ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC „B.T.I.” SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare și în consecință, a dispus suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală din 06 octombrie 2011, a Procesului verbal din 06 octombrie 2011 și a Deciziei de impunere din 06 octombrie 2011, până la pronunțarea instanței de fond. Totodată, Curtea de Apel a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea „cu recurs în 5 zile de la comunicare”.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea a reținut că aspectele invocate de societatea petentă, respectiv faptul că deține toate mijloacele fixe achiziționate de la SC „G.” SRL, că acestea au fost prezentate echipei de control, că tranzacțiile încheiate cu această societate comercială au fost declarate la organele financiare, la fel și tranzacțiile încheiate cu SC „K.D.” SRL, că există documente justificative (contracte, C.M.R., facturi, ordine de plată, chitanțe) și că au fost încălcate prevederile art. 6, art. 7, art. 64 și art. 65 C. proc.

fisc., fac dovada existenței unor împrejurări de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra actelor administrative atacate. Referitor la condiția pagubei iminente, prima instanță a apreciat că plata unei obligații fiscale într-un cuantum de 720.982 RON este de natură a bloca activitatea unei societăți comerciale care are în derulare contracte de credit și relații comerciale cu alte societăți, cu consecința ajungerii în stare de insolvență, astfel că o eventuală anulare a actului administrativ, ulterior achitării acestei sume, nu ar fi de natură a repara paguba produsă prin punerea în executare a actului administrativ.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate. 3. Procedura în fața instanței de recurs Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului raportat la prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea promovării căii de atac În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., aplicabil și în recurs potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” În cauza dedusă judecății, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării unor acte administrative în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept.

Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”. Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată autorității pârâte la data de 23 decembrie 2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost declarat la data de 30 decembrie 2011, când cererea a fost predată către serviciul de curierat, deși, conform dispozițiilor citate, ultima zi în care pârâta putea exercita calea de atac era data de 29 decembrie 2011. În cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva Sentinței nr. 249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva Sentinței nr. 249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012. Procesat de GGC - AS