ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1015 din
11 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I-a penală, în temeiul art. 2, alin.
(1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., a
condamnat pe inculpatului T.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, aplicându-i și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit.
a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 4, alin.
(1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., l-a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în vederea
consumului propriu, fără drept.
În temeiul art.
33, lit. a), C. pen., rap. la art. 34, lit. b), C. pen., a contopit pedepsele
cu închisoarea aplicate, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,
și anume pedeapsa de 7 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a
II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei
principale a închisorii. De asemenea, prima instanță a făcut aplicarea art. 71 -
art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., cu titlul de pedeapsă
accesorie, și a menținut, în temeiul art. 350, alin. (1), C. pen., starea de
arest preventiv a inculpatului, a dedus, în temeiul art. 88, alin. (1), C. pen.,
reținerea și arestarea preventivă de la data de 3 mai 2009 la zi.
În temeiul art.
17, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea
specială de la inculpat a cantităților de 58,35 grame de heroină, în amestec cu
cofeină și paracetamol, 12,22 grame de heroină, în amestec cu cofeină și
paracetamol, 1,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, 20 de
comprimate de methadonă, precum și a cântarului electronic, depuse la I.G.P.R.,
în baza dovezii din data de 11 mai 2009. De asemenea, instanța de fond a dispus
restituirea către inculpat a sumei de 830 lei, depusă la C.E.C.B., în baza
recipisei de consemnare din 1 din data de 5 mai 2009, și a dispus obligarea
inculpatului, în temeiul art. 191, alin. (1), C. proc. pen., la plata sumei de
1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a
dispune în acest sens, prima instanță a reținut că există probe de vinovăție,
și anume: constatările organelor de poliție, consemnate în procesele-verbale
întocmite, însoțite de declarațiile martorului-asistent M.D., conform cărora
asupra inculpatului au fost găsite o mare cantitate de droguri și un cântar
electronic, folosit la cântărire, care confirmă activitatea de porționare și de
vânzare a drogurilor, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile
martorului G.B., înlăturându-se, ca nesincere și lipsite de credibilitate,
declarațiile inculpatului prin care a susținut că, în jurul orei 16,00, tocmai
sustrăsese întreaga cantitate de droguri și cântarul electronic de la numita D.,
pe care, în aceeași zi, în jurul orei 12,00, când venise să cumpere droguri de
la aceasta, a urmărit-o și a văzut că i-a adus drogurile din gheena blocului,
unde le ținea ascunse, fără ca inculpatul să poată indica un minimum de
elemente în vederea identificării acesteia, astfel că, deși nu a fost surprins
prin procedura flagrantului „stricto sensu", chiar în momentul vânzării
efective a drogurilor, fiind posibil să fi observat că este filat, în mod
corect a fost reținută în sarcina sa, alături de infracțiunea de deținere de
droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, și săvârșirea
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
La
individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, prima instanță a avut în
vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, C. pen.,
respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, natura și
gradul de pericol social concret ale infracțiunilor, determinate de cantitatea
semnificativă de droguri deținută în vederea vânzării și consumului propriu,
fără drept, datele privind persoana inculpatului, care a avut o conduită
anterioară corectă și care nu are antecedente penale, reținând în favoarea sa
disp. art. 74, C. pen., cu efectul coborârii pedepselor, în mod obligatoriu,
sub minimul special prevăzut de legea penală pentru fiecare infracțiune, precum
și atitudinea procesuală nesinceră, acesta susținând o situație de fapt lipsită
de veridicitate și de suport probator, concursul de infracțiuni.
În termen
legal, au declarat apel M.P., pentru netemeinicie, și inculpatul, pentru
nelegalitate.
În motivarea
apelului, M.P. a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut în
favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, fără a avea în vedere
gradul sporit de pericol social concret al infracțiunii de trafic de droguri de
mare risc, determinat de împrejurările de comitere, respectiv cantitatea
semnificativă de heroină, împrăștiată în autoturism, în care a mai fost găsit
un cântar electronic, pe care se aflau urme de heroină, datele privind persoana
inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră, prin emiterea
versiunii deținerii cantității de droguri pentru consumul propriu, versiune
lipsită de credibilitate, astfel că inexistența antecedentelor penale nu
justifică diminuarea pedepsei închisorii într-o asemenea măsură. A solicitat
admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, rejudecând
pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare.
