ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2983/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea, la data de 17 martie 2010, petenții D.A.D. și SC A.M.

SRL au solicitat instanței de apel suspendarea vremelnică a sentinței civile nr.

1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunțată de secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 3516/83/2009.

În motivarea cererii de suspendare

formulată, petenții au arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 372 C.

proc. civ., de către executorul judecătoresc în procedura de executare silită,

întrucât la cererea de executare a fost atașată doar copia minutei sentinței

atacate, executarea silită fiind începută înainte de redactarea și comunicarea

hotărârii de fond.

Un alt motiv de suspendare, au

arătat petenții, îl constituie și încălcarea art. 387 pct. 3 și art. 388 pct. 5

și 9 C. proc. civ., încât actele de procedură au fost comunicate la o altă

adresă decât aceea indicată în întâmpinarea de la fond. Cu toate acestea, au

arătat petenții, conturile bancare ale petentei au fost blocate ceea ce

afectează grav derularea activităților comerciale ale acesteia și plata

creanțelor datorate bugetului de stat.

Prin încheierea nr. 38 din 20

aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea și a dispus suspendarea executării sentinței

civile nr. 1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3516/83/2009

de Tribunalul Satu Mare, până la soluționarea apelului.

Pentru a pronunța această încheiere,

instanța de apel a reținut că întrucât suma la care a fost obligată petenta și

faptul că intimata - reclamantă a început deja procedura de executare silită,

sunt de natură să perturbe activitatea comercială a petentei și să-i aducă un

prejudiciu, în situația în care nu ar achita drepturile salariale ale

angajaților și obligațiile bugetare, petentul ajunge chiar în pragul

falimentului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs intimata - reclamantă, criticând soluția instanței de apel

pentru următoarele motive de nelegalitate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

1) Încheierea atacată a fost

pronunțată în lipsa recurentei care nu a fost legal citată, întrucât citarea

acesteia s-a făcut la sediul procesual ales pentru judecata litigiului pe fond.

Ca atare, citarea recurentei trebuia să se facă la sediul social al acesteia,

în Olanda, sau la sediul mandatarului acesteia din România.

2) Instanța de apel a reținut că

executarea sentinței de fond perturbă grav activitatea intimatei, întrucât ar

fi în imposibilitate să-și plătească angajații și datoriile le bugetul de stat,

în absența oricărei probe cu privire la felul activității desfășurate, numărul

de angajați, valoarea datoriilor la bugetul de stat. Recurenta a arătat că

intimata nu a făcut dovada unor contracte în derulare, a unor plăți urgente a

căror amânare să justifice producerea unui prejudiciu.

3) Recurenta a arătat că suma

stabilită cu titlu de cauțiune este mult prea mică în raport cu creanța

datorată, fiind insuficientă pentru acoperirea unor eventuale pierderi ca

urmare a întârzierii în executare.

4) Instanța de apel nu a ținut cont

de apărările recurentei - intimatei care a invocat insolvabilitatea notorie a

apelanților și faptul că aceștia sunt părți în multe litigii pe rolul

instanțelor judecătorești.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține

că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 720

8

C.

proc. civ., exercitarea apelului în materie comercială, nu suspendă de drept

executarea sentinței de fond, părțile având posibilitatea să solicite instanței

de apel suspendarea provizorie, în condițiile art. 280 raportat la art. 300 C.

proc. civ.

Suspendarea executării sentinței

apelate se poate face doar motivat și cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum

este lăsat la aprecierea instanței și este stabilit în condițiile art. 723

1

C. proc. civ.

Aplicând aceste texte de lege la

speța de față, Înalta Curte reține că nu se poate reține critica de

nelegalitate întemeiată pe cuantumul cauțiunii fixate de instanța de apel,

întrucât legea prevede doar o limită maximă pentru acțiunile evaluate în bani,

cazul în speță, respectiv, 20 %, cuantumul exact urmând a fi stabilit de instanță

în funcție de circumstanțele speței și apărările părților.

Înalta Curte reține însă că motivul

2 de recurs relativ la nedovedirea și, implicit, nemotivarea cererii de

suspendare este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 300 alin. (2) C. proc.

civ., la care face trimitere art. 280 C. proc. civ., suspendarea la cerere a

hotărârii atacate se poate dispune doar motivat, nefiind suficientă simpla

invocare a declarării căii de atac și a producerii efectelor sentinței atacate.

Ca atare, posibilitatea legală

oferită instanței de judecată de a dispune suspendarea executării implică

motivarea diferită de cererea de apel, a cererii de suspendare și, implicit,

dovedirea acesteia de către partea care o formulează. Simpla invocare a

efectelor sentinței de fond nu este suficientă pentru admiterea cererii de

suspendare a executării unei hotărâri judecătorești, întrucât suspendarea

reprezintă excepția de la regula caracterului executoriu al sentinței

pronunțate în materie comercială, conform art. 720

8

C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că în

cererea de suspendare a executării silite adresată unei instanțe de judecată în

condițiile art. 280 raportat la art. 300 alin. (2) C. proc. civ., nu pot fi

invocate neregularitățile procedurii de executare silită, o atare instanță

nefiind competentă, conform art. 399 – art. 400 C. proc. civ., să se pronunțe

pe acest aspect, întrucât aceste critici se subsumează unei alte posibilități

procedurale, respectiv, contestația la executare silită.

Înalta Curte va respinge motivul de

nelegalitate relativ la necitarea recurentei, în fața instanței de apel, având

în vedere dispozițiile art. 114

1

C. proc. civ., care permit citarea

părții cu sediul în străinătate la sediul mandatarului ales pe teritoriul

României, prin mandatar ales înțelegând și reprezentantul părții în proces,

respectiv, avocatul.

Nu poate fi reținută critica

întemeiată pe aspectul că delegarea de domiciliu s-a făcut doar pentru judecata

în fața instanței de fond, nefiind valabilă în fața instanței de apel, întrucât

prin încheierea recurată instanța de apel nu a soluționat fondul apelului,

fiind vorba despre o hotărâre judecătorească prealabilă judecății în apel, dată

într-o procedură de urgență.

Pentru considerentele mai sus

invocate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul declarat și va modifica încheierea recurată în sensul

că va respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de I.G.L. împotriva încheierii nr.

38 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ, fiscal, modifică încheierea atacată în sensul

că respinge cererea de suspendare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

28

septembrie 2010.