ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 625/2006

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 27 iunie

2005 la Judecătoria sectorului 2 București, reclamanta SC C.E.C. SA București a

chemat în judecată pârâta SC D.U. SRL, pentru ca, în condițiile O.G. nr. 5/2001,

somația de plată, să fie obligată la plata sumei de 670.000.548 lei,

contravaloare marfă livrată și neachitată.

Judecătoria sectorului 2 București

prin sentința civilă nr. 6019 din 14 iulie 2005, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Excepția de necompetență teritorială

a fost ridicată de instanță din oficiu și, în acest sens, s-a reținut că, O.G. nr.

5/2001 în art. 10 alin. (4), prevede că, „cererile privind somația de plată se

depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță”.

Litigiul având caracter comercial,

competența teritorială este alternativă și anume, instanța de la sediul

pârâtei, conform art. 5 C. proc. civ., sau instanța locului unde obligația a

luat naștere sau aceea a locului plății (art. 10 pct. 4 C. proc. civ.).

Cum, din înscrisurile depuse de

părți, nu rezultă locul încheierii contractului sau a locului plății,

competența este cea de drept comun, adică instanța de la domiciliul pârâtului.

Judecătoria Vâlcea prin sentința

civilă nr. 4456 din 26 septembrie 2005 a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei sector 2 București. A constatat ivirea

conflictului negativ de competentă și, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În soluționarea conflictului negativ

de competență, Înalta Curte, față de actele dosarului și în aplicarea

dispozițiilor procedurale privind competența teritorială, urmează să

stabilească că, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei sectorului 2

București.

Aceasta întrucât litigiul având

natură comercială, competența teritorială este alternativă, astfel că

reclamanta poate sesiza oricare dintre instanțele deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a sesizat

întemeiat, conform art. 19 pct. 4 C. proc. civ., instanță de la locul plății,

respectiv a executării prestației de livrare, produsele fiind recepționate și

ridicate din depozitele vânzătoarei, după cum rezultă din facturile depuse în

cauză, în care delegatul pârâtei a semnat de primirea mărfii.

Așa fiind, dosarul urmează să fie

trimis Judecătoriei sector 2 București spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului dintre SC C.E.C. SA București și SC D.U. SRL Vâlcea în favoarea Judecătoriei

sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 februarie 2006.