În motivarea
apelului, apelantul-intimat-inculpat a arătat că singurele probe în acuzare
sunt procesele-verbale de depistare și de efectuare a percheziției
autoturismului, însă nu s-a găsit nimic asupra sa, deși a fost imobilizat
instantaneu, astfel că nu există probe clare privind traficul de droguri de
mare risc, ci doar o presupunere. A solicitat admiterea apelului, desființarea,
în parte, a sentinței penale, iar, pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11,
pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C.
proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de
art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, a solicitat
respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de M.P.
Prin Decizia
penală nr. 21/ A din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția penală,
a respins ca nefondate ambele apeluri, și a menținut starea de arest a
inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
Pentru a
dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut că instanța
de fond a stabilit, în mod corect, vinovăția inculpatului, inclusiv pentru
infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
Pe situația
de fapt, Curtea de Apel București a reținut că pe data de 3 mai 2009, în jurul
orei 17,15, organele de poliție, aflate în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, l-au observat pe inculpat, aflat la volanul autoturismului marca M.,
de culoare negru, aflat în proprietatea sa, în timp ce înmâna o hârtie
mototolită martorului G.B., iar la percheziția corporală, asupra inculpatului
au fost găsite suma de 830 lei, un pachet cu țigări marca M. și o brichetă, în timp
ce la percheziția autoturismului, au fost găsite cantitatea totală de 75,07
grame de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol, un număr de 25 de
comprimate, ce conțin ca substanță activă, methadonă clorhidrat, precum și un
cântar electronic, cu urme de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.
Curtea de
Apel București a apreciat că solicitarea apelantului-inculpat de a fi achitat
pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin.
(1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, motivat prin aceea că fapta nu există,
este lipsită de fundament real. Potrivit proceselor-verbale de constatare a
infracțiunii flagrante (filele 6 și 7, dosar de urmărire penală) și de
efectuare a percheziției (filele 5 și 6, dosar de urmărire penală), ambele din
data de 3 mai 2009, ora 17,15, întocmite de Secția 9 Poliție, cu declarațiile
martorului-asistent M.D. (filele 30, 31, dosar de urmărire penală), organele de
poliție au observat staționat un autoturism marca M., de culoare negru, la al cărui
volan se afla inculpatul, care i-a întins o hârtie mototolită, de mici
dimensiuni, martorului G.B., aplecat prin geamul deschis al portierei dreapta
față, iar la percheziția corporală, asupra inculpatului a fost găsit un pachet
cu țigări marca M., în timp ce în autoturism au fost găsite pe scaunul
șoferului două doze și 3 comprimate care conțin, ca substanță activă,
cinolazepam, pe podeaua din spatele acestui scaun două pachete cu țigări marca
M., dintre care într-unui se aflau trei doze, ce conțineau cantitatea de 12,28
grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, și în altul cantitatea
de 0,04 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, în torpedoul
din dreapta față un portofel, care conținea trei doze și o folie din aluminiu, cu
urme de cinolazepam, pe scaunul din dreapta față o doză desfăcută, în spatele
acestui scaun o pungă din plastic, pe care se afla cantitatea de 0,07 grame de
heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, în interiorul căreia se afla o
doză, conținând cantitatea de 58,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină și
paracetamol, cu precizarea că cele șase doze mici, ridicate de pe scaunul
șoferului, din portofel și de pe scaunul din dreapta față, conțin, în total,
cantitatea de 1,88 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, un cântar
electronic, de pe care s-au evidențiat urme de heroină, în amestec cu cofeină
și paracetamol, un număr de 25 de comprimate, ce conțin, ca substanță activă,
methadonă clorhidrat, toate aceste substanțe și cantități fiind determinate
prin raportul de constatare tehnico-științifică din 5 mai 2009, întocmit de
Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor (filele 39-51, dosar de
urmărire penală), precum și un număr de 7 telefoane mobile, o baterie și două
cartele telefonice pentru telefon mobil, care au fost restituite inculpatului.
