ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5169/2005

Asupra conflictului negativ de competență

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Contestatoarea A.V.A.S. București, a

solicitat în contradictoriu cu C.F.R. M. anularea formelor de executare silită

întocmite de biroul executorului judecătoresc S.V. și suspendarea executării

până la soluționarea contestației.

Judecătoria Călărași, prin sentința

civilă nr. 3328 din 19 decembrie 2003, a respins excepția prescripției

dreptului de a cere executarea silită și a admis contestația la executare

dispunând anularea formelor de executare.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate, intimata C.F.R. M. Constanța a declarat recurs soluționat prin

încheierea din 20 ianuarie 2005, de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Călărași, considerând aplicarea imediată la legii noi procesuale (Legea nr.

195/2004).

Prin decizia nr. 203/ R din 12

aprilie 2005, tribunalul declină competența de soluționare în favoarea Curții

de Apel București, calificând calea de atac „apel”.

Curtea de Apel București, prin

decizia comercială 847/ R din 6 iunie 2005 a admis excepția de necompetență în

soluționarea recursului și a declinat competența la Tribunalul Călărași și

constatând conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Competența de soluționare a cauzei

aparține Tribunalului Călărași, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și

Justiție prin încheierea din 20 ianuarie 2005.

Tribunalul a greșit calificând calea

de atac introdusă de creditoarea C.F.R. M. Constanța apel, nesocotind

dispozițiile art. 402 alin. (2) C. proc. civ.

Prevederile textului citat stabilesc

că hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu

excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400

1

și art. 401 alin.

(2) C. proc. civ.

Întrucât A.V.A.S. s-a subrogat în

drepturile debitoarei SC S. SA, susținerea calității de terț, în raportul

juridic obligațional este neîntemeiată.

De altfel, tribunalul declinându-și

competența în condițiile în care instanța supremă a dezlegat problemele de

drept invocate, a nesocotit și dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili

competența de soluționare a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3328

din 19 decembrie 2003 la Tribunalul Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind recursul declarat de C.F.R. M., sucursala Constanța, împotriva

sentinței nr. 3328 din 19 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Călărași,

în favoarea Tribunalului Călărași.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.