ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.11.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2010

HOTĂRÂRE
30.11.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1015 din

11 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I-a penală, în temeiul art. 2, alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., a

condamnat pe inculpatului T.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, aplicându-i și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit.

a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 4, alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în vederea

consumului propriu, fără drept.

În temeiul art.

33, lit. a), C. pen., rap. la art. 34, lit. b), C. pen., a contopit pedepsele

cu închisoarea aplicate, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,

și anume pedeapsa de 7 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a

II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale a închisorii. De asemenea, prima instanță a făcut aplicarea art. 71 -

art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., cu titlul de pedeapsă

accesorie, și a menținut, în temeiul art. 350, alin. (1), C. pen., starea de

arest preventiv a inculpatului, a dedus, în temeiul art. 88, alin. (1), C. pen.,

reținerea și arestarea preventivă de la data de 3 mai 2009 la zi.

În temeiul art.

17, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea

specială de la inculpat a cantităților de 58,35 grame de heroină, în amestec cu

cofeină și paracetamol, 12,22 grame de heroină, în amestec cu cofeină și

paracetamol, 1,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, 20 de

comprimate de methadonă, precum și a cântarului electronic, depuse la I.G.P.R.,

în baza dovezii din data de 11 mai 2009. De asemenea, instanța de fond a dispus

restituirea către inculpat a sumei de 830 lei, depusă la C.E.C.B., în baza

recipisei de consemnare din 1 din data de 5 mai 2009, și a dispus obligarea

inculpatului, în temeiul art. 191, alin. (1), C. proc. pen., la plata sumei de

1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, prima instanță a reținut că există probe de vinovăție,

și anume: constatările organelor de poliție, consemnate în procesele-verbale

întocmite, însoțite de declarațiile martorului-asistent M.D., conform cărora

asupra inculpatului au fost găsite o mare cantitate de droguri și un cântar

electronic, folosit la cântărire, care confirmă activitatea de porționare și de

vânzare a drogurilor, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile

martorului G.B., înlăturându-se, ca nesincere și lipsite de credibilitate,

declarațiile inculpatului prin care a susținut că, în jurul orei 16,00, tocmai

sustrăsese întreaga cantitate de droguri și cântarul electronic de la numita D.,

pe care, în aceeași zi, în jurul orei 12,00, când venise să cumpere droguri de

la aceasta, a urmărit-o și a văzut că i-a adus drogurile din gheena blocului,

unde le ținea ascunse, fără ca inculpatul să poată indica un minimum de

elemente în vederea identificării acesteia, astfel că, deși nu a fost surprins

prin procedura flagrantului „stricto sensu", chiar în momentul vânzării

efective a drogurilor, fiind posibil să fi observat că este filat, în mod

corect a fost reținută în sarcina sa, alături de infracțiunea de deținere de

droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, și săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

La

individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, prima instanță a avut în

vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, C. pen.,

respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, natura și

gradul de pericol social concret ale infracțiunilor, determinate de cantitatea

semnificativă de droguri deținută în vederea vânzării și consumului propriu,

fără drept, datele privind persoana inculpatului, care a avut o conduită

anterioară corectă și care nu are antecedente penale, reținând în favoarea sa

disp. art. 74, C. pen., cu efectul coborârii pedepselor, în mod obligatoriu,

sub minimul special prevăzut de legea penală pentru fiecare infracțiune, precum

și atitudinea procesuală nesinceră, acesta susținând o situație de fapt lipsită

de veridicitate și de suport probator, concursul de infracțiuni.

În termen

legal, au declarat apel M.P., pentru netemeinicie, și inculpatul, pentru

nelegalitate.

În motivarea

apelului, M.P. a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, fără a avea în vedere

gradul sporit de pericol social concret al infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, determinat de împrejurările de comitere, respectiv cantitatea

semnificativă de heroină, împrăștiată în autoturism, în care a mai fost găsit

un cântar electronic, pe care se aflau urme de heroină, datele privind persoana

inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră, prin emiterea

versiunii deținerii cantității de droguri pentru consumul propriu, versiune

lipsită de credibilitate, astfel că inexistența antecedentelor penale nu

justifică diminuarea pedepsei închisorii într-o asemenea măsură. A solicitat

admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, rejudecând

pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare.

