ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 625/2006

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 27 iunie 2005 la Judecătoria sectorului 2 București, reclamanta SC C.E.C. SA București a chemat în judecată pârâta SC D.U. SRL, pentru ca, în condițiile O.G. nr. 5/2001, somația de plată, să fie obligată la plata sumei de 670.000.548 lei, contravaloare marfă livrată și neachitată. Judecătoria sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 6019 din 14 iulie 2005, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Excepția de necompetență teritorială a fost ridicată de instanță din oficiu și, în acest sens, s-a reținut că, O.G.

nr. 5/2001 în art. 10 alin. (4), prevede că, „cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”. Litigiul având caracter comercial, competența teritorială este alternativă și anume, instanța de la sediul pârâtei, conform art. 5 C. proc. civ., sau instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății (art. 10 pct. 4 C. proc. civ.). Cum, din înscrisurile depuse de părți, nu rezultă locul încheierii contractului sau a locului plății, competența este cea de drept comun, adică instanța de la domiciliul pârâtului. Judecătoria Vâlcea prin sentința civilă nr. 4456 din 26 septembrie 2005 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 2 București.

A constatat ivirea conflictului negativ de competentă și, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție. În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, față de actele dosarului și în aplicarea dispozițiilor procedurale privind competența teritorială, urmează să stabilească că, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei sectorului 2 București. Aceasta întrucât litigiul având natură comercială, competența teritorială este alternativă, astfel că reclamanta poate sesiza oricare dintre instanțele deopotrivă competente. În speță, reclamanta a sesizat întemeiat, conform art. 19 pct. 4 C. proc.

civ., instanță de la locul plății, respectiv a executării prestației de livrare, produsele fiind recepționate și ridicate din depozitele vânzătoarei, după cum rezultă din facturile depuse în cauză, în care delegatul pârâtei a semnat de primirea mărfii. Așa fiind, dosarul urmează să fie trimis Judecătoriei sector 2 București spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre SC C.E.C. SA București și SC D.U. SRL Vâlcea în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 februarie 2006.