ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4680/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11 iunie

2011, în cadrul dosarului având ca obiect anularea deciziei de impunere din 18

iulie 2006 a D.G.F.P. Satu-Mare, reclamata SC B.C. SRL a solicitat în

contradictoriu cu aceeași autoritate publică suspendarea executării actului

administrativ susmenționat, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat încheierea din

11 iulie 2011 prin care a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că nu au fost invocate și nu

s-au probat aspecte de natură a crea o serioasă îndoială asupra legalității

deciziei de impunere și nici nu s-a făcut dovada iminența unei pagube în patrimoniul

reclamantei, astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 15 cu

referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC B.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că este îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat,

existând suspiciuni cu privire la temeinicia actului administrativ atacat.

De asemenea, a arătat

reclamanta, executarea debitului stabilit prin decizia de impunere ar determina

înstrăinarea patrimoniului societății la o valoare derizorie și chiar intrarea

în faliment.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate și este titlu executoriu,

măsura suspendării în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004

reprezentând o situație de excepție, aplicabilă în măsura în care se probează

existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii producerii unei

pagube iminente, astfel cum sunt definite aceste sintagme prin art. 2 lit. ș)

și lit. t) din același act normativ.

În lipsa unor probe

din care să rezultă temeinicia susținerilor reclamantei referitoare la

îndeplinirea celor două cerințe legale, instanța de fond a procedat corect,

respingând cererea de suspendare a executării.

Simpla afirmație a

reclamantei, fără a fi relevate elemente de fapt sau de drept din care să

rezulte în cadrul procedurii sumare de examinare a deciziei de impunere,

existența unor indicii de nelegalitate a acesteia, nu poate forma convingerea

privind cazul bine justificat.

Totodată, nu poate fi

primită nici susținerea iminenței producerii unei pagube, afirmația privind

diminuarea patrimoniului societății comerciale, în lipsa unor probe concrete,

nefiind de natură a satisface cerința prevederilor art. 14 cu referire la art.

2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC B.C. SRL împotriva încheierii din 11 iulie 2011 a Curții de Apel

Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie

2011.