ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3156/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3156/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu,
contestatoarea D.M. a chemat în judecată pe intimata B.R.D. GORJ, solicitând
admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită
inițiate de intimată în temeiul titlului executoriu.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că a
deținut calitatea de administrator a SC P.B. SA, societate aflată în prezent în
procedura insolvenței. Contestatoarea a susținut că înființarea popririi asupra
contului său este nelegală, deoarece nu este debitoare a A.V.A.S. BUCUREȘTI, pe
de altă parte titlul executoriu nu i-a fost comunicat conform O.U.G. nr.
51/1998.
Prin sentința civilă nr. 6849 din data de 29
septembrie 2008 Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței materiale
a judecătoriei și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
prin sentința comercială nr. 33 din 25 februarie 2009 a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv formulată contestația la executare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut
că debitoarea D.M. a luat cunoștință despre începerea executării silite, urmare
comunicării titlului executoriu prin adresa nr. 5944 din 15 mai 2003, adresă
primită personal de contestatoare, care a semnat de primire în acest sens.
Urmare începerii procedurii de faliment, intimata A.V.A.S. BUCUREȘTI nu a mai
inițiat proceduri de executare silită, după finalizarea procedurii creditoarea
neavând obligația comunicării din nou a titlului executoriu către debitoare.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova a
declarat recurs debitoarea D.M., la data de 9 martie 2009, fără a indica și
dezvolta motivele de nelegalitate pe care își întemeiază cererea. În susținerea
cererii de recurs, debitoarea a arătat că urmează a depune, printr-un memoriu
separat, motivele de recurs.
La data de 4 mai 2009 (data poștei) debitoarea a depus la Curtea de Apel București, motivele de recurs, fără a încadra în mod concret criticile în
motive de nelegalitate conform prevederilor art. 304 C. proc. civ., prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurată și pe fond admiterea
contestației la poprire formulată împotriva măsurilor de executare instituite
de A.V.A.S. BUCUREȘTI.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 și art. 306 alin.
(1) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului pentru
următoarele considerente :
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de
15 zile, termen care se socotește de la data comunicării hotărârii care este
supusă acestei căi de atac. În acest termen, potrivit dispozițiilor procedurale
se depune declarația de recurs dar și motivele de recurs. În acest sens,
dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative atunci când
prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul
termenului de 15 zile. Sancțiunea nerespectării acestei obligații este
prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prin care se dispune că
,,Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția alin. (2).”
Față de dispozițiile mai sus citate este evident că
motivarea recursului a fost făcută cu nerespectarea termenului imperativ
prevăzut procedural, așa încât se va aplica sancțiunea prevăzută de art. 306
alin. (1) C. proc. civ., cu consecința că motivele invocate în sprijinul
recursului nu pot fi examinate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de debitoarea D.M. împotriva
sentinței comerciale nr. 33 din data de 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în temeiul art. 306 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
27 noiembrie 2009
.