ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4635/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 493 din 27

ianuarie 2005, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a

cauzei formulată de contestatoarea SC Q.C. SRL Craiova, împotriva intimatei SC G.M.C.

SRL București, în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de judecată a reținut că potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

„contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicarea titlului

executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”.

Din examinarea motivelor invocate de

contestatoare prin cererea de chemare în judecată, prin prisma acestor

dispoziții legale, Judecătoria Craiova a constatat că în speță se solicită

lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr.

15648/2003 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 18022/2003,

astfel că această instanță este competentă de a soluționa contestația și nu

Judecătoria Craiova.

Tribunalul București, investit prin

declinare cu soluționarea cauzei de față a pronunțat sentința nr. 1703 din 15

aprilie 2005, hotărând că nu este competent material să judece contestația la

executare formulată de SC Q.C. SRL. A declinat competența soluționării cererii

în favoarea Judecătoriei Craiova și constatând ivit conflictul negativ de

competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit

Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 24 mai 2005.

În considerentele acestei sentințe,

Tribunalul București a reținut că motivele contestației constituie apărări care

puteau fi formulate în fața instanței de judecată investite cu cererea pentru

emiterea somației de plată și de asemeni ar fi putut fi invocate într-o cerere

de anulare a ordonanței, potrivit art. 8 din O.G. nr. 5/2001, privind somația

de plată, de care însă debitoarea nu a uzat.

Ca atare și în raport de susținerile

cu privire la nelegalitatea începerii executării silite, fiind deja declarat

recurs împotriva sentinței de încuviințare a executării silite, iar pe de altă

parte debitul se pretinde a fi fost achitat, tribunalul a calificat cererea ca

fiind contestație la executarea silită însăși, ceea ce atrage incidența în

cauză a prevederilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., respectiv „contestația

se introduce la instanța de executare”, în speță Judecătoria Craiova.

Investită ca regulator de

competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială constată că

soluționarea contestației la executare este de competența Judecătoriei Craiova,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În motivarea contestației la

executare, debitoarea SC Q.C. SRL a arătat că în dosarul nr. 746/E/2004 al B.E.J.

T.N.T., din Craiova, în mod nelegal a fost înființată poprire pe conturile

sale, în condițiile în care, în cauză nu a fost efectuată o expertiză contabilă

care să stabilească suma exactă datorată creditoarei popritoare SC G.M.C. SRL

și mai cu seamă ce penalități de întârziere datorează. Totodată s-a susținut că

titlul executoriu, invocat de creditoare îl constituie ordonanța pentru

emiterea somației de plată, iar pentru sumele stabilite de instanță nu se

evidențiază modul de calcul.

S-a mai susținut și încălcarea

normelor de procedură privind competența, precum și nerespectarea prevederilor art.

720 și următoarele C. proc. civ.

Distinct, contestatoarea a arătat că

executarea silită pornită împotriva sa, este nelegală, deoarece sentința nr. 9976

din 16 septembrie 2004 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a înființat poprire

pe conturile sale a fost atacată cu recurs.

Examinând toate aceste motive,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză cererea este o

contestație la executare însăși și nu la titlu în sensul lămuririi înțelesului,

întinderii sau aplicării acestuia, astfel că devin incidente în speță

prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor

articolului mai sus evocat, competența de soluționare a contestației la

executare revine Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei având obiect contestația la executare, formulată de petenta SC Q.C.

SRL Craiova, în contradictoriu cu intimata SC G.M.C. SRL București, în favoarea

Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 octombrie 2005.