ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 27 iulie 2011,

SC I.H. SRL Satu Mare a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor

Publice Satu Mare, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr.

F-SM/ 736 din 28 iunie 2011, a raportului de inspecție fiscală nr. F-SM/ 449

din 28 iunie 2011 și a procesului verbal din 4 iulie 2011 precum și ridicarea popririi

asigurătorii instituite pe conturile societății.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv cazul bine justificat, constând în aspectele de  nelegalitate ale

actelor administrative și necesitatea prevenirii unei pagube iminente,

executarea debitului de aproape 3.000.000 lei însemnând o perturbare iremediabilă

a activității societății.

Prin sentința nr. 176

din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios

administrativ si fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării actelor

administrative până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență existența unei puternice îndoieli

asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative

contestate, prin ignorarea faptului că actele justificative sunt în concordanță

cu prevederile art. 48 din H.G. nr. 44/2004 și, totodată, prin  considerarea activității

de comisionat ca o prestare de servicii.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că, în raport de valoarea obligației de plată, activitatea societății,

ce derulează relații comerciale ce presupun plăți prin circuit bancar, ar fi grav

prejudiciată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a

învederat că motivele invocate de reclamantă, reținute ca atare de instanța de  fond,

vizează în fapt fondul litigiului, respectiv nelegalitatea deciziei de  impunere,

încălcând prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și

anticipând soluția în cererea de anulare.

În aceste împrejurări,

a arătat pârâta, nu subzistă cazul bine justificat pentru a se putea dispune

suspendarea executării, astfel cum este definită noțiunea în art. 2 lit. t) din

Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis și

a se dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare

a executării.

Astfel, suspendarea

executării actelor administrative constituie un instrument pentru a se asigura

respectarea principiului legalității putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile

expres prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În sensul acestor dispoziții,

cazul bine justificat reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și

de drept care, fără a antama fondul litigiului, sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba

iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării  unei activități publice sau a

unui serviciu public.

În cauză, prin actele

administrative contestate, organele fiscale nu au recunoscut ca fiind

cheltuieli deductibile contravaloarea serviciilor de comisionare motivând nerespectarea

pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a codului

fiscal, referitoare la justificarea prestărilor de servicii.

Instanța a apreciat

că subzistă cazul bine justificat, însă motivele reținute, respectiv caracterul

justificativ al înscrisurilor prezentate de societate și deductibilitatea din

punctul de vedere al TVA a serviciilor de comisionare constituie chestiuni ce

țin de  fondul litigiului ce urmează a fi dezbătute cu ocazia soluționării

acțiunii în anulare, neputând face dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de

art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiția

prevenirii unei pagube iminente, este de menționat că nu au fost administrate probe

privind prejudiciul material viitor și previzibil ce s-ar produce în

patrimoniul societății reclamante în situația executării  debitului, nefiind întrunite

nici cerințele art. 2 lit. ș) din același act normativ.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea, admițând recursul va modifica sentința atacată și va respinge cererea

de suspendare a executării ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta Direcția Generală a

Finanțelor

Publice Satu Mare împotriva sentinței nr. 176/ CA din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de

reclamanta S.C. Imperial Holding S.R.L., ca nefondată

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.