În motivarea

apelului, apelantul-intimat-inculpat a arătat că singurele probe în acuzare

sunt procesele-verbale de depistare și de efectuare a percheziției

autoturismului, însă nu s-a găsit nimic asupra sa, deși a fost imobilizat

instantaneu, astfel că nu există probe clare privind traficul de droguri de

mare risc, ci doar o presupunere. A solicitat admiterea apelului, desființarea,

în parte, a sentinței penale, iar, pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11,

pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C.

proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, a solicitat

respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de M.P.

Prin Decizia

penală nr. 21/ A din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția penală,

a respins ca nefondate ambele apeluri, și a menținut starea de arest a

inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut că instanța

de fond a stabilit, în mod corect, vinovăția inculpatului, inclusiv pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Pe situația

de fapt, Curtea de Apel București a reținut că pe data de 3 mai 2009, în jurul

orei 17,15, organele de poliție, aflate în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, l-au observat pe inculpat, aflat la volanul autoturismului marca M.,

de culoare negru, aflat în proprietatea sa, în timp ce înmâna o hârtie

mototolită martorului G.B., iar la percheziția corporală, asupra inculpatului

au fost găsite suma de 830 lei, un pachet cu țigări marca M. și o brichetă, în timp

ce la percheziția autoturismului, au fost găsite cantitatea totală de 75,07

grame de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol, un număr de 25 de

comprimate, ce conțin ca substanță activă, methadonă clorhidrat, precum și un

cântar electronic, cu urme de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.

Curtea de

Apel București a apreciat că solicitarea apelantului-inculpat de a fi achitat

pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, motivat prin aceea că fapta nu există,

este lipsită de fundament real. Potrivit proceselor-verbale de constatare a

infracțiunii flagrante (filele 6 și 7, dosar de urmărire penală) și de

efectuare a percheziției (filele 5 și 6, dosar de urmărire penală), ambele din

data de 3 mai 2009, ora 17,15, întocmite de Secția 9 Poliție, cu declarațiile

martorului-asistent M.D. (filele 30, 31, dosar de urmărire penală), organele de

poliție au observat staționat un autoturism marca M., de culoare negru, la al cărui

volan se afla inculpatul, care i-a întins o hârtie mototolită, de mici

dimensiuni, martorului G.B., aplecat prin geamul deschis al portierei dreapta

față, iar la percheziția corporală, asupra inculpatului a fost găsit un pachet

cu țigări marca M., în timp ce în autoturism au fost găsite pe scaunul

șoferului două doze și 3 comprimate care conțin, ca substanță activă,

cinolazepam, pe podeaua din spatele acestui scaun două pachete cu țigări marca

M., dintre care într-unui se aflau trei doze, ce conțineau cantitatea de 12,28

grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, și în altul cantitatea

de 0,04 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, în torpedoul

din dreapta față un portofel, care conținea trei doze și o folie din aluminiu, cu

urme de cinolazepam, pe scaunul din dreapta față o doză desfăcută, în spatele

acestui scaun o pungă din plastic, pe care se afla cantitatea de 0,07 grame de

heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, în interiorul căreia se afla o

doză, conținând cantitatea de 58,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină și

paracetamol, cu precizarea că cele șase doze mici, ridicate de pe scaunul

șoferului, din portofel și de pe scaunul din dreapta față, conțin, în total,

cantitatea de 1,88 grame de heroină, în amestec cu cofeină și paracetamol, un cântar

electronic, de pe care s-au evidențiat urme de heroină, în amestec cu cofeină

și paracetamol, un număr de 25 de comprimate, ce conțin, ca substanță activă,

methadonă clorhidrat, toate aceste substanțe și cantități fiind determinate

prin raportul de constatare tehnico-științifică din 5 mai 2009, întocmit de

Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor (filele 39-51, dosar de

urmărire penală), precum și un număr de 7 telefoane mobile, o baterie și două

cartele telefonice pentru telefon mobil, care au fost restituite inculpatului.

Martorul G.B. a declarat că îl oprise pe inculpat, pentru a-i vinde o pereche

de blue-geans, pe care acesta i-a luat și i-a pus în autoturism, fără a-i

remite vreo sumă de bani (filele 26, 27, dosar de urmărire penală, fila 44, dosar

instanță de fond). Inculpatul a susținut că în ziua respectivă, la sugestia

unui prieten, pe nume B., a mers, în jurul orei 12,00, la numita D., din zona V.,

de la care cumpăra droguri pentru consumul propriu, pentru a o urmări unde ține

ascunse drogurile, iar în jurul orei 16,00, a sustras întreaga cantitatea de

droguri și cântarul electronic din gheena blocului în care aceasta locuia, după

care, pe drum, a fost oprit de martorul G.B., care i-a arătat pantalonii blue-geans,

