ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 249/CA/2011 din 28
noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC
„B.T.I.” SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor
Publice Satu Mare și în consecință, a dispus suspendarea executării Raportului
de inspecție fiscală din 06 octombrie 2011, a Procesului verbal din 06
octombrie 2011 și a Deciziei de impunere din 06 octombrie 2011, până la
pronunțarea instanței de fond.
Totodată, Curtea de
Apel a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea „cu
recurs în 5 zile de la comunicare”.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat
că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de
art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce
privește condiția cazului bine justificat, Curtea a reținut că aspectele invocate
de societatea petentă, respectiv faptul că deține toate mijloacele fixe
achiziționate de la SC „G.” SRL, că acestea au fost prezentate echipei de
control, că tranzacțiile încheiate cu această societate comercială au fost
declarate la organele financiare, la fel și tranzacțiile încheiate cu SC „K.D.”
SRL, că există documente justificative (contracte, C.M.R., facturi, ordine de
plată, chitanțe) și că au fost încălcate prevederile art. 6, art. 7, art. 64 și
art. 65 C. proc. fisc., fac dovada existenței unor împrejurări de fapt și de
drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra actelor administrative
atacate.
Referitor la condiția
pagubei iminente, prima instanță a apreciat că plata unei obligații fiscale
într-un cuantum de 720.982 RON este de natură a bloca activitatea unei
societăți comerciale care are în derulare contracte de credit și relații
comerciale cu alte societăți, cu consecința ajungerii în stare de insolvență,
astfel că o eventuală anulare a actului administrativ, ulterior achitării
acestei sume, nu ar fi de natură a repara paguba produsă prin punerea în
executare a actului administrativ.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva acestei
sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs
pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, solicitând admiterea
recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de
suspendare a executării actelor administrative contestate.
Procedura în fața
instanței de recurs
Așa cum rezultă din
practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția
tardivității recursului raportat la prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr.
554/2004, modificată.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea
promovării căii de atac
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs potrivit art. 316 coroborat cu
art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra
excepției tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută,
care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de
recurs.
Ca regulă, potrivit
dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
În cauza dedusă
judecății, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea
executării unor acte administrative în condițiile art. 14 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 14
alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea
este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de
la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.
Or, din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a
fost comunicată autorității pârâte la data de 23 decembrie 2011, așa cum
rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar
recursul a fost declarat la data de 30 decembrie 2011, când cererea a fost
predată către serviciul de curierat, deși, conform dispozițiilor citate, ultima
zi în care pârâta putea exercita calea de atac era data de 29 decembrie 2011.
În cauză nu s-a făcut
nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ.
Temeiul legal al
soluției adoptate
În consecință, având
în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire
la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția
tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat
de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva Sentinței nr.
249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva
Sentinței nr. 249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 martie 2012.
Procesat de GGC - AS