ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1713/2025

HOTĂRÂRE

14.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1713/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, la data de 25 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: evacuarea pârâtei din imobilul ocupat fără drept; obligarea pârâtei la plata sumei de 122.065 RON reprezentând contravaloarea chiriilor restante (37.600 RON) și a penalităților de întârziere pentru neplata la timp a acestora (84.465 RON), calculate până la data de 31 martie 2023, și, în continuare, până la data plății efective, sumă ce va fi actualizată și cu dobânda legală penalizatoare de la data sesizării instanței și până la data plății efective, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2

) din O.U.G. nr. 13/2011; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Balș, în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată. Totodată, a depus și cerere reconvențională, solicitând reducerea cuantumului penalităților și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 29 noiembrie 2023, reclamantul a depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: evacuarea pârâtei din imobilul ocupat fără drept; obligarea la plata sumei de 79.725,69 RON reprezentând contravaloarea chiriilor restante (37.600 RON) și a penalităților de întârziere pentru neplata la timp a acestora (42.125,69 RON), calculate până la data de 31 martie 2023, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

De asemenea, reclamantul, la data de 3 iunie 2024, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, în raport cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 113 alin. (1) pct. 4 și ale 109 C. proc. civ., Judecătoria Balș nu este competentă a soluționa litigiul, în contextul în care acțiunea pe care a formulat-o își are izvorul într-un contract de locațiune ce vizează un imobil situat în București. Pe fond, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată.

Prin întâmpinarea formulat cu privire la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, pârâta a solicitat recalcularea debitelor în funcție de plățile pe care le-a efectuat, cu respectarea dispozițiilor art. 1508 și ale art. 1509 alin. (1) lit. c) și d) C. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 5595 din 12 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș.

Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, a avut în vedere prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului, precum și pe cele ale art. 116 C. proc. civ., în conformitate cu care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În ceea ce privește sesizarea instanței, a reținut că reclamantul nu a procedat conform art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu art. 116 C. proc. civ. și, față de această împrejurare și de manifestarea de voință a pârâtei - solicitarea de a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul său -, a apreciat că instanța competentă a soluționa cauza se stabilește prin aplicarea prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

I.2.2. Judecătoria Balș, prin sentința civilă nr. 273 din data de 11 februarie 2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Astfel, Judecătoria Balș, în stabilirea instanței competente a soluționa litigiul, a făcut aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 4 coroborat cu art. 116 C. proc. civ., reținând că, în ciuda faptului că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamantul a ales în mod clar instanța care să judece acțiunea sa, și anume cea de la locul situării imobilului, iar, potrivit concluziilor expuse de reprezentantul reclamantului în ședința din data de 12 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București a fost învestită din eroare.

Prin urmare, a constatat că intenția reclamantului a fost aceea de a sesiza instanța de judecată competentă în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 6 București.

I.2.3. Prin sentința civilă nr. 4915 din data de 17 iunie 2025, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, în aplicarea art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 4 și art. 116 C. proc. civ., a reținut că prima instanță dintre cele deopotrivă competente învestite a fost Judecătoria Balș, în raza căreia pârâta își are sediul social.

Prin urmare, a apreciat că, la momentul înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Balș, prin declinare de la Judecătoria Sectorului 5 București, competența Judecătoriei Balș s-a definitivat în favoarea acesteia, potrivit doctrinei și practicii judiciare constante.

A arătat că, în situațiile în care o instanță necompetentă absolut declină competența în favoarea uneia dintre mai multe instanțe competente, această primă instanță alege care dintre instanțele competente alternativ este mai potrivită să soluționeze cauza potrivit naturii sale, instanța învestită după declinare neputând declina la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre celelalte instanțe deopotrivă competente teritorial, tocmai pentru a se evita temporizarea excesivă a soluționării cauzei, ultima instanță alternativ competentă fiind deopotrivă îndreptățită la invocarea excepției și declinarea cauzei în favoarea uneia dintre celelalte instanțe alternativ competente, cu consecința creării unui conflict negativ de competență.

În plus, a reținut că din cuprinsul cererii introductive nu rezultă manifestată în mod expres alegerea instanței competente în raport de art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., neexistând niciun element în baza căruia să se facă aprecierea că este vorba despre o eroare cu privire la instanța învestită, ci, dimpotrivă, acțiunea adresată Judecătoriei Sectorului 5 București, conform mențiunii din cerere și de pe plicul depus la Oficiul poștal, coroborată cu împrejurarea că reclamantul are sediul în sectorul 5 București, conduc la concluzia că reclamantul a intenționat să depună cererea la Judecătoria Sectorului 5 București și nu la Judecătoria Sectorului 6 București.

Totodată, a apreciat că simpla afirmație, ulterioară invocării excepției, privind eroarea, nesusținută în plan probator printr-un minimum de dovezi, nu este suficientă pentru a invalida manifestarea de voință a reclamantului la momentul depunerii acțiunii, iar odată învestită instanța, acesta nu mai poate cere declararea necompetenței, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș, care s-a apreciat a fi necompetentă a soluționa pricina și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, iar această din urmă instanță, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Balș.

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierile diferite ale instanțelor cu privire la existența manifestării de voință a reclamantului în sensul exercitării dreptului prevăzut de art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă reținând și că prima instanță învestită dintre cele deopotrivă competente a fost Judecătoria Balș, astfel că, la momentul înregistrării dosarului pe rolul acesteia, prin declinare de la Judecătoria Sectorului 5 București (instanță necompetentă a soluționa cauza), competența s-a definitivat în favoarea Judecătoriei Balș.