spre vânzare, moment în care au intervenit organele de poliție (filele 10-12,

15, 17 și 18, 59, dosar de urmărire penală, filele 19 și 20, dosar instanță de

fond). Or, organele de poliție, care au supravegheat un timp autoturismul staționat,

nu au văzut ca martorul G.B. să-i fi remis inculpatului vreo pereche de

blue-geans, care, de altfel, nici nu a fost găsită la perchezițiile efectuate,

ci, dimpotrivă, au arătat că inculpatul i-a întins o hârtie mototolită, de mici

dimensiuni, martorului G.B. Pe scaunul din dreapta față, în dreptul portierei

pe al cărui geam intrase martorul G.B., a fost găsită o doză de heroină, în

amestec cu cofeină și cu paracetamol, care era desfăcută, astfel că hârtia

mototolită văzută de organele de poliție era, de fapt, doza cu droguri oferită

de inculpat martorului G.B. În plus, drogurile erau împrăștiate peste tot, în

interiorul autoturismului, inclusiv într-un portofel aflat în torpedo, precum

și în pachete cu țigări marca M., aceeași marcă cu pachetul de țigări găsit

asupra inculpatului, ceea ce înseamnă că aceste ambalaje proveneau de la

țigările fumate de inculpat. De asemenea, inculpatul nu a putut oferi alte date

cu privire la numita D. din V., nici măcar nu a indicat blocul, din a cărui

gheenă a susținut că a sustras drogurile și cântarul electronic. în aceste

condiții, apărarea inculpatului este neverosimilă, cu atât mai mult cu cât

cantitatea de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină și cu paracetamol,

depășește cu mult necesarul consumului propriu, astfel că, pe latură obiectivă,

elementul material al infracțiunii de trafic de droguri este realizat prin

modalitatea normativă a deținerii. Ca atare, s-a apreciat că nu este necesar ca

inculpatul să fie surprins prin procedura specială a flagrantului, în chiar

momentul vânzării drogurilor, cum se întâmplă în mod frecvent, ci este

suficientă deținerea de stupefiante peste o cantitate rezonabilă, destinată consumului

propriu, pentru ca infracțiunea de trafic de droguri să existe. însăși găsirea cântarului

electronic, care prezenta urme de heroină, în amestec cu cofeină și

paracetamol, folosit la portionarea drogurilor, întărește convingerea că

inculpatul nu este un simplu consumator, ci se ocupă, de fapt, cu prepararea și

ambalarea dozelor de stupefiante, evident pentru a fi oferite consumatorilor.

Ca atare, arată Curtea de Apel București în finalul motivării, nu se poate avea

în vedere nici declarațiile subiective ale martorului G.B., interesat să aducă

argumente oneste ale prezenței sale lângă inculpat, și nici declarațiile

lipsite de credibilitate ale inculpatului.

Conchide

instanța de apel că toate celelalte probe administrate constituie dovezi clare

de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi demonstrată prin

argumente convingătoare de către inculpat, potrivit art. 66, alin. (2), C.

proc. pen.

În ceea ce privește

reindividualizarea judiciară a pedepselor închisorii, solicitată de M.P.,

Curtea de Apel București a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor

închisorii, cuprinse între 10 ani și 20 de ani pentru infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc, între 2 ani și 5 ani pentru infracțiunea de deținere de

droguri, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de legea penală,

gradul relativ ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc, determinat de cantitatea totală de 75,07 grame de heroină, în

amestec cu cofeină și cu paracetamol, deținută de inculpat, persoana

inculpatului, care, la vârsta sa de 43 de ani, este dependent de heroină de

aproximativ 2 ani, potrivit declarațiilor proprii, este căsătorit încă din anul

2003, conform certificatului de căsătorie emis de Primăria Sectorului II,

București, pe data de 29 august 2003 (fila 33, dosar instanță de fond), are un copil

minor, potrivit certificatului de naștere eliberat de Primăria Sectorului V, București,

pe data de 27 mai 2005, pe numele T.L.F., (fila 21, dosar instanță de fond), și

a lucrat, însă nu în mod continuu, ca lăcătuș și conducător auto, încă din anul

1983 până pe data de 6 aprilie 2009, când i-a fost desfăcut ultimul contract de

muncă încheiat cu SC P.T. SA, după cum atestă carnetul de muncă, întocmit de

I.T.A. București (filele 22-31, dosar instanță de fond), coroborat cu nota de

lichidare din data de 21 aprilie 2009 (fila 31, dosar instanță de fond), acesta

nu are antecedente penale, astfel că, apreciază în final instanța de apel,

având în vedere toate aceste elemente, și nu doar lipsa antecedenței penale,

după cum a susținut M.P., se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței

atenuante judiciară a bunei conduite anterioară în societate, prevăzută de art.

