ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6115/2005

Asupra conflictului negativ de

competență și a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul P.S. a chemat în

judecată pe pârâta SC V.P. SA și a solicitat obligarea acesteia să încheie un

contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani pentru imobilul situat în

București.

Se arată în motivarea acțiunii că

are calitatea de locatar în baza contractului de închiriere nr. 1526 din 2

noiembrie 1999 încheiat cu SC G. SA care a vândut imobilul pârâtei care refuză

continuarea locațiunii.

Acțiunea a fost introdusă la

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în raza teritorială unde își au sediul pârâtei.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin

sentința civilă nr. 596 din 9 februarie 2005 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, cu

motivarea că potrivit art. 10 pct. 2 C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc

dintr-un contract de locațiune a unui imobil, instanța competentă să

soluționeze cauza este instanța locului unde se află imobilul.

Judecătoria sectorului 5 București,

prin sentința civilă nr. 2328 din 18 aprilie 2005 a declinat, la rândul său,

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu

motivarea că în comparație cu dispozițiile art. 7 C. proc. civ., art. 10 pct. 2

C. proc. civ. instituia o competență teritorială alternativă, iar alegerea între

mai multe instanțe deopotrivă competente o au reclamantul conform art. 12 C.

proc. civ.

În consecință a constatat intervenit

conflictul negativ de competența și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului pe calea regulatorului de

competență.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul.

În ceea ce privește conflictul

negativ de competență instanța constată legală hotărârea Judecătoriei

sectorului 5 București.

Conform art. 5 C. proc. civ. cererea

se face la domiciliul pârâtului, iar conform art. 7 alin. (1) C. proc. civ.,

cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța

sediului ei principal.

Potrivit art. 10 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente

următoarele instanțe: în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a

unui imobil, instanța locului unde se află imobilul.

Conform art. 12 C. proc. civ.

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, deopotrivă competente sunt

Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Judecătoria sectorului 5 București.

Reclamantul a introdus cu cererea de

chemare în judecată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, aceasta fiind deci prima

instanță sesizată prin voința reclamantului. Aceasta nemaiputând formula o altă

alegere a instanței competente.

În consecință, competența de

soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în favoarea căreia

se va stabili competența de soluționare.

Cu privire la recursul reclamantului

împotriva sentinței civile nr. 2328 din 18 aprilie 2005, se constată că aceasta

a fost declarat la 3 iunie 2005, cu depășirea termenului prevăzut de art. 22

alin. (5) C. proc. civ.

Drept urmare recursul va fi respins

ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul P.S.

în contradictoriu cu pârâta SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea.

Respinge ca tardiv recursul declarat

de P.S. împotriva sentinței civile nr. 2328 din 18 aprilie 2005 a Judecătoriei

sectorului 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.