ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3669/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3669/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Slatina la data de 11 iulie 2012, creditoarea SC T.D.G.A.
SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC M.K.M.M. SRL, a solicitat instanței
emiterea ordonanței care să conțină somația de plată a sumei totale de 2.083,07
lei reprezentând contravaloare marfă ridicată și neachitată, plus penalități de
întârziere din ziua următoare a scadenței și până la executarea efectivă a
obligației de plată în procent de 0,3% din prețul facturat al mărfii pentru
fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au
fost invocate dispozițiile art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007.
Prin sentința
civilă nr. 10094 din 21 noiembrie 2012, instanța a admis excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Slatina invocată, din oficiu, și a dispus declinarea
competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Pitești,
reținându-se, în esență, incidența art. 969 C. civ., raportat la prevederile
art. 19 C. proc. civ., avându-se în vedere că la art. 8 din contractul de
vânzare-cumpărare încheiat între părți, acestea au stipulat că pentru orice
litigii izvorâte din executarea contractului, instanța competentă în a le
soluționa este Judecătoria Pitești.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 03 ianuarie 2013.
Primind
dosarul, Judecătoria Pitești a reținut, în esență, că litigiul nu este de
competența sa, în raport de prevederile art. 5 C. proc. civ., conform cărora
„cererea se face la instanța domiciliului pârâtului".
Astfel, prin
sentința civilă nr. 6396 din 24 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești a
fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat
Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de
competență.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța
regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești
competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele
considerente:
În speță,
creditoarea SC T.D.G.A. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC M.K.M.M. SRL, a
solicitat instanței emiterea ordonanței care să conțină somația de plată a
sumei totale de 2.083,07 lei reprezentând contravaloare marfă ridicată și
neachitată, plus penalități de întârziere din ziua următoare a scadenței și
până la executarea efectivă a obligației de plată în procent de 0,3% din prețul
facturat al mărfii pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Este adevărat
că potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ. dacă pârâta este o persoană
juridică, competentă să soluționeze cauza este instanța de la sediul principal
al acesteia, dar este de necontestat că art. 10 din același act normativ
reglementează un caz de competență teritorială alternativă ce se regăsește în
speța de față, ținând cont, totodată, că potrivit art. 19 C. proc. civ.,
părțile pot conveni prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței,
ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea
care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de
art. 13-16 din același cod.
Înalta Curte
constată că părțile au prevăzut expres la art. 8 din contractul de
vânzare-cumpărare încheiat, că pentru orice litigii izvorâte din executarea
contractului, instanța competentă în a le soluționa este Judecătoria Pitești
(filele 8 verso și 9 verso din dosarul Judecătoriei Slatina).
În consecință,
competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Pitești, conform art.
VIII din contractul de vânzare-cumpărare, motiv pentru care, față de
considerentele anterior expuse, ținând cont și de prevederile art. 969 C. civ.,
potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile
contractante, raportat și la art. 19 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art.
22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 30 octombrie 2013.