74, alin. (1), lit. a), C. pen., atitudinea procesuală nesinceră, starea de

agravare a răspunderii penale a concursului de infracțiuni care, de altfel, au

fost avute în vedere de instanța de fond. De aceea, s-a concluzionat că, în mod

temeinic, instanța de fond a stabilit că pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare este în măsură să asigure scopurile educativ și punitiv ale pedepsei

închisorii, în raport cu faptele penale și cu datele personale ale

inculpatului, care, în detenție, are posibilitatea de a conștientiza

consecințele conduitei sale infracționale. Curtea de apel a apreciat că o

pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum mai mare are un caracter preponderent

punitiv, fără vreun efect în reeducarea inculpatului, care nu necesită un timp atât

de îndelungat, ținându-se seama de împrejurarea că este infractor primar la

vârsta de 43 de ani.

Împotriva

hotărârilor, în termen legal, inculpatul T.F. a declarat prezentul recurs,

motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Prealabil

examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- la instanța

de fond, cu acordul său, inculpatul a fost ascultat (fii. 19), și-a menținut

declarațiile date în cursul urmăririi penale și, în esență, fără a nega găsirea

drogurilor în autoturism, a susținut numai că întreaga cantitate era destinată

consumului propriu și fusese sustrase de la o oarecare D. (fii. 19-20).

Inculpatul a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales (fii. 18), și

nu a propus probe noi în apărare, cu numai înscrisuri în circumstantiere. După

acordarea a 3 termene, față de imposibilitatea prezentării și aducerii unui

martor, inclusiv prin emiterea mandatelor de aducere, inculpatul și apărătorul

său ales au arătat că nu insistă în audierea acestuia în fața instanței, fiind

făcută aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (fil.47, 48, 56, 57, 66);

- în apel,

inculpatul nu a făcut declarații, nu a propus probe noi (pag. 1 decizie), și a

beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu (fil. 8, 9);

- în cursul

judecării recursului, din motive de apărare - la cererea inculpatului - Înalta Curte

a acordat 8 termene de judecată, acesta beneficiind de asistența judiciară a unui

avocat ales (fii.21 și 27). Cu acordul său inculpatul a fost ascultat, reluând

cele declarate anterior în sensul că întreaga cantitate de droguri găsită de

organele de cercetare era destinată consumului propriu (fii. 15). În recurs nu

au fost solicitate probe noi pe situația de fapt, cu excepția înscrisurilor în

circumstantiere, cauza fiind amânată de mai multe ori - la cererea inculpatului

- pentru finalizarea activităților organelor de cercetare legate de formularea

de către acesta a unui denunț penal pentru a beneficia, în final, de reducerea

pedepsei potrivit legii (adresa de răspuns a D.I.I.C.O.T. - fii. 26, din care

rezultă că în urma denunțului formulat de inculpat au fost trimise în judecată

2 persoane pentru infracțiuni în materia drogurilor - Legea nr. 143/2000).

Examinând pe

fond recursul inculpatului, Înalta Curte reține următoarele:

La dosar nu

au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum dispune art. 385

10

acestea - prezentate oral cu ocazia dezbaterilor - fiind menționate în partea

introductivă a deciziei.

Inculpatul nu

a negat că în autoturismul său a fost găsită cantitatea totală de droguri

despre care se face referire în rechizitoriu, susținând în apărarea sa că: 1)

întreaga cantitate de droguri ar fi fost pentru consum propriu; 2) întreaga

cantitate de droguri găsită în autoturism ar fi fost „sustrasă" de la

numita D.

În acord cu

ambele instanța, Înalta Curte apreciază că ambele apărări sunt lipsite nu numai

de suport probator, dar și de rezonabilitate.

Este adevărat

că inculpatul, potrivit art. 5

2

și art. 66 alin. (1) C. proc. pen.,

beneficiază de prezumția de nevinovăție, revenind organelor judiciare obligația

de a strânge probe pentru dovedirea vinovăției acestuia.

