ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6328/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6328/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor
și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Vâlcea la
data
de 13 decembrie 2004, reclamanții M.A.
și M.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții
A.V.A.S., SC V. SA și Ministerul
Finanțelor
Publice, anularea deciziei nr. 238
din 16 noiembrie 2004,
emisă de A.V.A.S., solicitând obligarea A.V.A.S.
și SC V. SA
la restituirea în natură a
terenului de cea. 400
mp și a
imobilului sifonărie situat pe acesta, preluate în mod
abuziv.
Prin sentința nr. 188 din 7 martie 2005, Tribunalul Vâlcea, secția
civilă, a admis excepția necompetenței
materiale,
invocată de A.V.A.S. și a declinat competența de
soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București,
pe raza căruia se află sediul unității
deținătoare.
Recursul declarat de reclamanți a fost admis prin
decizia nr. 656/R din 16 mai 2005 a Curții de
Apel Pitești, s
ecția civilă,
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care
a fost modificată sentința atacată, în sensul că
s-a respins
excepția necompetenței
teritoriale, iar cauza a fost trimisă la
Tribunalul Vâlcea în vederea continuării judecății.
Curtea de apel a
reținut că unitatea deținătoare este SC V. SA
., care își are sediul pe raza
Tribunalului Vâlcea.
Prin sentința nr. 247 din 27 aprilie 2006,
Tribunalul
Vâlcea
a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,
invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
A respins excepția lipsei calității procesuale
pasive,
invocată
de pârâta SC V. SA. cu privire la suprafața
de teren de 136,16 mp.
A admis excepția lipsei calității procesuale
pasive,
invocată
de aceeași pârâtă în privința restituirii în natură a
construcției cu terenul aferent
în suprafață de 65,69 mp.
A admis contestația formulată de reclamanți
împotriva pârâților SC V. SA. și A.V.A.S., în contradictoriu cu
Ministerul Finanțelor Publice.
A anulat decizia nr. 238 din 16 noiembrie 2004,
emisă
de A.V.A.S.
și a obligat A.V.AS. să emită o decizie privind acordarea de măsuri reparatorii
în echivalent în favoarea
reclamanților,
cu privire la imobilul construcție și teren
aferent
de 65,69 mp, situat în Băile Olănești, în
condițiile art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 10/2001.
A obligat pe pârâta SC V. SA. să emită decizie
privind restituirea în natură pentru
diferența de teren în suprafață de 136,16 mp
.
A obligat în solidar pârâții A.V.A.S. și SC V. SA
., la plata sumei de
6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că Ministerul Finanțelor
Publice are
calitate
procesuală pasivă, față de dispozițiile art. 27 și urm. și
art. 31 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la
data introducerii cererii de
chemare în judecată.
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a
pârâtei SC V. SA, tribunalul a reținut că aceasta are calitate
procesuală doar pentru suprafața de teren de
136,16 mp, care se află în deținerea sa.
Tribunalul a mai reținut că pârâta A.VAS. a respins
în
mod greșit în integralitate notificarea
prin decizia nr. 238/2004, pentru că avea obligația să acorde măsuri
reparatorii în echivalent pentru suprafața de
teren de 65,69
mp și construcția de pe acesta.
Prin decizia nr. 170 A din 20 septembrie 2006,
Curtea
de
Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări
sociale, a respins
apelurile declarate de reclamanți și pârâtele
A.V.A.S. și SC V. SA.
Instanța de apel a constatat că apelul declarat de
reclamanți este nefondat, față de dispozițiile
art. 27 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001, devenit art. 29 alin. (1) după
modificarea legii, potrivit cărora, pentru
imobilele evidențiate
în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate,
persoanele îndreptățite au dreptul la
despăgubiri în condițiile
legii speciale privind regimul de stabilire și
plată a despăgubirilor.
Nefondat este și apelul declarat de pârâta SC V.
SA
, față de
apărarea formulată de această pârâtă că terenul
este în domeniul public, de răspunsul acesteia la
interogatoriu și față de celelalte probe
administrate în cauză.
In ceea ce privește apelul declarat de A.V.A.S., instanța
de apel a constatat că problema competenței de
soluționare a cauzei a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 656/R din
16
mai 2005 a Curții de Apel Pitești.
A mai reținut instanța de apel, că prima instanță
a făcut
o
corectă aplicare a dispozițiilor art. 26, art. 27 și art. 29 din Legea
nr. 10/2001 și că raportul de expertiză efectuat
în cauză nu este lovit de nulitate, deoarece la termenele ulterioare
depunerii raportului, pârâta nu a invocat
nulitatea și nu a
formulat obiecțiuni.