Martorul G.B. a declarat că îl oprise pe inculpat, pentru a-i vinde o pereche
de blue-geans, pe care acesta i-a luat și i-a pus în autoturism, fără a-i
remite vreo sumă de bani (filele 26, 27, dosar de urmărire penală, fila 44, dosar
instanță de fond). Inculpatul a susținut că în ziua respectivă, la sugestia
unui prieten, pe nume B., a mers, în jurul orei 12,00, la numita D., din zona V.,
de la care cumpăra droguri pentru consumul propriu, pentru a o urmări unde ține
ascunse drogurile, iar în jurul orei 16,00, a sustras întreaga cantitatea de
droguri și cântarul electronic din gheena blocului în care aceasta locuia, după
care, pe drum, a fost oprit de martorul G.B., care i-a arătat pantalonii blue-geans,
spre vânzare, moment în care au intervenit organele de poliție (filele 10-12,
15, 17 și 18, 59, dosar de urmărire penală, filele 19 și 20, dosar instanță de
fond). Or, organele de poliție, care au supravegheat un timp autoturismul staționat,
nu au văzut ca martorul G.B. să-i fi remis inculpatului vreo pereche de
blue-geans, care, de altfel, nici nu a fost găsită la perchezițiile efectuate,
ci, dimpotrivă, au arătat că inculpatul i-a întins o hârtie mototolită, de mici
dimensiuni, martorului G.B. Pe scaunul din dreapta față, în dreptul portierei
pe al cărui geam intrase martorul G.B., a fost găsită o doză de heroină, în
amestec cu cofeină și cu paracetamol, care era desfăcută, astfel că hârtia
mototolită văzută de organele de poliție era, de fapt, doza cu droguri oferită
de inculpat martorului G.B. În plus, drogurile erau împrăștiate peste tot, în
interiorul autoturismului, inclusiv într-un portofel aflat în torpedo, precum
și în pachete cu țigări marca M., aceeași marcă cu pachetul de țigări găsit
asupra inculpatului, ceea ce înseamnă că aceste ambalaje proveneau de la
țigările fumate de inculpat. De asemenea, inculpatul nu a putut oferi alte date
cu privire la numita D. din V., nici măcar nu a indicat blocul, din a cărui
gheenă a susținut că a sustras drogurile și cântarul electronic. în aceste
condiții, apărarea inculpatului este neverosimilă, cu atât mai mult cu cât
cantitatea de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol,
depășește cu mult necesarul consumului propriu, astfel că, pe latură obiectivă,
elementul material al infracțiunii de trafic de droguri este realizat prin
modalitatea normativă a deținerii. Ca atare, s-a apreciat că nu este necesar ca
inculpatul să fie surprins prin procedura specială a flagrantului, în chiar
momentul vânzării drogurilor, cum se întâmplă în mod frecvent, ci este
suficientă deținerea de stupefiante peste o cantitate rezonabilă, destinată consumului
propriu, pentru ca infracțiunea de trafic de droguri să existe. însăși găsirea cântarului
electronic, care prezenta urme de heroină, în amestec cu cofeină și
paracetamol, folosit la portionarea drogurilor, întărește convingerea că
inculpatul nu este un simplu consumator, ci se ocupă, de fapt, cu prepararea și
ambalarea dozelor de stupefiante, evident pentru a fi oferite consumatorilor.
Ca atare, arată Curtea de Apel București în finalul motivării, nu se poate avea
în vedere nici declarațiile subiective ale martorului G.B., interesat să aducă
argumente oneste ale prezenței sale lângă inculpat, și nici declarațiile
lipsite de credibilitate ale inculpatului.
Conchide
instanța de apel că toate celelalte probe administrate constituie dovezi clare
de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi demonstrată prin
argumente convingătoare de către inculpat, potrivit art. 66, alin. (2), C.
proc. pen.
În ceea ce privește
reindividualizarea judiciară a pedepselor închisorii, solicitată de M.P.,
Curtea de Apel București a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor
închisorii, cuprinse între 10 ani și 20 de ani pentru infracțiunea de trafic de
droguri de mare risc, între 2 ani și 5 ani pentru infracțiunea de deținere de
droguri, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de legea penală,
gradul relativ ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri
de mare risc, determinat de cantitatea totală de 75,07 grame de heroină, în
amestec cu cofeină și cu paracetamol, deținută de inculpat, persoana
inculpatului, care, la vârsta sa de 43 de ani, este dependent de heroină de
aproximativ 2 ani, potrivit declarațiilor proprii, este căsătorit încă din anul
2003, conform certificatului de căsătorie emis de Primăria Sectorului II,
București, pe data de 29 august 2003 (fila 33, dosar instanță de fond), are un copil
minor, potrivit certificatului de naștere eliberat de Primăria Sectorului V, București,
pe data de 27 mai 2005, pe numele T.L.F., (fila 21, dosar instanță de fond), și
a lucrat, însă nu în mod continuu, ca lăcătuș și conducător auto, încă din anul
1983 până pe data de 6 aprilie 2009, când i-a fost desfăcut ultimul contract de
muncă încheiat cu SC P.T. SA, după cum atestă carnetul de muncă, întocmit de
I.T.A. București (filele 22-31, dosar instanță de fond), coroborat cu nota de
lichidare din data de 21 aprilie 2009 (fila 31, dosar instanță de fond), acesta
nu are antecedente penale, astfel că, apreciază în final instanța de apel,
având în vedere toate aceste elemente, și nu doar lipsa antecedenței penale,
după cum a susținut M.P., se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței
atenuante judiciară a bunei conduite anterioară în societate, prevăzută de art.
