret ale infracțiunilor, determinate de cantitatea semnificativă de droguri deținută în vederea vânzării și consumului propriu, fără drept, datele privind persoana inculpatului, care a avut o conduită anterioară corectă și care nu are antecedente penale, reținând în favoarea sa disp. art. 74, C. pen., cu efectul coborârii pedepselor, în mod obligatoriu, sub minimul special prevăzut de legea penală pentru fiecare infracțiune, precum și atitudinea procesuală nesinceră, acesta susținând o situație de fapt lipsită de veridicitate și de suport probator, concursul de infracțiuni.

În termen legal, au declarat apel M.P., pentru netemeinicie, și inculpatul, pentru nelegalitate. În motivarea apelului, M.P. a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, fără a avea în vedere gradul sporit de pericol social concret al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, determinat de împrejurările de comitere, respectiv cantitatea semnificativă de heroină, împrăștiată în autoturism, în care a mai fost găsit un cântar electronic, pe care se aflau urme de heroină, datele privind persoana inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră, prin emiterea versiunii deținerii cantității de droguri pentru consumul propriu, versiune lipsită de credibilitate, astfel că inexistența antecedentelor penale nu justifică diminuarea pedepsei închisorii într-o asemenea măsură.

A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, rejudecând pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare. În motivarea apelului, apelantul-intimat-inculpat a arătat că singurele probe în acuzare sunt procesele-verbale de depistare și de efectuare a percheziției autoturismului, însă nu s-a găsit nimic asupra sa, deși a fost imobilizat instantaneu, astfel că nu există probe clare privind traficul de droguri de mare risc, ci doar o presupunere. A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale, iar, pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de M.P. Prin Decizia penală nr. 21/ A din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția penală, a respins ca nefondate ambele apeluri, și a menținut starea de arest a inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut că instanța de fond a stabilit, în mod corect, vinovăția inculpatului, inclusiv pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Pe situația de fapt, Curtea de Apel București a reținut că pe data de 3 mai 2009, în jurul orei 17,15, organele de poliție, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au observat pe inculpat, aflat la volanul autoturismului marca M., de culoare negru, aflat în proprietatea sa, în timp ce înmâna o hârtie mototolită martorului G.B., iar la percheziția corporală, asupra inculpatului au fost găsite suma de 830 lei, un pachet cu țigări marca M. și o brichetă, în timp ce la percheziția autoturismului, au fost găsite cantitatea totală de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol, un număr de 25 de comprimate, ce conțin ca substanță activă, methadonă clorhidrat, precum și un cântar electronic, cu urme de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.

Curtea de Apel București a apreciat că solicitarea apelantului-inculpat de a fi achitat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, motivat prin aceea că fapta nu există, este lipsită de fundament real. Potrivit proceselor-verbale de constatare a infracțiunii flagrante (filele 6 și 7, dosar de urmărire penală) și de efectuare a percheziției (filele 5 și 6, dosar de urmărire penală), ambele din data de 3 mai 2009, ora 17,15, întocmite de Secția 9 Poliție, cu declarațiile martorului-asistent M.D.

(filele 30, 31, dosar de urmărire penală), organele de poliție au observat staționat un autoturism marca M., de culoare negru, la al cărui volan se afla inculpatul, care i-a întins o hârtie mototolită, de mici dimensiuni, martorului G.B., aplecat prin geamul deschis al portierei dreapta față, iar la percheziția corporală, asupra inculpatului a fost găsit un pachet cu țigări marca M., în timp ce în autoturism au fost găsite pe scaunul șoferului două doze și 3 comprimate care conțin, ca substanță activă, cinolazepam, pe podeaua din spatele acestui scaun două pachete cu țigări marca M., dintre care într-unui se aflau trei doze, ce conțineau cantitatea de 12,28 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, și în altul cantitatea de 0,04 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, în torpedoul din dreapta față un portofel, care conținea trei doze și o folie din aluminiu, cu urme de cinolazepam, pe scaunul din dreapta față o doză desfăcută, în spatele acestui scaun o pungă din plastic, pe care se afla cantitatea de 0,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, în interiorul căreia se afla o doză, conținând cantitatea de 58,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, cu precizarea că cele șase doze mici, ridicate de pe scaunul șoferului, din portofel și de pe scaunul din dreapta față, conțin, în total,

