ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2909/2009

Asupra recursului penal de față

constată:

Prin încheierea de ședință de la 19

august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, în

dosarul nr. 3660/301/2009, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300/2

C. proc. pen. cu referire la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

menținerea stării de arest a recurentei-inculpate B.S., trimisă în judecată sub

acuzația săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 alin. (1) lit. a),

e) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, constatându-se că

temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în continuare

privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea și modalitatea de

săvârșire a faptelor pentru care recurenta a fost condamnată în primă instanță

și apel, precum și datele ce caracterizează persoana sa, fără ocupație și loc

de muncă la momentul arestării și punerii sub acuzare.

Încheierea pronunțată în cauză a fost

atacată cu recurs de către inculpata B.S.

Cererea de recurs nu a fost motivată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 7031/1/2009, cu termen de judecată la 2

septembrie 2009.

Din oficiu, în ședința publică de la

acea dată, înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea recursului

declarat în cauză, în raport de felul încheierii atacate și dispozițiile art. 141

C. proc. pen.

Cu privire la aspectul invocat se

reține că împotriva inculpatei a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 24

din 19 februarie 2009 de către Judecătoria Sector 3 București, sub acuzația că

în perioada de 11 februarie 2009 - 18 februarie 2009, în timp ce se afla în

magazinul Auchan din București, a sustras gentile părților vătămate P.O., G.E.C.

și R.F., profitând de neatenția acestora, și că la data de 11 februarie 2009 a

retras suma de 1200 lei de la un ATM BCR situat pe B-dul 1 Decembrie 1918 din

București, Sucursala Postăvarul, utilizând cardul sustras de la partea vătămată

P.O.

Ulterior, inculpata a fost trimisă în

judecată în stare de arest preventiv, iar prin sentința penală nr. 308 din 5

iunie 2009 a Judecătoriei Sector 3 București a fost condamnată la pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Prin decizia penală nr. 460/A din 15

iulie 2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinței primei instanțe.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția l-a penală, iar prin încheierea de ședință din

19 august 2009, ce formează obiectul recursului de față, a fost menținută

starea de arest a inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C.

proc. pen., dispoziția Curții de Apel București fiind luată ca instanță de

recurs.

Potrivit art. 385/1 alin. (2) C. proc.

pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia

recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

recurs.

Dispozițiile cu caracter de excepție în

materia încheierilor

pronunțate de instanță

în cursul judecății privind măsurile preventive sunt

cele prevăzute în

art. 141 C. proc. pen.

Conform textului de lege enunțat, numai

încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune menținerea

arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de

inculpat, în termen de 24 ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la

comunicare, pentru cei lipsă.

Interpretând per a contrario

dispozițiile art. 141 C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care se dispune

în cursul judecății în recurs menținerea arestării preventive, nu poate fi

atacată separat cu recurs, dispoziția instanței de recurs privind menținerea

măsurii preventive nefiind supusă niciunei căi de atac, iar recursul declarat

împotriva acesteia este inadmisibil fiind formulat împotriva unei hotărâri

(încheieri) definitive.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor

art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata B.S. și va dispune

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpata B.S. împotriva încheierii din 19 august 2009 a Curții de

Apel București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr.

3660/301/2009.

Obligă recurenta inculpată la 200 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 septembrie 2009.