74, alin. (1), lit. a), C. pen., atitudinea procesuală nesinceră, starea de
agravare a răspunderii penale a concursului de infracțiuni care, de altfel, au
fost avute în vedere de instanța de fond. De aceea, s-a concluzionat că, în mod
temeinic, instanța de fond a stabilit că pedeapsa rezultantă de 7 ani
închisoare este în măsură să asigure scopurile educativ și punitiv ale pedepsei
închisorii, în raport cu faptele penale și cu datele personale ale
inculpatului, care, în detenție, are posibilitatea de a conștientiza
consecințele conduitei sale infracționale. Curtea de apel a apreciat că o
pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum mai mare are un caracter preponderent
punitiv, fără vreun efect în reeducarea inculpatului, care nu necesită un timp atât
de îndelungat, ținându-se seama de împrejurarea că este infractor primar la
vârsta de 43 de ani.
Împotriva
hotărârilor, în termen legal, inculpatul T.F. a declarat prezentul recurs,
motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.
Prealabil
examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- la instanța
de fond, cu acordul său, inculpatul a fost ascultat (fii. 19), și-a menținut
declarațiile date în cursul urmăririi penale și, în esență, fără a nega găsirea
drogurilor în autoturism, a susținut numai că întreaga cantitate era destinată
consumului propriu și fusese sustrase de la o oarecare D. (fii. 19-20).
Inculpatul a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales (fii. 18), și
nu a propus probe noi în apărare, cu numai înscrisuri în circumstantiere. După
acordarea a 3 termene, față de imposibilitatea prezentării și aducerii unui
martor, inclusiv prin emiterea mandatelor de aducere, inculpatul și apărătorul
său ales au arătat că nu insistă în audierea acestuia în fața instanței, fiind
făcută aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (fil.47, 48, 56, 57, 66);
- în apel,
inculpatul nu a făcut declarații, nu a propus probe noi (pag. 1 decizie), și a
beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu (fil. 8, 9);
- în cursul
judecării recursului, din motive de apărare - la cererea inculpatului - Înalta Curte
a acordat 8 termene de judecată, acesta beneficiind de asistența judiciară a unui
avocat ales (fii.21 și 27). Cu acordul său inculpatul a fost ascultat, reluând
cele declarate anterior în sensul că întreaga cantitate de droguri găsită de
organele de cercetare era destinată consumului propriu (fii. 15). În recurs nu
au fost solicitate probe noi pe situația de fapt, cu excepția înscrisurilor în
circumstantiere, cauza fiind amânată de mai multe ori - la cererea inculpatului
- pentru finalizarea activităților organelor de cercetare legate de formularea
de către acesta a unui denunț penal pentru a beneficia, în final, de reducerea
pedepsei potrivit legii (adresa de răspuns a D.I.I.C.O.T. - fii. 26, din care
rezultă că în urma denunțului formulat de inculpat au fost trimise în judecată
2 persoane pentru infracțiuni în materia drogurilor - Legea nr. 143/2000).
Examinând pe
fond recursul inculpatului, Înalta Curte reține următoarele:
La dosar nu
au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum dispune art. 385
10
C. proc. pen., nici de către inculpat personal, și nici de către avocatul său ales,
acestea - prezentate oral cu ocazia dezbaterilor - fiind menționate în partea
introductivă a deciziei.
Inculpatul nu
a negat că în autoturismul său a fost găsită cantitatea totală de droguri
despre care se face referire în rechizitoriu, susținând în apărarea sa că: 1)
întreaga cantitate de droguri ar fi fost pentru consum propriu; 2) întreaga
cantitate de droguri găsită în autoturism ar fi fost „sustrasă" de la
numita D.