cantitatea de 1,88 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, un cântar electronic, de pe care s-au evidențiat urme de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, un număr de 25 de comprimate, ce conțin, ca substanță activă, methadonă clorhidrat, toate aceste substanțe și cantități fiind determinate prin raportul de constatare tehnico-științifică din 5 mai 2009, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor (filele 39-51, dosar de urmărire penală), precum și un număr de 7 telefoane mobile, o baterie și două cartele telefonice pentru telefon mobil, care au fost restituite inculpatului. Martorul G.B. a declarat că îl oprise pe inculpat, pentru a-i vinde o pereche de blue-geans, pe care acesta i-a luat și i-a pus în autoturism, fără a-i remite vreo sumă de bani (filele 26, 27, dosar de urmărire penală, fila 44, dosar instanță de fond).

Inculpatul a susținut că în ziua respectivă, la sugestia unui prieten, pe nume B., a mers, în jurul orei 12,00, la numita D., din zona V., de la care cumpăra droguri pentru consumul propriu, pentru a o urmări unde ține ascunse drogurile, iar în jurul orei 16,00, a sustras întreaga cantitatea de droguri și cântarul electronic din gheena blocului în care aceasta locuia, după care, pe drum, a fost oprit de martorul G.B., care i-a arătat pantalonii blue-geans, spre vânzare, moment în care au intervenit organele de poliție (filele 10-12, 15, 17 și 18, 59, dosar de urmărire penală, filele 19 și 20, dosar instanță de fond). Or, organele de poliție, care au supravegheat un timp autoturismul staționat, nu au văzut ca martorul G.B.

să-i fi remis inculpatului vreo pereche de blue-geans, care, de altfel, nici nu a fost găsită la perchezițiile efectuate, ci, dimpotrivă, au arătat că inculpatul i-a întins o hârtie mototolită, de mici dimensiuni, martorului G.B. Pe scaunul din dreapta față, în dreptul portierei pe al cărui geam intrase martorul G.B., a fost găsită o doză de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol, care era desfăcută, astfel că hârtia mototolită văzută de organele de poliție era, de fapt, doza cu droguri oferită de inculpat martorului G.B. În plus, drogurile erau împrăștiate peste tot, în interiorul autoturismului, inclusiv într-un portofel aflat în torpedo, precum și în pachete cu țigări marca M., aceeași marcă cu pachetul de țigări găsit asupra inculpatului, ceea ce înseamnă că aceste ambalaje proveneau de la țigările fumate de inculpat.

De asemenea, inculpatul nu a putut oferi alte date cu privire la numita D. din V., nici măcar nu a indicat blocul, din a cărui gheenă a susținut că a sustras drogurile și cântarul electronic. în aceste condiții, apărarea inculpatului este neverosimilă, cu atât mai mult cu cât cantitatea de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol, depășește cu mult necesarul consumului propriu, astfel că, pe latură obiectivă, elementul material al infracțiunii de trafic de droguri este realizat prin modalitatea normativă a deținerii. Ca atare, s-a apreciat că nu este necesar ca inculpatul să fie surprins prin procedura specială a flagrantului, în chiar momentul vânzării drogurilor, cum se întâmplă în mod frecvent, ci este suficientă deținerea de stupefiante peste o cantitate rezonabilă, destinată consumului propriu, pentru ca infracțiunea de trafic de droguri să existe.

însăși găsirea cântarului electronic, care prezenta urme de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, folosit la portionarea drogurilor, întărește convingerea că inculpatul nu este un simplu consumator, ci se ocupă, de fapt, cu prepararea și ambalarea dozelor de stupefiante, evident pentru a fi oferite consumatorilor. Ca atare, arată Curtea de Apel București în finalul motivării, nu se poate avea în vedere nici declarațiile subiective ale martorului G.B., interesat să aducă argumente oneste ale prezenței sale lângă inculpat, și nici declarațiile lipsite de credibilitate ale inculpatului. Conchide instanța de apel că toate celelalte probe administrate constituie dovezi clare de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi demonstrată prin argumente convingătoare de către inculpat, potrivit art. 66, alin. (2), C. proc.

pen.

