ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2983/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 17 martie 2010, petenții D.A.D. și SC A.M. SRL au solicitat instanței de apel suspendarea vremelnică a sentinței civile nr. 1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 3516/83/2009. În motivarea cererii de suspendare formulată, petenții au arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 372 C. proc. civ., de către executorul judecătoresc în procedura de executare silită, întrucât la cererea de executare a fost atașată doar copia minutei sentinței atacate, executarea silită fiind începută înainte de redactarea și comunicarea hotărârii de fond.

Un alt motiv de suspendare, au arătat petenții, îl constituie și încălcarea art. 387 pct. 3 și art. 388 pct. 5 și 9 C. proc. civ., încât actele de procedură au fost comunicate la o altă adresă decât aceea indicată în întâmpinarea de la fond. Cu toate acestea, au arătat petenții, conturile bancare ale petentei au fost blocate ceea ce afectează grav derularea activităților comerciale ale acesteia și plata creanțelor datorate bugetului de stat. Prin încheierea nr. 38 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea și a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3516/83/2009 de Tribunalul Satu Mare, până la soluționarea apelului.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut că întrucât suma la care a fost obligată petenta și faptul că intimata - reclamantă a început deja procedura de executare silită, sunt de natură să perturbe activitatea comercială a petentei și să-i aducă un prejudiciu, în situația în care nu ar achita drepturile salariale ale angajaților și obligațiile bugetare, petentul ajunge chiar în pragul falimentului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata - reclamantă, criticând soluția instanței de apel pentru următoarele motive de nelegalitate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. 1) Încheierea atacată a fost pronunțată în lipsa recurentei care nu a fost legal citată, întrucât citarea acesteia s-a făcut la sediul procesual ales pentru judecata litigiului pe fond.

Ca atare, citarea recurentei trebuia să se facă la sediul social al acesteia, în Olanda, sau la sediul mandatarului acesteia din România. 2) Instanța de apel a reținut că executarea sentinței de fond perturbă grav activitatea intimatei, întrucât ar fi în imposibilitate să-și plătească angajații și datoriile le bugetul de stat, în absența oricărei probe cu privire la felul activității desfășurate, numărul de angajați, valoarea datoriilor la bugetul de stat. Recurenta a arătat că intimata nu a făcut dovada unor contracte în derulare, a unor plăți urgente a căror amânare să justifice producerea unui prejudiciu. 3) Recurenta a arătat că suma stabilită cu titlu de cauțiune este mult prea mică în raport cu creanța datorată, fiind insuficientă pentru acoperirea unor eventuale pierderi ca urmare a întârzierii în executare.

4) Instanța de apel nu a ținut cont de apărările recurentei - intimatei care a invocat insolvabilitatea notorie a apelanților și faptul că aceștia sunt părți în multe litigii pe rolul instanțelor judecătorești. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente: Conform art. 720 8 C. proc. civ., exercitarea apelului în materie comercială, nu suspendă de drept executarea sentinței de fond, părțile având posibilitatea să solicite instanței de apel suspendarea provizorie, în condițiile art. 280 raportat la art. 300 C. proc. civ. Suspendarea executării sentinței apelate se poate face doar motivat și cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum este lăsat la aprecierea instanței și este stabilit în condițiile art. 723 1 C. proc.

civ. Aplicând aceste texte de lege la speța de față, Înalta Curte reține că nu se poate reține critica de nelegalitate întemeiată pe cuantumul cauțiunii fixate de instanța de apel, întrucât legea prevede doar o limită maximă pentru acțiunile evaluate în bani, cazul în speță, respectiv, 20 %, cuantumul exact urmând a fi stabilit de instanță în funcție de circumstanțele speței și apărările părților. Înalta Curte reține însă că motivul 2 de recurs relativ la nedovedirea și, implicit, nemotivarea cererii de suspendare este întemeiat, pentru următoarele considerente: Conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere art. 280 C. proc. civ., suspendarea la cerere a hotărârii atacate se poate dispune doar motivat, nefiind suficientă simpla invocare a declarării căii de atac și a producerii efectelor sentinței atacate.

Ca atare, posibilitatea legală oferită instanței de judecată de a dispune suspendarea executării implică motivarea diferită de cererea de apel, a cererii de suspendare și, implicit, dovedirea acesteia de către partea care o formulează. Simpla invocare a efectelor sentinței de fond nu este suficientă pentru admiterea cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătorești, întrucât suspendarea reprezintă excepția de la regula caracterului executoriu al sentinței pronunțate în materie comercială, conform art. 720 8 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte reține că în cererea de suspendare a executării silite adresată unei instanțe de judecată în condițiile art. 280 raportat la art. 300 alin. (2) C. proc.

civ., nu pot fi invocate neregularitățile procedurii de executare silită, o atare instanță nefiind competentă, conform art. 399 – art. 400 C. proc. civ., să se pronunțe pe acest aspect, întrucât aceste critici se subsumează unei alte posibilități procedurale, respectiv, contestația la executare silită. Înalta Curte va respinge motivul de nelegalitate relativ la necitarea recurentei, în fața instanței de apel, având în vedere dispozițiile art. 114 1 C. proc. civ., care permit citarea părții cu sediul în străinătate la sediul mandatarului ales pe teritoriul României, prin mandatar ales înțelegând și reprezentantul părții în proces, respectiv, avocatul.

Nu poate fi reținută critica întemeiată pe aspectul că delegarea de domiciliu s-a făcut doar pentru judecata în fața instanței de fond, nefiind valabilă în fața instanței de apel, întrucât prin încheierea recurată instanța de apel nu a soluționat fondul apelului, fiind vorba despre o hotărâre judecătorească prealabilă judecății în apel, dată într-o procedură de urgență. Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat și va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G.L. împotriva încheierii nr. 38 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, fiscal, modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.