ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2983/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2983/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului
comercial de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Oradea, la data de 17 martie 2010, petenții D.A.D. și SC A.M.
SRL au solicitat instanței de apel suspendarea vremelnică a sentinței civile nr.
1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunțată de secția comercială și de contencios
administrativ a Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 3516/83/2009.
În motivarea cererii de suspendare
formulată, petenții au arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 372 C.
proc. civ., de către executorul judecătoresc în procedura de executare silită,
întrucât la cererea de executare a fost atașată doar copia minutei sentinței
atacate, executarea silită fiind începută înainte de redactarea și comunicarea
hotărârii de fond.
Un alt motiv de suspendare, au
arătat petenții, îl constituie și încălcarea art. 387 pct. 3 și art. 388 pct. 5
și 9 C. proc. civ., încât actele de procedură au fost comunicate la o altă
adresă decât aceea indicată în întâmpinarea de la fond. Cu toate acestea, au
arătat petenții, conturile bancare ale petentei au fost blocate ceea ce
afectează grav derularea activităților comerciale ale acesteia și plata
creanțelor datorate bugetului de stat.
Prin încheierea nr. 38 din 20
aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis cererea și a dispus suspendarea executării sentinței
civile nr. 1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3516/83/2009
de Tribunalul Satu Mare, până la soluționarea apelului.
Pentru a pronunța această încheiere,
instanța de apel a reținut că întrucât suma la care a fost obligată petenta și
faptul că intimata - reclamantă a început deja procedura de executare silită,
sunt de natură să perturbe activitatea comercială a petentei și să-i aducă un
prejudiciu, în situația în care nu ar achita drepturile salariale ale
angajaților și obligațiile bugetare, petentul ajunge chiar în pragul
falimentului.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs intimata - reclamantă, criticând soluția instanței de apel
pentru următoarele motive de nelegalitate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art.
304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
1) Încheierea atacată a fost
pronunțată în lipsa recurentei care nu a fost legal citată, întrucât citarea
acesteia s-a făcut la sediul procesual ales pentru judecata litigiului pe fond.
Ca atare, citarea recurentei trebuia să se facă la sediul social al acesteia,
în Olanda, sau la sediul mandatarului acesteia din România.
2) Instanța de apel a reținut că
executarea sentinței de fond perturbă grav activitatea intimatei, întrucât ar
fi în imposibilitate să-și plătească angajații și datoriile le bugetul de stat,
în absența oricărei probe cu privire la felul activității desfășurate, numărul
de angajați, valoarea datoriilor la bugetul de stat. Recurenta a arătat că
intimata nu a făcut dovada unor contracte în derulare, a unor plăți urgente a
căror amânare să justifice producerea unui prejudiciu.
3) Recurenta a arătat că suma
stabilită cu titlu de cauțiune este mult prea mică în raport cu creanța
datorată, fiind insuficientă pentru acoperirea unor eventuale pierderi ca
urmare a întârzierii în executare.
4) Instanța de apel nu a ținut cont
de apărările recurentei - intimatei care a invocat insolvabilitatea notorie a
apelanților și faptul că aceștia sunt părți în multe litigii pe rolul
instanțelor judecătorești.
Examinând actele și lucrările
dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține
că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 720
8
C.
proc. civ., exercitarea apelului în materie comercială, nu suspendă de drept
executarea sentinței de fond, părțile având posibilitatea să solicite instanței
de apel suspendarea provizorie, în condițiile art. 280 raportat la art. 300 C.
proc. civ.
Suspendarea executării sentinței
apelate se poate face doar motivat și cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum
este lăsat la aprecierea instanței și este stabilit în condițiile art. 723
1
C. proc. civ.
Aplicând aceste texte de lege la
speța de față, Înalta Curte reține că nu se poate reține critica de
nelegalitate întemeiată pe cuantumul cauțiunii fixate de instanța de apel,
întrucât legea prevede doar o limită maximă pentru acțiunile evaluate în bani,
cazul în speță, respectiv, 20 %, cuantumul exact urmând a fi stabilit de instanță
în funcție de circumstanțele speței și apărările părților.
Înalta Curte reține însă că motivul
2 de recurs relativ la nedovedirea și, implicit, nemotivarea cererii de
suspendare este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 300 alin. (2) C. proc.
civ., la care face trimitere art. 280 C. proc. civ., suspendarea la cerere a
hotărârii atacate se poate dispune doar motivat, nefiind suficientă simpla
invocare a declarării căii de atac și a producerii efectelor sentinței atacate.
Ca atare, posibilitatea legală
oferită instanței de judecată de a dispune suspendarea executării implică
motivarea diferită de cererea de apel, a cererii de suspendare și, implicit,
dovedirea acesteia de către partea care o formulează. Simpla invocare a
efectelor sentinței de fond nu este suficientă pentru admiterea cererii de
suspendare a executării unei hotărâri judecătorești, întrucât suspendarea
reprezintă excepția de la regula caracterului executoriu al sentinței
pronunțate în materie comercială, conform art. 720
8
C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte reține că în
cererea de suspendare a executării silite adresată unei instanțe de judecată în
condițiile art. 280 raportat la art. 300 alin. (2) C. proc. civ., nu pot fi
invocate neregularitățile procedurii de executare silită, o atare instanță
nefiind competentă, conform art. 399 – art. 400 C. proc. civ., să se pronunțe
pe acest aspect, întrucât aceste critici se subsumează unei alte posibilități
procedurale, respectiv, contestația la executare silită.
Înalta Curte va respinge motivul de
nelegalitate relativ la necitarea recurentei, în fața instanței de apel, având
în vedere dispozițiile art. 114
1
C. proc. civ., care permit citarea
părții cu sediul în străinătate la sediul mandatarului ales pe teritoriul
României, prin mandatar ales înțelegând și reprezentantul părții în proces,
respectiv, avocatul.
Nu poate fi reținută critica
întemeiată pe aspectul că delegarea de domiciliu s-a făcut doar pentru judecata
în fața instanței de fond, nefiind valabilă în fața instanței de apel, întrucât
prin încheierea recurată instanța de apel nu a soluționat fondul apelului,
fiind vorba despre o hotărâre judecătorească prealabilă judecății în apel, dată
într-o procedură de urgență.
Pentru considerentele mai sus
invocate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta
Curte va admite recursul declarat și va modifica încheierea recurată în sensul
că va respinge cererea de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de I.G.L. împotriva încheierii nr.
38 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială
și de contencios administrativ, fiscal, modifică încheierea atacată în sensul
că respinge cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi
28
septembrie 2010.