Cu toate

acestea, conform art. 66 alin. (2) C. proc. pen. când există probe de

vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Dreptul la

probarea lipsei de temeinicie a probelor în acuzare nu se rezumă la afirmații

generale de nevinovăție, la simpla negare a conținutului informativ al probelor

în acuzare, la simpla criticare a modului în care organele judiciare evaluează

și coroborează probele în acuzare.

Or, în măsura

în care inculpatul invocă în apărarea sa aspecte pentru probarea cărora este

necesară, fie exclusiv, fie parțial, colaborarea cu organele judiciare în

vederea identificării și strângerii respectivelor probe, în lipsa acestei

atitudini procesuale nu se poate prevala și beneficia de respectivele apărări.

Așa cum s-a

menționat în jurisprudența C.E.D.O., sarcina probei aparține inculpatului

atunci când acesta invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce a

fost anterior dovedită de către organele judiciare, fără ca în acest fel să se

încalce prevederile art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. (Comisia Europeană,

decizia din 4 aprilie 1990, în cauza H. contra Marii Britanii).

Astfel, deși

inculpatul a invocat „sustragerea" drogurilor de la numita D., pe durata

întregului proces nu a furnizat nici-o informație care ar fi putut contribui la

identificarea de către organele judiciare a acestei persoane, localizarea și

ascultarea sa, astfel încât să-i poată fi confirmată apărarea (pag. 5 din

rechizitoriu).

În condițiile

în care, potrivit declarațiilor sale, doza zilnică de droguri era de 0,5 grame,

cantitatea totală de droguri găsită în autoturismul său (peste 70 de grame

substanță și, respectiv, comprimate), multiplele locuri în care această

cantitate totală de droguri era ascunsă în autoturism și prezența cântarului

electronic (necesar porționării dozelor) care prezenta microurme de substanță

(droguri), sunt elemente de fapt care conduc la depășirea limitelor „simplei

presupuneri a săvârșirii infracțiunilor", astfel cum susține inculpatul,

atingând necesarul de probatoriu care convinge orice observator neutru și

independent, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit

faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Nici

împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că anterior nu a fost

cercetat pentru astfel de fapte, nu este suficientă pentru a justifica apărarea

sa în sensul că nu se face vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, acesta înțelegând - în final - să-și asume

răspunderea numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000. De altfel, instanțele au reținut în favoarea inculpatului toate

datele personale ale acestuia (inclusiv lipsa antecedentelor penale, situația

familială și socială), ca circumstanțe atenuante care au justificat - în opinia

instanțelor anterioare - necesitatea reducerii pedepselor sub minimul special

al textului incriminator.

De asemenea,

așa cum s-a arătat anterior, pentru a beneficia de reducerea limitelor de

pedeapsă, inculpatul a formulat un denunț care s-a finalizat prin trimiterea în

judecată a 2 persoane pentru infracțiuni în materia drogurilor (fii. 26 adresa

În

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. d) din C. proc. pen., Înalta

Curte va admite, în limitele arătate, recursul inculpatului.

După

reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile

săvârșite, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, și cu menținerea

circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului de către instanțe,

Înalta Curte va avea în vedere la reindividualizarea pedepselor criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.

pen., reținând - în acest sens - relativa sinceritate a inculpatului și lipsa

antecedentelor penale.

Potrivit art.

385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce

durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului vor rămâne în sarcina statului.

Admite

recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 22

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în

parte, decizia atacată și sentința penală nr. 1015 din 11 noiembrie 2009 a

Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la aplicarea

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Descontopește

pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare în pedepsele componente.

Prin

aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și menținerea

dispozițiilor art. 74 C. pen., reduce pedepsele principale după cum urmează: de

la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare și de la 1 an și 10 luni

închisoare la 8 luni închisoare.

Potrivit art.

33 - 34 C. pen. contopește pedepsele astfel cum au fost reduse și aplică

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de

la 3 mai 2009 la 30 noiembrie 2010.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-23
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2486/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94/2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în dosarul nr. 43245/3/2009 s-a dispus, în baza art. 1 alin. (1) și (2) d
ÎCCJ 2010-01-25
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 870 din 8 octombrie 2009 Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 80 C.
ÎCCJ 2009-09-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2993/2009
art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S.S. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului
ÎCCJ 2010-04-02
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1279/2010
Asupra recursurilor penale de față. Analizând lucrările dosarului constă următoarele: Prin sentința penală nr. 1006 din 4 decembrie 2009 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu
ÎCCJ 2009-06-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2123/2009
) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința
Sursă