ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4064/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 18096/3/2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori de familie, investită cu soluționarea apelului declarat de către inculpații C.C. și C.C.B. împotriva sentinței penale nr. 871 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului București a dispus, în temeiul art. 160 b C. proc. pen. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege. În motivarea acestei încheieri s-a apreciat, în esență, că întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C.C.B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut că în mod greșit s-a menținut măsura arestării preventive, deoarece în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea arestării preventive. Recursul declarat de inculpată este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. când instanța constată, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările din dosar se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Analizând recursul declarat de inculpată raportat la cele arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția inculpatei pentru faptele comise, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel, iar pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatei rezultă din natura infracțiunii și din modalitatea de săvârșire a acesteia.

Așa fiind, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere. În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.C.B. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 18096/3/2009. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.