ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2010

Prin sentința nr. 234/CC din 27 ianuarie 2007 a Tribunalului Sibiu s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâta SC V.P. SA Sâmburești, reținându-se că motivele de nulitate invocate de reclamant vizează pretinsa vătămare a dreptului unui acționar sub condiție suspensivă și nu pot fi considerate motive de nulitate absolută, așa încât, devin incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora anularea hotărârii A.G.E.A. se poate cere în termen de cincisprezece zile de la publicarea în Monitorul Oficial, acțiunea fiind introdusă peste acest termen. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia comercială nr. 3/A din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea reținut următoarele: Prima instanță a pronunțat hotărârea atacată pe baza interpretării celor două texte de lege indicate în alin. (2) și (3) ale art. 132 din Legea nr. 31/1990, făcând referire cu privire la instituțiile reglementate de aceste dispoziții, așa încât nu se poate reține o nemotivare a sentinței. Criticile referitoare la nelegală convocare a adunării generale, împiedicarea accesului său la adunare și, prin aceasta, la informațiile necesare, cât și cu privire la condițiile de cvorum în care au fost adoptate hotărârile la 31 ianuarie 2006 au fost respinse pe considerentul că reclamantul nu are calitatea de acționar al societății, iar aceasta din urmă nu are vreo obligație față de el, art. 117 din Legea nr. 31/1990 referindu-se doar la persoanele care îndeplinesc această calitate.

Cu privire la susținerile apelantului conform cărora interesul său procesual rezidă din calitatea sa de „acționar sun condiție suspensivă”, Curtea a reținut că, deși reclamantul nu este acționar al SC V.P. SA Sâmburești, interesul său decurge din dreptul de a dobândi această calitate, ca membru majoritar al Asociației Salariaților, calitate dobândită prin Hotărârea din 27 ianuarie 2000. Cu toate acestea, interesul recunoscut al reclamantului, în promovarea acțiunii, nu poate merge până într-acolo încât să conducă la anihilarea capacității celorlalți acționari de a hotărî potrivit acestei calități, de acționari cu drepturi depline, avute la momentul adoptării hotărârii.

În acest context, în care reclamantul nu poate justifica decât săvârșirea unor acte de administrare a dreptului său de a dobândi acțiuni, aflat sub condiția realizării lui în viitor, împiedicarea reclamantului de a participa la viața societății comerciale se datorează nu culpei acesteia, ci viciilor propriilor drepturi legate de calitatea sa de acționar, drepturi afectat de o condiție care încă nu s-a îndeplinit, prin aceasta dreptul nefiind actual. Se mai reține că, prin hotărâre irevocabilă, recurentul a fost exclus din asociație și a pierdut, deci, vocația de a dobândi în viitor, pe temeiul acestei calității, acțiuni ale SC V.P. SA Sâmburești. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, solicitând în principal, casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii. Se susține că toate argumentele instanței de apel pornesc de la ideea că reclamantul nu justifică un interes în a ataca hotărârea societății prin care membrii Asociației au devenit acționari. Într-o acțiune având ca obiect nulitatea hotărârii A.G.E.A., instanța era obligată să aibă în vedere strict cauze anterioare sau cel mult concomitente adoptării hotărârii. Recurentul arată că în mod greșit au fost calificate motivele de anulare a hotărârii A.G.E.A. ca fiind relative, în funcție de persoana care le invocă. Sub acest aspect hotărârea primei instanțe nu este motivată, fondul nefiind cercetat, soluția corectă din punct de vedere procesual fiind aceea a casării, conform art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. și trimiterii cauzei spre judecare în fond, la prima instanță. În mod greșit s-a reținut că aspectele legate de convocare și ținerea adunărilor nu sunt de ordine publică, când, nerespectarea acestora se sancționează nu nulitatea absolută, deoarece protejează un interes general, cu corelativul recunoașterii posibilității oricărei persoane ce justifică un interes de a invoca nulitatea în discuție. De asemenea la momentul 31 ianuarie 2006, ceilalți membri ai Asociației, terți și ei până atunci, au devenit acționari, ori, recurentul critică tocmai faptul că, la aceeași dată, nu i s-au acordat acțiunile cuvenite, adică nu a devenit din terț, acționar. Susține că este îndreptățit la repartizarea acțiunilor ca urmare a apartenenței la Asociație la momentul 31 ianuarie 2006, din moment ce critică hotărârea societății din aceeași dată tinzând la reducerea acțiunilor în patrimoniul Asociației.

