Decizia nr. 4635/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 18022/2003 — conflict de competență împotriva sentinței nr. 493/2005 a Judecătoriei Craiova

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 493 din 27 ianuarie 2005, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de contestatoarea SC Q.C. SRL Craiova, împotriva intimatei SC G.M.C. SRL București, în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ. „contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicarea titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”.

Din examinarea motivelor invocate de contestatoare prin cererea de chemare în judecată, prin prisma acestor dispoziții legale, Judecătoria Craiova a constatat că în speță se solicită lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 15648/2003 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 18022/2003, astfel că această instanță este competentă de a soluționa contestația și nu Judecătoria Craiova. Tribunalul București, investit prin declinare cu soluționarea cauzei de față a pronunțat sentința nr. 1703 din 15 aprilie 2005, hotărând că nu este competent material să judece contestația la executare formulată de SC Q.C. SRL.

A declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Craiova și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 24 mai 2005. În considerentele acestei sentințe, Tribunalul București a reținut că motivele contestației constituie apărări care puteau fi formulate în fața instanței de judecată investite cu cererea pentru emiterea somației de plată și de asemeni ar fi putut fi invocate într-o cerere de anulare a ordonanței, potrivit art. 8 din O.G. nr. 5/2001, privind somația de plată, de care însă debitoarea nu a uzat.

Ca atare și în raport de susținerile cu privire la nelegalitatea începerii executării silite, fiind deja declarat recurs împotriva sentinței de încuviințare a executării silite, iar pe de altă parte debitul se pretinde a fi fost achitat, tribunalul a calificat cererea ca fiind contestație la executarea silită însăși, ceea ce atrage incidența în cauză a prevederilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., respectiv „contestația se introduce la instanța de executare”, în speță Judecătoria Craiova. Investită ca regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială constată că soluționarea contestației la executare este de competența Judecătoriei Craiova, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În motivarea contestației la executare, debitoarea SC Q.C. SRL a arătat că în dosarul nr. 746/E/2004 al B.E.J. T.N.T., din Craiova, în mod nelegal a fost înființată poprire pe conturile sale, în condițiile în care, în cauză nu a fost efectuată o expertiză contabilă care să stabilească suma exactă datorată creditoarei popritoare SC G.M.C. SRL și mai cu seamă ce penalități de întârziere datorează. Totodată s-a susținut că titlul executoriu, invocat de creditoare îl constituie ordonanța pentru emiterea somației de plată, iar pentru sumele stabilite de instanță nu se evidențiază modul de calcul. S-a mai susținut și încălcarea normelor de procedură privind competența, precum și nerespectarea prevederilor art. 720 și următoarele C. proc.

civ. Distinct, contestatoarea a arătat că executarea silită pornită împotriva sa, este nelegală, deoarece sentința nr. 9976 din 16 septembrie 2004 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a înființat poprire pe conturile sale a fost atacată cu recurs. Examinând toate aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză cererea este o contestație la executare însăși și nu la titlu în sensul lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării acestuia, astfel că devin incidente în speță prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, potrivit dispozițiilor articolului mai sus evocat, competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei având obiect contestația la executare, formulată de petenta SC Q.C. SRL Craiova, în contradictoriu cu intimata SC G.M.C. SRL București, în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 octombrie 2005.