ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu

Mare prin sentința nr. 1121/F din 5 noiembrie 2009, a respins contestația

formulată de către debitoarea SC

S.R.A.B. SRL Acâș împotriva cererii D.G.F.P. Satu Mare

privind deschiderea procedurii insolvenței, constatând că debitoarea a depus

contestația peste termenul legal, iar motivele invocate privind admiterea

repunerii în termenul de contestație nu se justifică admițând astfel cererea

creditoarei D.G.F.P. Satu Mare și dispunând deschiderea procedurii generale de

insolvență a debitoarei SC S.R.A.B. SRL Acâș.

Împotriva acestei

sentințe debitoarea SC S.R.A.B. SRL Acâș a declarat recurs și odată cu acesta a

solicitat suspendarea executării sentinței recurate prin care s-a dispus deschiderea

procedurii insolvenței sale, până la soluționarea recursului.

Prin încheierea

din data de 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de

suspendarea executării sentinței nr. 1121/F din 5 noiembrie 2009 motivat de

faptul că petenta SC S.R.A.B. SRL Acâș nu și-a îndeplinit obligația consemnării

cauțiunii în cuantum de 2000 lei, astfel cum s-a stabilit în sarcina sa prin

încheierea din data de 14 ianuarie 2010.

Împotriva

încheierii din data de 21 ianuarie 2010, debitoarea SC S.R.A.B. SRL a declarat

recurs solicitând admiterea acestuia și repunerea în termenul de plată a

cauțiunii pentru a se soluționa cererea de suspendare pe fond de către Curtea

de Apel Oradea.

În motivarea

recursului debitoarea a susținut că instanța de apel nu a verificat exactitatea

comunicării încheierii prin care s-a dispus obligația de a achita cauțiunea

stabilită, astfel nu a avut cunoștință de cuantumul cauțiunii fixat de instanță

și nu a avut posibilitatea de a-și exercita drepturile procedurale conferite de

lege. În continuare a expus considerentele care o îndreptățesc să solicite suspendarea

apreciind că s-a deschis procedura insolvenței împotriva societății, de către

D.G.F., fără înștiințarea în timp util asupra existenței creanței certe lichide

și exigibile. Societatea, a susținut în continuare recurenta, nu este în

încetare de plăți, dimpotrivă, are capacitate financiară și ar putea achita

sumele pretinse de creditoarea D.G.F.P.

Cu aceste

argumente a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru rejudecare.

Recursul este

nefondat.

Criticile aduse

încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței nr.

1121/F/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 616/83/2009

vizează în principal neînștiințarea petiționarei în legătură cu obligația de a

plăti cauțiunea. Observând actele dosarului Înalta Curte reține că recurenta a

fost citată (fila 49) pentru termenul din 14 ianuarie 2010 în cadrul procedurii

insolvenței, pentru judecarea cererii de recurs formulată de SC S.R.A.B. SRL

Acăș, când s-a luat în examinare și cererea de suspendare a executării în

conformitate cu art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, Curtea a reținut

aplicabilitatea acestor dispoziții care sunt derogatorii de la alin. (4) al aceluiași

articol prin care se stabilește că hotărârile judecătorului sindic nu vor putea

fi suspendate de instanța de recurs.

Prin urmare, pentru

termenul din 14 ianuarie 2010 procedura a fost îndeplinită. În ce privește aplicarea

art. 300 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

și la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85 /2006, prin aceeași încheiere, s-a

dispus ca recurenta debitoare să depună o cauțiune de 2.000 lei care trebuia

consemnată la C.E.C. În acest scop a fost amânată pronunțarea pentru data de 21

ianuarie 2010 când s-a constatat că nu a fost îndeplinită obligația prevăzută

de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la dosar nefiind depusă dovada de plată

solicitată.

În acest context

recurenta reproșează instanței faptul că nu a avut cunoștință de măsurile luate

în ședința din 14 ianuarie 2010, or, minima diligență îi revenea recurentei în

condițiile în care a avut cunoștință de termen, întrucât a fost citată în cadrul

procedurii de judecată a recursului, procedură în cadrul căreia s-a constatat

că a fost formulată cererea de suspendare și că operează excepția prevăzută de

art. 8 alin. (5) din legea insolvenței. Prin urmare, conform art. 129 alin. (1)

C. proc. civ. îndatorirea îi revenea recurentei ca, în condițiile legii să

urmărească desfășurarea procesului și să efectueze plata la termenul stabilit de

instanță. Constatând și faptul că drepturile procedurale se exercită cu

bună-credință potrivit scopului pentru care au fost instituite de legiuitor,

criticile aduse încheierii pronunțate la data de 21 ianuarie 2010 vor fi respinse.

Nu în ultimul rând se va reține că cererea viza un incident procedural în

cadrul procedurii de insolvență inițiată de D.G.F.P. împotriva recurentei așa

încât cu atât mai mult trebuiau respectate de parte dispozițiile art. 129 alin.

(1) C. proc. civ.

Celelalte aspecte

legate de judecata de fond a cererii de deschidere a procedurii nu vor fi

reținute ele constituind obiect de analiză în cadrul recursului declarat

împotriva sentinței nr. 1121 din 5 noiembrie 2009.

În considerarea

celor ce preced în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de debitoarea SC S.R.A.B. SRL Acaș împotriva încheierii din 21

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

martie 2010.