În acord cu
ambele instanța, Înalta Curte apreciază că ambele apărări sunt lipsite nu numai
de suport probator, dar și de rezonabilitate.
Este adevărat
că inculpatul, potrivit art. 5
2
și art. 66 alin. (1) C. proc. pen.,
beneficiază de prezumția de nevinovăție, revenind organelor judiciare obligația
de a strânge probe pentru dovedirea vinovăției acestuia.
Cu toate
acestea, conform art. 66 alin. (2) C. proc. pen. când există probe de
vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Dreptul la
probarea lipsei de temeinicie a probelor în acuzare nu se rezumă la afirmații
generale de nevinovăție, la simpla negare a conținutului informativ al probelor
în acuzare, la simpla criticare a modului în care organele judiciare evaluează
și coroborează probele în acuzare.
Or, în măsura
în care inculpatul invocă în apărarea sa aspecte pentru probarea cărora este
necesară, fie exclusiv, fie parțial, colaborarea cu organele judiciare în
vederea identificării și strângerii respectivelor probe, în lipsa acestei
atitudini procesuale nu se poate prevala și beneficia de respectivele apărări.
Așa cum s-a
menționat în jurisprudența C.E.D.O., sarcina probei aparține inculpatului
atunci când acesta invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce a
fost anterior dovedită de către organele judiciare, fără ca în acest fel să se
încalce prevederile art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. (Comisia Europeană,
decizia din 4 aprilie 1990, în cauza H. contra Marii Britanii).
Astfel, deși
inculpatul a invocat „sustragerea" drogurilor de la numita D., pe durata
întregului proces nu a furnizat nici-o informație care ar fi putut contribui la
identificarea de către organele judiciare a acestei persoane, localizarea și
ascultarea sa, astfel încât să-i poată fi confirmată apărarea (pag. 5 din
rechizitoriu).
În condițiile
în care, potrivit declarațiilor sale, doza zilnică de droguri era de 0,5 grame,
cantitatea totală de droguri găsită în autoturismul său (peste 70 de grame
substanță și, respectiv, comprimate), multiplele locuri în care această
cantitate totală de droguri era ascunsă în autoturism și prezența cântarului
electronic (necesar porționării dozelor) care prezenta microurme de substanță
(droguri), sunt elemente de fapt care conduc la depășirea limitelor „simplei
presupuneri a săvârșirii infracțiunilor", astfel cum susține inculpatul,
atingând necesarul de probatoriu care convinge orice observator neutru și
independent, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit
faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Nici
împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că anterior nu a fost
cercetat pentru astfel de fapte, nu este suficientă pentru a justifica apărarea
sa în sensul că nu se face vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000, acesta înțelegând - în final - să-și asume
răspunderea numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr.
143/2000. De altfel, instanțele au reținut în favoarea inculpatului toate
datele personale ale acestuia (inclusiv lipsa antecedentelor penale, situația
familială și socială), ca circumstanțe atenuante care au justificat - în opinia
instanțelor anterioare - necesitatea reducerii pedepselor sub minimul special
al textului incriminator.
De asemenea,
așa cum s-a arătat anterior, pentru a beneficia de reducerea limitelor de
pedeapsă, inculpatul a formulat un denunț care s-a finalizat prin trimiterea în
judecată a 2 persoane pentru infracțiuni în materia drogurilor (fii. 26 adresa
D.I.I.C.O.T.).
În
consecință, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. d) din C. proc. pen., Înalta
Curte va admite, în limitele arătate, recursul inculpatului.
După
reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile
săvârșite, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, și cu menținerea
circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului de către instanțe,
Înalta Curte va avea în vedere la reindividualizarea pedepselor criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.
pen., reținând - în acest sens - relativa sinceritate a inculpatului și lipsa
antecedentelor penale.
Potrivit art.
385
17
alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.,
combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce
durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea
recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 22
ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează, în
parte, decizia atacată și sentința penală nr. 1015 din 11 noiembrie 2009 a
Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la aplicarea
dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Descontopește
pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare în pedepsele componente.
Prin
aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și menținerea
dispozițiilor art. 74 C. pen., reduce pedepsele principale după cum urmează: de
la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare și de la 1 an și 10 luni
închisoare la 8 luni închisoare.
Potrivit art.
33 - 34 C. pen. contopește pedepsele astfel cum au fost reduse și aplică
inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de
la 3 mai 2009 la 30 noiembrie 2010.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea
apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 30 noiembrie 2010.