În ceea ce privește reindividualizarea judiciară a pedepselor închisorii, solicitată de M.P., Curtea de Apel București a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor închisorii, cuprinse între 10 ani și 20 de ani pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, între 2 ani și 5 ani pentru infracțiunea de deținere de droguri, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de legea penală, gradul relativ ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, determinat de cantitatea totală de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol, deținută de inculpat, persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 43 de ani, este dependent de heroină de aproximativ 2 ani, potrivit declarațiilor proprii, este căsătorit încă din anul 2003, conform certificatului de căsătorie emis de Primăria Sectorului II, București, pe data de 29 august 2003 (fila 33, dosar instanță de fond), are un copil minor, potrivit certificatului de naștere eliberat de Primăria Sectorului V, București, pe data de 27 mai 2005, pe numele T.L.F., (fila 21, dosar instanță de fond), și a lucrat, însă nu în mod continuu, ca lăcătuș și conducător auto, încă din anul 1983 până pe data de 6 aprilie 2009, când i-a fost desfăcut ultimul contract de muncă încheiat cu SC P.T.

SA, după cum atestă carnetul de muncă, întocmit de I.T.A. București (filele 22-31, dosar instanță de fond), coroborat cu nota de lichidare din data de 21 aprilie 2009 (fila 31, dosar instanță de fond), acesta nu are antecedente penale, astfel că, apreciază în final instanța de apel, având în vedere toate aceste elemente, și nu doar lipsa antecedenței penale, după cum a susținut M.P., se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciară a bunei conduite anterioară în societate, prevăzută de art. 74, alin. (1), lit. a), C. pen., atitudinea procesuală nesinceră, starea de agravare a răspunderii penale a concursului de infracțiuni care, de altfel, au fost avute în vedere de instanța de fond.

De aceea, s-a concluzionat că, în mod temeinic, instanța de fond a stabilit că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este în măsură să asigure scopurile educativ și punitiv ale pedepsei închisorii, în raport cu faptele penale și cu datele personale ale inculpatului, care, în detenție, are posibilitatea de a conștientiza consecințele conduitei sale infracționale. Curtea de apel a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum mai mare are un caracter preponderent punitiv, fără vreun efect în reeducarea inculpatului, care nu necesită un timp atât de îndelungat, ținându-se seama de împrejurarea că este infractor primar la vârsta de 43 de ani. Împotriva hotărârilor, în termen legal, inculpatul T.F.

a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele: - la instanța de fond, cu acordul său, inculpatul a fost ascultat (fii. 19), și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și, în esență, fără a nega găsirea drogurilor în autoturism, a susținut numai că întreaga cantitate era destinată consumului propriu și fusese sustrase de la o oarecare D. (fii. 19-20). Inculpatul a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales (fii. 18), și nu a propus probe noi în apărare, cu numai înscrisuri în circumstantiere. După acordarea a 3 termene, față de imposibilitatea prezentării și aducerii unui martor, inclusiv prin emiterea mandatelor de aducere, inculpatul și apărătorul său ales au arătat că nu insistă în audierea acestuia în fața instanței, fiind făcută aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. (fil.47, 48, 56, 57, 66); - în apel, inculpatul nu a făcut declarații, nu a propus probe noi (pag. 1 decizie), și a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu (fil. 8, 9); - în cursul judecării recursului, din motive de apărare - la cererea inculpatului - Înalta Curte a acordat 8 termene de judecată, acesta beneficiind de asistența judiciară a unui avocat ales (fii.21 și 27). Cu acordul său inculpatul a fost ascultat, reluând cele declarate anterior în sensul că întreaga cantitate de droguri găsită de organele de cercetare era destinată consumului propriu (fii.

15). În recurs nu au fost solicitate probe noi pe situația de fapt, cu excepția înscrisurilor în circumstantiere, cauza fiind amânată de mai multe ori - la cererea inculpatului - pentru finalizarea activităților organelor de cercetare legate de formularea de către acesta a unui denunț penal pentru a beneficia, în final, de reducerea pedepsei potrivit legii (adresa de răspuns a D.I.I.C.O.T. - fii. 26, din care rezultă că în urma denunțului formulat de inculpat au fost trimise în judecată 2 persoane pentru infracțiuni în materia drogurilor - Legea nr. 143/2000). Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte reține următoarele: La dosar nu au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum dispune art. 385 10 C. proc.

