ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4064/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 16 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 18096/3/2009

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori de

familie, investită cu soluționarea apelului declarat de către inculpații C.C. și

C.C.B. împotriva sentinței penale nr. 871 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului București a dispus, în temeiul art. 160

b

C. proc. pen. menținerea

stării de arest preventiv a inculpaților trimiși în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și,

respectiv, art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În motivarea acestei încheieri s-a apreciat,

în esență, că întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive se mențin și în prezent se impune în continuare privarea de libertate

a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpata C.C.B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut

că în mod greșit s-a menținut măsura arestării preventive, deoarece în cauză nu

mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând

revocarea arestării preventive.

Recursul declarat de inculpată este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen. când instanța constată, că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele și lucrările din

dosar se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii

arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de inculpată

raportat la cele arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării

măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut

vinovăția inculpatei pentru faptele comise, cauza aflându-se în prezent la

instanța de apel, iar pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate

a inculpatei rezultă din natura infracțiunii și din modalitatea de săvârșire a

acesteia.

Așa fiind, urmează a se constata că în cauză

nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării

preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la

revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până

în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

În consecință, pentru considerentele arătate,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat, astfel

că va fi respins ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata C.C.B. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în Dosarul nr. 18096/3/2009.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie

2009.