ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Satu Mare prin sentința nr. 1121/F din 5 noiembrie 2009, a respins contestația formulată de către debitoarea SC S.R.A.B. SRL Acâș împotriva cererii D.G.F.P. Satu Mare privind deschiderea procedurii insolvenței, constatând că debitoarea a depus contestația peste termenul legal, iar motivele invocate privind admiterea repunerii în termenul de contestație nu se justifică admițând astfel cererea creditoarei D.G.F.P. Satu Mare și dispunând deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC S.R.A.B. SRL Acâș. Împotriva acestei sentințe debitoarea SC S.R.A.B. SRL Acâș a declarat recurs și odată cu acesta a solicitat suspendarea executării sentinței recurate prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței sale, până la soluționarea recursului.

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de suspendarea executării sentinței nr. 1121/F din 5 noiembrie 2009 motivat de faptul că petenta SC S.R.A.B. SRL Acâș nu și-a îndeplinit obligația consemnării cauțiunii în cuantum de 2000 lei, astfel cum s-a stabilit în sarcina sa prin încheierea din data de 14 ianuarie 2010. Împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2010, debitoarea SC S.R.A.B. SRL a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și repunerea în termenul de plată a cauțiunii pentru a se soluționa cererea de suspendare pe fond de către Curtea de Apel Oradea. În motivarea recursului debitoarea a susținut că instanța de apel nu a verificat exactitatea comunicării încheierii prin care s-a dispus obligația de a achita cauțiunea stabilită, astfel nu a avut cunoștință de cuantumul cauțiunii fixat de instanță și nu a avut posibilitatea de a-și exercita drepturile procedurale conferite de lege.

În continuare a expus considerentele care o îndreptățesc să solicite suspendarea apreciind că s-a deschis procedura insolvenței împotriva societății, de către D.G.F., fără înștiințarea în timp util asupra existenței creanței certe lichide și exigibile. Societatea, a susținut în continuare recurenta, nu este în încetare de plăți, dimpotrivă, are capacitate financiară și ar putea achita sumele pretinse de creditoarea D.G.F.P. Cu aceste argumente a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru rejudecare. Recursul este nefondat. Criticile aduse încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței nr. 1121/F/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 616/83/2009 vizează în principal neînștiințarea petiționarei în legătură cu obligația de a plăti cauțiunea.

Observând actele dosarului Înalta Curte reține că recurenta a fost citată (fila 49) pentru termenul din 14 ianuarie 2010 în cadrul procedurii insolvenței, pentru judecarea cererii de recurs formulată de SC S.R.A.B. SRL Acăș, când s-a luat în examinare și cererea de suspendare a executării în conformitate cu art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, Curtea a reținut aplicabilitatea acestor dispoziții care sunt derogatorii de la alin. (4) al aceluiași articol prin care se stabilește că hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs. Prin urmare, pentru termenul din 14 ianuarie 2010 procedura a fost îndeplinită. În ce privește aplicarea art. 300 alin. (3) C. proc.

civ. raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ. și la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85 /2006, prin aceeași încheiere, s-a dispus ca recurenta debitoare să depună o cauțiune de 2.000 lei care trebuia consemnată la C.E.C. În acest scop a fost amânată pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2010 când s-a constatat că nu a fost îndeplinită obligația prevăzută de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la dosar nefiind depusă dovada de plată solicitată. În acest context recurenta reproșează instanței faptul că nu a avut cunoștință de măsurile luate în ședința din 14 ianuarie 2010, or, minima diligență îi revenea recurentei în condițiile în care a avut cunoștință de termen, întrucât a fost citată în cadrul procedurii de judecată a recursului, procedură în cadrul căreia s-a constatat că a fost formulată cererea de suspendare și că operează excepția prevăzută de art. 8 alin. (5) din legea insolvenței.

Prin urmare, conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ. îndatorirea îi revenea recurentei ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea procesului și să efectueze plata la termenul stabilit de instanță. Constatând și faptul că drepturile procedurale se exercită cu bună-credință potrivit scopului pentru care au fost instituite de legiuitor, criticile aduse încheierii pronunțate la data de 21 ianuarie 2010 vor fi respinse. Nu în ultimul rând se va reține că cererea viza un incident procedural în cadrul procedurii de insolvență inițiată de D.G.F.P. împotriva recurentei așa încât cu atât mai mult trebuiau respectate de parte dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. Celelalte aspecte legate de judecata de fond a cererii de deschidere a procedurii nu vor fi reținute ele constituind obiect de analiză în cadrul recursului declarat împotriva sentinței nr. 1121 din 5 noiembrie 2009. În considerarea celor ce preced în temeiul art. 312 C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC S.R.A.B. SRL Acaș împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.