Analizarea legalității hotărârii A.G.A. a societății este nelegală prin prisma unor evenimente ulterioare, apărute după pronunțarea hotărârii și nu prin prisma condițiilor concrete existente la momentul adoptării hotărârii criticate. Intimata SC V.P. SA Sâmburești, prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului. Recursul nu este fondat. Acțiunea în anularea hotărârii A.G.A. a SC V.P. SA Sâmburești s-a întemeiat pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 care conferă această posibilitate acționarilor unei societății comerciale, ori, dacă se invocă motive de nulitate absolută, oricărei persoane interesate. Reclamantul nu deține calitatea de acționar al pârâtei, iar motivele invocate nu sunt de ordine publică, din acest punct de vedere decizia pronunțată în apel fiind legală, motivând argumentat menținerea punctului de vedere al primei instanțe, inclusiv prin prisma efectului devolutiv al apelului.

Instanțele au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor și au interpretat art. 132 din Legea nr. 31/1990 atât prin prisma alin. (2), cât și al alin. (3), statuând legal asupra faptului că împiedicarea reclamantului de a participa la lucrările adunării generale, dată fiind calitatea sa de „acționar sub condiție suspensivă” nu poate fi apărată prin dispoziții de ordine publică. Lipsa calității de acționar al recurentului nu obligă cu nimic societatea pârâtă să dispună convocarea acestuia la lucrările sale conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, interesul invocat de acesta fiind altul decât cel care rezultă din calitatea de acționar și care să-i dea dreptul de a contesta chestiuni legate de organizarea și funcționarea societății, convocarea asociațiilor și cvorumul necesar pentru validitatea adoptării hotărârilor.

Din perspectiva interesului reclamantului, acesta nu are un caracter legitim. Prin acțiune reclamantul invocă o vocație, iar nu un drept existent chiar dacă la data adoptării hotărârii AGA reclamantul deține calitatea de asociat al terțului Asociația Salariaților, această calitate a fost pierdută irevocabil prin decizia nr. 184 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Olt care-și produce efectele, are putere de lucru judecat și a fost pronunțată anterior deciziei din apel. Această decizie a validat hotărârea Asociației de încetare a raporturilor cu reclamantul și care nu a făcut altceva decât să ratifice o hotărâre inițială anterioară, invocată în apărare de recurent, din 2001, care la aceea dată a fost anulată pentru vicii de formă (prin decizia nr. 451/R/2006 a Tribunalului Caraș-Severin).

Stabilirea irevocabilă a faptului că reclamantul nu are calitatea de membru al Asociației Salariaților „Sâmburești” – acționar al pârâtei – respinge vocația acestuia de a dobândi acțiunii ale societății neavând un drept legitim de a contesta o hotărâre a unei A.G.A. unei societăți comerciale în care nu a avut niciodată calitatea de acționar. Prin urmare, interesul său nu este legitim, nu este născut și nu este actual, astfel că hotărârea recurată a aplicat corect legea, nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulități de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că nu a trimis cauza spre cercetarea fondului și motivarea soluției de către prima instanță și nici nu cuprinde motive străine de natura pricinii, oferind o motivare amplă, clară și cuprinzătoare asupra tuturor problemelor de fapt și de drept ridicate în apel.

Nefiind incident nici unul dintre motivele prevăzute la art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva deciziei nr. 3/A/2009 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.