ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6975/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 aprilie 2004, reclamanți, în calitate de apelanți contra încheierii de C.F. nr. 5582 din 14 aprilie 2003, prin care s-a notat în C.F. somația de executare a Biroului executorului judecătoresc, au solicitat, în baza art. 581 și art. 336 C. proc. civ., suspendarea efectelor încheierii executării, până la soluționarea apelului. Prin decizia civilă nr. 385 din 21 mai 2004 Tribunalul Constanța a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța, pe temeiul din art. 3 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G.

nr. 58/2003, reținând competența acesteia în judecarea apelului înregistrat la 26 aprilie 2004 contra încheierii nr. 5582 din 10 aprilie 2003. Prin decizia civilă nr. 711/C din 16 iunie 2004 Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța, aplicând dispozițiile art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 conform cărora „hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ (28 august 2003) rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute în legea sub care au fost pronunțate”. 2. În speță, competența aparține Tribunalului Constanța care este instanță de apel contra încheierii de C.F. atacate. Într-adevăr, hotărârea atacată cu apel (încheierea nr. 5582/2003) a fost pronunțată la 14 aprilie 2003, iar O.U.G.

nr. 58/2003 a intrat în vigoare la 28 august 2003. Potrivit art. 725 alin. (4) C. proc. civ. ”Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Acest text este identic cu cel din art. II alin. (3) al O.U.G. nr. 58/2003, aplicat în cauză. La data pronunțării încheierii apelate, conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. (text abrogat prin O.U.G. nr. 58/2003) tribunalele soluționau „ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță”, iar conform art. 3 pct. 3, curțile de apel judecau „ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel”…

Așadar, deși legea nouă de procedură este de imediată aplicare, căile de atac rămân supuse legii vechi sub care a fost pronunțată hotărârea apelată. Cum, în speță, la 14 aprilie 2003, când s-a pronunțat încheierea atacată competența judecării apelului aparținea tribunalului și cererea de suspendare a executării ei, pe temeiul din art. 581 C. proc. civ., ca cerere accesorie, conform art. 17 C. proc. civ., este tot de competența aceleași instanțe de apel. În consecință, curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., în redactarea anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, la 28 august 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Constanța competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarele SC M. SRL și M.R. și intimații Biroul Executorului Judecătoresc D.V. și SC E. SA. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.