ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 iulie 2011, SC I.H. SRL Satu Mare a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-SM/ 736 din 28 iunie 2011, a raportului de inspecție fiscală nr. F-SM/ 449 din 28 iunie 2011 și a procesului verbal din 4 iulie 2011 precum și ridicarea popririi asigurătorii instituite pe conturile societății. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, constând în aspectele de nelegalitate ale actelor administrative și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, executarea debitului de aproape 3.000.000 lei însemnând o perturbare iremediabilă a activității societății.

Prin sentința nr. 176 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ si fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative contestate, prin ignorarea faptului că actele justificative sunt în concordanță cu prevederile art. 48 din H.G. nr. 44/2004 și, totodată, prin considerarea activității de comisionat ca o prestare de servicii. De asemenea, instanța de fond a constatat că, în raport de valoarea obligației de plată, activitatea societății, ce derulează relații comerciale ce presupun plăți prin circuit bancar, ar fi grav prejudiciată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că motivele invocate de reclamantă, reținute ca atare de instanța de fond, vizează în fapt fondul litigiului, respectiv nelegalitatea deciziei de impunere, încălcând prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și anticipând soluția în cererea de anulare. În aceste împrejurări, a arătat pârâta, nu subzistă cazul bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea executării, astfel cum este definită noțiunea în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării. Astfel, suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument pentru a se asigura respectarea principiului legalității putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În sensul acestor dispoziții, cazul bine justificat reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care, fără a antama fondul litigiului, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei activități publice sau a unui serviciu public.

În cauză, prin actele administrative contestate, organele fiscale nu au recunoscut ca fiind cheltuieli deductibile contravaloarea serviciilor de comisionare motivând nerespectarea pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a codului fiscal, referitoare la justificarea prestărilor de servicii. Instanța a apreciat că subzistă cazul bine justificat, însă motivele reținute, respectiv caracterul justificativ al înscrisurilor prezentate de societate și deductibilitatea din punctul de vedere al TVA a serviciilor de comisionare constituie chestiuni ce țin de fondul litigiului ce urmează a fi dezbătute cu ocazia soluționării acțiunii în anulare, neputând face dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, este de menționat că nu au fost administrate probe privind prejudiciul material viitor și previzibil ce s-ar produce în patrimoniul societății reclamante în situația executării debitului, nefiind întrunite nici cerințele art. 2 lit. ș) din același act normativ. În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul va modifica sentința atacată și va respinge cererea de suspendare a executării ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva sentinței nr. 176/ CA din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. Imperial Holding S.R.L., ca nefondată Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.