ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 370/2019

HOTĂRÂRE

21.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 370/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub număr unic 14220/288/2017 reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL și au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâta, autentificat sub nr. x din data de 19.10.2016 la Societatea Profesională Notarială "D.", suspendarea executării contractului de închiriere menționat anterior, anularea tuturor facturilor emise de pârâtă reprezentând chirii și utilități emise după data de 01.03.2017, ca fiind nedatorate, restituirea sumei de 786,82 RON, echivalentul sumei de 175 euro, reprezentând garanții plătită de reclamanți, și restituirea sumei de 120 euro reprezentând chirie pentru lunile martie și aprilie 2017, ca nedatorate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pentru considerentele expuse în cuprinsul cererii.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1825, art. 1830, art. 1635 C. civ., art. 113, art. 116 C. proc. civ. și Legea nr. 193/2000.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 3157 din 18 iunie 2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, motivat de împrejurarea că sediul societății pârâte este situat în municipiul Cluj-Napoca, că banca prevăzută în contract drept bancă la care se poate face plata are sediul în municipiul Cluj-Napoca și că imobilul închiriat este situat tot în municipiul Cluj-Napoca, astfel încât instanța căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei este Judecătoria Cluj-Napoca, județul Cluj.

Astfel învestită, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 9009 din 20 decembrie 2018 a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut următoarele considerente:

"Potrivit susținerilor reclamanților, aceștia și-au întemeiat alegerea de competența realizată pe prevederile art. 113 pct. 8 din C. proc. civ., prevalându-se de calitatea acestora de consumatori, dispoziții pe care instanța întâi sesizată nu le-a avut în vedere la momentul soluționării excepției necompetenței teritoriale a Judecătorie Râmnicu Vâlcea.

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ. reglementează competența alternativă de soluționare a cauzelor, în afara instanțelor prevăzute la art. 107 - 112; astfel, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. se reține că în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea și rezilierea unui contract competența teritorială de soluționare a cauzei aparține atât instanței de la domiciliul/sediul pârâtului cât și instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, iar conform prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 4 rezultă că pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului este competentă, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., și instanța locului unde se află imobilul, cu precizarea că norma de la pct. 4 are caracter derogator față de norma de la pct. 3, reglementând o situație particulară.

Instanța reține că opțiunea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantului, care în speță a optat în a sesiza Judecătoria Râmnicu Vâlcea, respectiv instanța de la domiciliul lor, prevalându-se de calitatea sa de consumatori, aspect pe care Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu l-a analizat la momentul declinării competenței către Judecătoria Cluj-Napoca".

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Cluj-Napoca pentru considerentele ce succed:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și crearea conflictului negativ de competență îl constituie cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, prin care au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâta, suspendarea executării titlului contractului de închiriere, anularea tuturor facturilor emise de pârâtă reprezentând chirii și utilități emise după data de 01.03.2017, ca fiind nedatorate, restituirea sumei de 786,82 RON, echivalentul sumei de 175 euro, reprezentând garanții plătită de reclamanți și restituirea sumei de 120 euro reprezentând chirie pentru lunile martie și aprilie 2017, ca nedatorate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Conform art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală de competență teritorială a soluționării cererilor de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea și rezilierea unui contract competența teritorială de soluționare a cauzei aparține atât instanței de la domiciliul/sediul pârâtului cât și instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, iar conform prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 4 din același cod, care are caracter derogator, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului este competentă, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., și instanța locului unde se află imobilul.

Potrivit art. 113 alin. pct. 8 C. proc. civ., în afara de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă teritorial și instanța domiciliului consumatorului în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, prin consumator "se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale", iar potrivit alin. (2) din același act normativ, prin comerciant "se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia".

În speță, societatea pârâtă nu a acționat în calitate de profesionist în înțelesul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, întrucât nu are ca obiect principal de activitate închirierea de imobile, ci "întreținerea și repararea autovehiculelor", astfel cum rezultă din Certificatul de înregistrare emis de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, iar imobilul închiriat nu este proprietatea acesteia, ci este deținut de către societate în baza unui contract de comodat, astfel încât nu "actionează în cadrul activității sale comerciale".

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deși reclamantul a invocat calitatea de consumator în baza Legii nr. 193/2000.

De altfel, invocarea excepției necompetenței teritoriale relative este lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței, dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. fiind în sensul că "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", situație în care această excepție nu putea să fie invocată de instanță, din oficiu, astfel cum a procedat Judecătoria Cluj-Napoca.

Cum, în speță, imobilul închiriat se află în Municipiul Cluj-Napoca, plata chiriei s-a efectuat prin banca E., astfel cum au hotărât părțile contractante cu privire la locul plății, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă să soluționeze cauza.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.