ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 658/2003

S-a luat în examinare, în Camera de consiliu, conflictul

negativ de competență intervenit între Judecătoria Târgu Jiu și Curtea de Apel

București – Secția pentru Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă în legătură cu

soluționarea litigiului ivit între CN “R.” SA – Filiala SC U.M.Sadu SA și H.V..

În lipsa

părților, a căror citare nu s-a dispus, conform art. 22 (5) C. proc. civ.

C U R T E A

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 18 septembrie 2002 la Judecătoria Târgu Jiu Județul Gorj

intitulată „contestație la aplicarea titlului executoriu și la punere în

executare prin poprire” Compania Națională “R.” SA – Filiala SC UM SADU SA, a

cerut ca în contradictoriu cu creditorul H.V. domiciliat în comuna Balanești,

județul Gorj, să se dispună anularea titlului executoriu constituit de

hotărârea civilă nr. 3791 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București,

precum și a formelor de urmărire pornite împotriva sa prin biroul executorului

judecătoresc T.N. în dosarul de executare silită nr. 575 E/2002, cu consecința repunerii

în situația anterioară.

În motivarea

contestației s-a susținut în esență că urmărirea contestatoarei pentru suma de

24.224.162 lei de către creditorul H.V., ar fi nelegală, întrucât potrivit

deciziei civile nr. 379 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București care

reprezintă titlu executoriu, CN “R.” SA – Filiala SC UM SADU SA nu datorează

suma pentru plata căreia s-a emis somația 575 E/1992, adevăratul debitor fiind

S.C.”A.”SA din București, Bd. Timișoara nr. 5 B.

Prin sentința

civilă nr. 8897 din 30 septembrie 2002 Judecătoria Târgu Jiu și-a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a

hotărî astfel instanța investită a socotit că potrivit cuprinsului cererii

introductive și a înscrisurilor înfățișate, contestația privește lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, care în

reglementarea art. 400 alin. 2 C.proc.civ., și că soluționarea sa ar fi de

competența instanței care a pronunțat hotărârea pusă în executare, respectiv

Curtea de Apel București.

Sesizată prin

hotărârea de declinare mai sus menționată, Curtea de Apel București, „Secția

pentru conflicte de muncă și litigii de muncă”  s-a declarat la rândul său

necompetentă material în soluționarea contestației și prin sentința civilă nr.

49 din 11 decembrie 2002 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu

Jiu.

Totodată,

constatându-se existența conflictului negativ de competență, dosarul cauzei a

fost înaintat acestei Curți pentru pronunțarea regulatorului prevăzut de art.

22 din C.proc.civ.

Pentru a

decide așa, Curtea de Apel București – Secția pentru conflicte și litigii de

muncă, a constatat că potrivit cu temeiurile de fapt și de drept invocate de

contestator cu cele rezultate din cuprinsul hotărârii puse în executare precum

și cu Protocolul de predare primire încheiat la 26 noiembrie 2001 privind

reorganizarea Companiei Naționale “R.” SA, obiectul cererii de chemare în

judecată a fost calificat greșit de instanța mai întâi sesizată, în cauză fiind

vorba de o contestație împotriva executării înseși și a actelor de executare și

nu a titlului pus în executare.

Într-adevăr,

Curtea urmează să constate că în raport de regimul legal, de conținutul cererii

introductive, de interesul afirmat, și de susținerile părților, acțiunea se

constituie într-o contestație împotriva executării silite însăși și a actelor

de executare emise de executorul judecătoresc, reglementată de art. 399 (1)

C.proc. civ. în prima ipoteză, și art. 400 (1) din aceeași lege, fiind de

competența Judecătoriei Târgu Jiu ca instanță de executare.

Din cuprinsul

cererii de chemare în judecată rezultă astfel fără echivoc faptul că “R.” SA –

Filiala SC UM Sadu contestă calitatea sa de debitor ca și succesor legal al

debitorului inițial SC „A.” SA București obligat prin hotărârea judecătorească

nr. 3791 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București – ce constituie titlu

executoriu și nu înțelesul,  întinderea sau aplicarea titlului pentru erori sau

omisiuni referitoare la nume, calitate, susținerei, calcule, sau altele

asemenea de natură materială strecurate în dispozitiv la pronunțarea hotărârii,

care ar putea fi invocate pe calea contestației la titlu reglementat de art.

399 (1) ipoteza a doua din C.proc.civ.

Înscriindu-se

în sfera incidentelor la executarea înseși, lipsa calității de succesor în

obligațiile debitorului consemnat în titlul executării, ivită după pronunțarea

hotărârii puse în executare, poate face numai obiectul contestației la

executare prevăzută de art. 399 (1) prima ipoteză din C.proc.civ., așadar de

competența instanței de executare conform art. 400 (1) din aceeași lege.

Așa fiind,

conform art. 22 din C.proc.civ., stabilind competența soluționării în favoarea

Judecătoriei Târgu Jiu, Curtea va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Stabilește

competența de soluționare a litigiului intervenit între CN “R.” SA    – Filiala

SC U.M.Sadu SA și H.V. în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  19 februarie   2003.