Se constată că prin prezentul demers judiciar reclamantul a învestit instanța cu o cerere de evacuare a pârâtei A. S.R.L., cu sediul în Piatra-Olt, județul Olt, susținând că imobilul, situat în București, str. x, este ocupat fără drept de către aceasta, situația premisă fiind cea a existenței unui contract de închiriere, care a încetat prin reziliere.

Cererea nu a fost formulată potrivit procedurii speciale, reglementate de art. 1034 și urm. C. proc. civ., care este facultativă, ci potrivit dreptului comun.

Ca atare, competența teritorială este reglementată, în cauză, de norme de drept privat, de vreme ce privește drepturi patrimoniale de care părțile pot să dispună (art. 126 alin. (1), art. 129 alin. (3) C. proc. civ.), întrucât acțiunea în evacuare este una patrimonială și personală. Este așadar lipsită de temei susținerea Judecătoriei sectorului 6, potrivit cu care Judecătoria sectorului 5, învestită inițial, ar fi fost necompetentă absolut. Această instanță era necompetentă relativ, fără ca această calificare să afecteze de altfel dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Totodată, față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost anterior reținut, devin incidente și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială alternativă, stipulând că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanța "locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului".

Ca atare, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială este una de ordine privată și alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza atât instanța de la domiciliul pârâtei, cât și instanța locului unde se află imobilul, alegerea între instanțele deopotrivă competente revenind reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

În speță, cele două instanțe deopotrivă competente a soluționa cauza sunt Judecătoria Balș - instanța în circumscripția căreia își are sediul pârâta - și Judecătoria Sectorului 6 București - instanța în circumscripția căreia se află imobilul cu privire la care a fost încheiat contractul de închiriere.

Prin urmare, în soluționarea prezentului conflict negativ de competență, se impune a se verifica dacă a existat sau nu o alegere a reclamantului cu privire la instanța competentă a judeca pricina și dacă, în raport de momentul procesual concret în care această alegere a fost exprimată, trebuia să i se dea eficiență.

Sub acest aspect, Înalta Curtea constată că reclamantul a depus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 5 București, a cărei necompetență teritorială a fost invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, aceasta susținând că, în speță, competența aparține instanței de la sediul său, respectiv Judecătoriei Balș.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a invocat dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 4 și ale art. 109 C. proc. civ. și a subliniat că acțiunea pe care a formulat-o izvorăște din contractul de locațiune încheiat între părți, iar imobilul este situat în București, str. x, împrejurări față de care competența nu poate aparține Judecătorie Balș, unde își are sediul social pârâta.

Totodată, potrivit celor consemnate în partea introductivă a sentinței civile nr. 5595 din data de 12 iunie 2024, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, reclamantul, prin consilier juridic, a arătat că se impune admiterea excepției necompetenței teritoriale și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, precizând, că învestirea Judecătoriei Sectorului 5 București s-a realizat din eroare.

Prin urmare, reclamantul s-a opus declinării competenței judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Balș și a solicitat ca instanța să trimită cauza spre soluționare Judecătoriei Sectorului 6 București, dându-se eficiență normei de competență statuate de art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., și aceasta independent de chestiunea invocării sau nu a acestei norme, cum se va reține și în cele ce succed.

Ca atare, Înalta Curte constată că, din cele mai sus evidențiate, rezultă fără echivoc că reclamantul, în exercitarea dreptului recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a optat să învestească cu soluționarea litigiului judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul, și nu pe cea de la sediul pârâtei, o apreciere contrară, motivată de împrejurarea că manifestarea voinței reclamantului trebuia să aibă loc la momentul învestirii instanței, iar susținerile ulterioare ale acestuia sunt lipsite de relevanță, fiind de natură a se îndepărta de la scopul urmărit de legiuitor, acela de a conferi reclamantului dreptul de a alege instanța unde dorește să fie judecat, cu condiția respectării cerinței ca aceasta să fie una dintre cele deopotrivă competente.

Trebuie așadar reținut cu valoare de principiu că, dacă reclamantul sesizează din eroare o instanță necompetentă, iar necompetența a fost invocată potrivit legii, reclamantul nu pierde dreptul de a alege dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, chiar dacă această alegere nu a fost exprimată inițial, în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată ori prin faptul concludent al învestirii uneia dintre instanțele competente.

Este de asemenea vădit eronat argumentul potrivit căruia "reclamantul nu a procedat potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ..", în sensul de a-și alege competența potrivit acestui text, alegerea putând fi făcută prin indicarea instanței alese ori în alt mod concludent, fără a fi necesară indicarea expresă a vreunui text de lege, având în vedere dispozițiile de principiu ale art. 22 alin. (1) C. proc. civ.

Rezultă că trebuie să se dea eficiență manifestării de voințe exprese a reclamantului, exprimată prin răspunsul la întâmpinare, deci înainte de momentul procesual al verificării competenței potrivit art. 131 C. proc. civ., de a învesti Judecătoria sectorului 6, și aceasta independent de orice speculații cu privire la intenția sa inițială.

Pentru considerentele expuse, reținând că, în contextul incidenței în speță a unei competențe teritoriale alternative, reclamantul, față de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., a ales să învestească cu soluționarea litigiului judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul cu privire la care a fost încheiat între părți contractul de închiriere pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată (București), Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă.