ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2091/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 15 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 40749/3/2008,

s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatei V.E.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare fiind îndeplinite

cerințele impuse de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen.

Pericolul pentru ordinea publică rezultă

din gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatei dar și din datele care

caracterizează persoana acesteia, neavând o ocupație, existând astfel temerea

că, lăsată în libertate inculpata ar relua activitatea infracțională, ca sursă

de venituri materiale.

În consecință s-a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 300

2

C. proc. pen. raportat

la art. 160

2

C. proc. pen. impunându-se menținerea stării de arest a

inculpatei.

Împotriva încheierii pronunțată la data

de 15 mai 2009 de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs

inculpata V.E. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării să se

dispună revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit

dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 183 din 19

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 40749/3/2008 s-a dispus condamnarea inculpatei V.E. la o pedeapsă

de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

I-au fost interzise drepturile prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C. pen. în condițiile și pe durata prev.

de art. 71 C. pen.

În fapt s-a reținut că în data de 9 octombrie 2008

inculpata V.E. a vândut denunțătorului J.I.F. două punguțe cu heroină contra

sumei de 80 lei, provenită din fondurile M.I.R.A. În momentul prinderii în

flagrant inculpata mai avea ascunsă într-o lădiță, aflată în fața garsonierei

unde locuia, o cantitate de 2,73 grame heroină.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpata V.E. iar la termenul stabilit pentru judecarea apelului, 15 mai

2009, instanța de control judiciar , verificând legalitatea și temeinicia

arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatei, pronunțând

încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a

instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol

,,când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive,,.

În cauză, instanța de apel a procedat la

efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că

temeiurile de fapt și de drept, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în

continuare, privarea de libertate a inculpatei.

Înalta Curte, în raport de împrejurările

concrete de comitere a infracțiunii, inculpata fiind cunoscută ca fiind o

persoană care se ocupă cu traficul de droguri fiind depistată, în flagrant, în

timp ce vindea denunțătorului heroină, corelat cu natura relațiilor sociale

lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă, în continuare,

un pericol concret pentru ordinea publică.

Este adevărat că pericolul concret pentru

ordinea publică, astfel cum este reglementat în dispozițiile art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca

trăsătură a infracțiunii, acesta din urmă având un sens mult mai larg.

Totuși nu se poate face abstracție, în

cadrul analizei asupra menținerii detenției provizorii, de gravitatea concretă

a faptei săvârșite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul

infracțiunilor grave, cum este cea reținută în sarcina inculpatei, pericolul

concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenția preventivă se

prelungește în timp.

Pe de altă parte, se constată că în cauză

s-a dispus condamnarea inculpatei, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă,

constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile

cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor

Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că

hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție

și nici dreptul inculpatei de a fi judecată într-un termen rezonabil, limitarea

libertății persoanei încadrându-se în limitele legii.

Toate aceste aspecte, justifică

dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive astfel

că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin.

(1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata V.E.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata V.E. împotriva încheierii din 15 mai 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 40749/3/2008.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei

de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2009.