ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3473/2011

Ședința publică de la 4 noiembrie 2011

Asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

29 aprilie 2010, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. 11620/288/2010,

reclamanta SC A.K.L. SRL MĂLDĂREȘTI, județul Vâlcea a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâta SC N.Z.C.P. SRL PITEȘTI, să dispună obligarea pârâtei

la plata sumei de 13.645 lei, reprezentând penalități de întârziere la plata

facturilor aferente contractelor încheiate între părți, invocând dispozițiile

art. 998 și următoarele C. civ.

În motivare, reclamanta a arătat că

între cele două societăți au fost încheiate mai multe contracte de prestări

servicii, respectiv montaj de parchet, în baza cărora au fost emise facturi, că

pârâta a achitat cu întârziere facturile emise, astfel că se impune obligarea

acesteia la plata penalităților de întârziere.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata pârâtă a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, având

în vedere că societatea pârâtă își are sediul în Pitești, iar mărfurile au fost

livrate tot în Pitești.

Prin sentința civilă nr. 2123 din 25

februarie 2011 Judecătoria Rm.Vâlcea a admis excepția invocată de pârâta și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești,

în temeiul art. 5 C. proc. civ., care dispune că cererea se depune la instanța

domiciliului pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Pitești sub nr. 11620/288/2010, la data de 29 martie 2011.

Judecătoria Pitești, secția civilă,

prin sentința nr. 5861 din 07 iunie 2011, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată de reclamanta SC A.K.L. SRL și a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea; a constatat

existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a

trimis dosarul Curții de Apel Pitești, pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Pitești a reținut că din contractele de prestări servicii nr. 16 din 03 aprilie

2009, nr. 22 din 17 aprilie 2009 și nr. 36 din 11 iunie 2009, rezultă că

acestea au fost încheiate în Râmnicu Vâlcea și cum în cauză este vorba despre o

obligație comercială, competența este alternativă, potrivit art. 10 pct. 4 C.

proc. civ., care prevede că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai

sunt competente în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța

locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.

Conform art. 12 C. proc. civ., reclamantul

are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente și cum în speță,

reclamantul a ales să investească cu judecarea cauzei, Judecătoria Râmnicu

Vâlcea, care este instanța locului unde obligația a luat naștere, competentă

alternativ să judece litigiul, prin urmare, pârâta nu mai putea cere declinarea

competenței în favoarea judecătoriei de la sediul său, Judecătoria Pitești.

Având în vedere dispozițiile art. 20

pct. 2 C. proc. civ., Judecătoria Pitești a constatat existența conflictului

negativ de competență, iar potrivit art. 21 C. proc. civ., a suspendat din

oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască

asupra conflictului, respectiv Curții de Apel Pitești, conform art. 22 alin. (2)

C. proc. civ.

Prin sentința nr. 55/F –CC din 29

iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Asupra conflictului negativ de

competență, Curtea de Apel Pitești a constatat că, așa cum a reținut și

Judecătoria Pitești, potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în afară de instanța

domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la obligații

comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului

plății, competența fiind alternativă. Conform art. 12 C. proc. civ.,

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, dar

după ce a făcut această alegere, nu mai poate reveni asupra ei, deoarece

instanța pe care a sesizat-o este competentă să soluționeze pricina, astfel că

nici pârâtul nu mai poate cere declinarea competenței și nici instanța nu poate

să o dispună din oficiu.

În speță, reclamanta a optat pentru

sesizarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în vederea soluționării litigiului, care

este instanța locului unde obligația a luat naștere, fiind astfel competentă

alternativ să judece litigiul.

Împotriva sentinței nr. 55/F-CC din 29

iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, pârâta

SC

N.Z.C.P.

SRL PITEȘTI, în termen legal, a declarat recurs,

în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei

și trimiterea cauzei Judecătoriei Pitești, competentă pentru soluționarea

fondului.

Recursul pârâtei

SC

N.Z.C.P.

SRL PITEȘTI

este netimbrat.

Pentru termenul de astăzi, recurenta

pârâtă

SC

N.Z.C.P.

SRL PITEȘTI

, a fost citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar

în valoare de 0,15 lei, potrivit dovezii aflate în dosarul cauzei la fila 6,

obligație pe care aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor

art. 137 C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate, chestiunea

timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la

art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat

sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea

nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Cum problema timbrajului se analizează

prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare și constatând că recursul

nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 4

noiembrie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea

nr.146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate și să

dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta

SC

N.Z.C.P.

SRL PITEȘTI împotriva sentinței nr. 55/F-CC din 29 iunie 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC

N.Z.C.P.

SRL PITEȘTI împotriva sentinței nr. 55/F-CC

din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ

și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2011.