pen., nici de către inculpat personal, și nici de către avocatul său ales, acestea - prezentate oral cu ocazia dezbaterilor - fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Inculpatul nu a negat că în autoturismul său a fost găsită cantitatea totală de droguri despre care se face referire în rechizitoriu, susținând în apărarea sa că: 1) întreaga cantitate de droguri ar fi fost pentru consum propriu; 2) întreaga cantitate de droguri găsită în autoturism ar fi fost „sustrasă" de la numita D. În acord cu ambele instanța, Înalta Curte apreciază că ambele apărări sunt lipsite nu numai de suport probator, dar și de rezonabilitate. Este adevărat că inculpatul, potrivit art. 5 2 și art. 66 alin. (1) C. proc.

pen., beneficiază de prezumția de nevinovăție, revenind organelor judiciare obligația de a strânge probe pentru dovedirea vinovăției acestuia. Cu toate acestea, conform art. 66 alin. (2) C. proc. pen. când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Dreptul la probarea lipsei de temeinicie a probelor în acuzare nu se rezumă la afirmații generale de nevinovăție, la simpla negare a conținutului informativ al probelor în acuzare, la simpla criticare a modului în care organele judiciare evaluează și coroborează probele în acuzare. Or, în măsura în care inculpatul invocă în apărarea sa aspecte pentru probarea cărora este necesară, fie exclusiv, fie parțial, colaborarea cu organele judiciare în vederea identificării și strângerii respectivelor probe, în lipsa acestei atitudini procesuale nu se poate prevala și beneficia de respectivele apărări.

Așa cum s-a menționat în jurisprudența C.E.D.O., sarcina probei aparține inculpatului atunci când acesta invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce a fost anterior dovedită de către organele judiciare, fără ca în acest fel să se încalce prevederile art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. (Comisia Europeană, decizia din 4 aprilie 1990, în cauza H. contra Marii Britanii). Astfel, deși inculpatul a invocat „sustragerea" drogurilor de la numita D., pe durata întregului proces nu a furnizat nici-o informație care ar fi putut contribui la identificarea de către organele judiciare a acestei persoane, localizarea și ascultarea sa, astfel încât să-i poată fi confirmată apărarea (pag. 5 din rechizitoriu).

În condițiile în care, potrivit declarațiilor sale, doza zilnică de droguri era de 0,5 grame, cantitatea totală de droguri găsită în autoturismul său (peste 70 de grame substanță și, respectiv, comprimate), multiplele locuri în care această cantitate totală de droguri era ascunsă în autoturism și prezența cântarului electronic (necesar porționării dozelor) care prezenta microurme de substanță (droguri), sunt elemente de fapt care conduc la depășirea limitelor „simplei presupuneri a săvârșirii infracțiunilor", astfel cum susține inculpatul, atingând necesarul de probatoriu care convinge orice observator neutru și independent, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Nici împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că anterior nu a fost cercetat pentru astfel de fapte, nu este suficientă pentru a justifica apărarea sa în sensul că nu se face vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, acesta înțelegând - în final - să-și asume răspunderea numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De altfel, instanțele au reținut în favoarea inculpatului toate datele personale ale acestuia (inclusiv lipsa antecedentelor penale, situația familială și socială), ca circumstanțe atenuante care au justificat - în opinia instanțelor anterioare - necesitatea reducerii pedepselor sub minimul special al textului incriminator.

De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, inculpatul a formulat un denunț care s-a finalizat prin trimiterea în judecată a 2 persoane pentru infracțiuni în materia drogurilor (fii. 26 adresa D.I.I.C.O.T.). În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite, în limitele arătate, recursul inculpatului. După reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, și cu menținerea circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului de către instanțe, Înalta Curte va avea în vedere la reindividualizarea pedepselor criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., reținând - în acest sens - relativa sinceritate a inculpatului și lipsa antecedentelor penale. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 1015 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Descontopește pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare în pedepsele componente. Prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și menținerea dispozițiilor art. 74 C. pen., reduce pedepsele principale după cum urmează: de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare și de la 1 an și 10 luni închisoare la 8 luni închisoare.

Potrivit art. 33 - 34 C. pen. contopește pedepsele astfel cum au fost reduse și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 mai 2009 la 30 noiembrie 2010. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2010.