ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3473/2011

Ședința publică de la 4 noiembrie 2011 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 aprilie 2010, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. 11620/288/2010, reclamanta SC A.K.L. SRL MĂLDĂREȘTI, județul Vâlcea a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC N.Z.C.P. SRL PITEȘTI, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 13.645 lei, reprezentând penalități de întârziere la plata facturilor aferente contractelor încheiate între părți, invocând dispozițiile art. 998 și următoarele C. civ. În motivare, reclamanta a arătat că între cele două societăți au fost încheiate mai multe contracte de prestări servicii, respectiv montaj de parchet, în baza cărora au fost emise facturi, că pârâta a achitat cu întârziere facturile emise, astfel că se impune obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, având în vedere că societatea pârâtă își are sediul în Pitești, iar mărfurile au fost livrate tot în Pitești. Prin sentința civilă nr. 2123 din 25 februarie 2011 Judecătoria Rm.Vâlcea a admis excepția invocată de pârâta și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, în temeiul art. 5 C. proc. civ., care dispune că cererea se depune la instanța domiciliului pârâtului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. 11620/288/2010, la data de 29 martie 2011. Judecătoria Pitești, secția civilă, prin sentința nr. 5861 din 07 iunie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanta SC A.K.L.

SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea; a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel Pitești, pentru a hotărî asupra conflictului. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pitești a reținut că din contractele de prestări servicii nr. 16 din 03 aprilie 2009, nr. 22 din 17 aprilie 2009 și nr. 36 din 11 iunie 2009, rezultă că acestea au fost încheiate în Râmnicu Vâlcea și cum în cauză este vorba despre o obligație comercială, competența este alternativă, potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., care prevede că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.

Conform art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente și cum în speță, reclamantul a ales să investească cu judecarea cauzei, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, care este instanța locului unde obligația a luat naștere, competentă alternativ să judece litigiul, prin urmare, pârâta nu mai putea cere declinarea competenței în favoarea judecătoriei de la sediul său, Judecătoria Pitești. Având în vedere dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Judecătoria Pitești a constatat existența conflictului negativ de competență, iar potrivit art. 21 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Curții de Apel Pitești, conform art. 22 alin. (2) C. proc.

civ. Prin sentința nr. 55/F –CC din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Asupra conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Pitești a constatat că, așa cum a reținut și Judecătoria Pitești, potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, competența fiind alternativă. Conform art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, dar după ce a făcut această alegere, nu mai poate reveni asupra ei, deoarece instanța pe care a sesizat-o este competentă să soluționeze pricina, astfel că nici pârâtul nu mai poate cere declinarea competenței și nici instanța nu poate să o dispună din oficiu.

În speță, reclamanta a optat pentru sesizarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în vederea soluționării litigiului, care este instanța locului unde obligația a luat naștere, fiind astfel competentă alternativ să judece litigiul. Împotriva sentinței nr. 55/F-CC din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pârâta SC N.Z.C.P. SRL PITEȘTI, în termen legal, a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei Judecătoriei Pitești, competentă pentru soluționarea fondului. Recursul pârâtei SC N.Z.C.P.

SRL PITEȘTI

este netimbrat. Pentru termenul de astăzi, recurenta pârâtă SC N.Z.C.P.

SRL PITEȘTI

, a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit dovezii aflate în dosarul cauzei la fila 6, obligație pe care aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare și constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 4 noiembrie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta SC N.Z.C.P. SRL PITEȘTI împotriva sentinței nr. 55/F-CC din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC N.Z.C.P. SRL PITEȘTI împotriva sentinței nr. 55/F-CC din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2011.