Prin decizia nr. 3545 din 3 mai 2007, Înalta Curte de
casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a
admis recursurile declarate de reclamanți și de pârâții
A.V.A.S. și SC V. SA împotriva deciziei, pe care
a
casat-o și a trimis cauza spre
rejudecare la Curtea de Apel
Pitești.
Instanța
supremă a reținut că, potrivit art. 24 alin. (8) din
Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data
investirii
instanței, competența de
soluționare revine secției civile a
tribunalului
în a cărui circumscripție teritorială se află sediul
unității deținătoare, iar SC V. SA deține cel
puțin o
parte din imobil.
In schimb, a reținut instanța de
recurs, expertiza
efectuată în cauză este
nulă, deoarece nu s-a făcut dovada că
A.V.A.S. a fost convocată de
expert.
După rejudecare, prin decizia nr.
118/A din 29 mai
2008, Curtea de Apel
Pitești, secția civilă, pentru cauze
privind
conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze
cu minori și de familie, a admis apelul declarat
de reclamanți
împotriva sentinței,
pe care a schimbat-o în parte, în sensul
că a obligat pe pârâta SC R. SA (fostă V.) să
restituie în natură construcția și terenul pe
care aceasta este
amplasată, în suprafață de 65,69 mp.
A
admis apelul formulat de pârâta A.V.A.S. împotriva
aceleiași sentințe și a respins acțiunea față de
această pârâtă, constatând că nu mai are calitate procesuală pasivă.
A
respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC R. SA
și a obligat
această pârâtă să plătească
reclamanților
suma de 651,70 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de apel a reținut că
aplicabilitatea art. 27 din
Legea nr.
10/2001 este condiționată de preluarea proprietății
cu titlu valabil și de evidențierea imobilului în
patrimoniul
unei societăți privatizate.
In cauză, este de necontestat că
unitatea deținătoare
este privatizată, însă,
din probele administrate în cauză, nu
rezultă
modalitatea în care imobilul a fost preluat de către
stat, fiind astfel incidente dispozițiile art. 21
din Legea nr.
10/2001.
Pentru aceste considerente, a
reținut Curtea de apel,
este întemeiat
apelul declarat de A.V.A.S., iar apelul declarat
de SC R. SA este
nefondat.
Î
n ceea ce privește excepția necompetenței materiale,
curtea de apel a reținut că aceasta este
inadmisibilă, deoarece
a fost
soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 656 din 16
mai 2005 a
Curții de Apel Pitești.
Î
mpotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC
R. SA, în prezent, SC R. SRL.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.
proc. civ.
,
recurenta a arătat că decizia este nelegală.
Astfel, expertiza a fost realizată în cauză fără convocarea SC R. SA,
care a absorbit, în urma fuziunii SC V. SA, fuziunea fiind publicată în M. Of.
nr. 1474 din 10 mai 2007, partea a
IV
a.
Recurenta a arătat că instanța de apel a reținut că reclamanții au
dreptul la măsuri reparatorii, fără să se fi produs vreo probă din care să rezulte
că imobilul a fost
preluat abuziv de stat,
nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001.
Preluarea abuzivă nu se prezumă, ci trebuie
dovedită.
A mai arătat recurenta că, în ceea ce privește
apelul declarat de SC V. SA, însușit de SC R. SA,
decizia nu este motivată,
întreaga motivare „constând într-o frază care nu cuprinde nici un fel de
silogism juridic."
Hotărârea instanței de apel este greșită și în ceea
ce
privește
admiterea apelului declarat de A.V.A.S., care are
calitate procesuală pasivă, din
moment ce a emis decizia care
este
contestată.
Recurenta a mai arătat că dispozitivul deciziei
este
contradictoriu, pentru că,
deși instanța de apel nu a menționat că apelul reclamanților este admis în
contradictoriu cu SC R. SA, a obligat această
pârâtă
la restituirea imobilului.
La termenul din 26 februarie 2009, în recurs reprezentantul recurentei a
depus înscrisuri prin care a
dovedit că SC
R. SA. și-a schimbat forma juridică în
societate cu răspundere limitată.
Î
nainte de a se acorda cuvântul asupra recursului,
intimații - reclamanți au invocat excepția
nulității recursului,
deoarece
semnătura indescifrabilă, peste care s-a aplicat
ștampila SC R. SA.
aparține unei persoane neidentificată.
Î
n ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta
Curte
constată că, potrivit art. 302
1
alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
, semnarea recursului
este prevăzută sub sancțiunea nulității, dar potrivit art. 133 alin. (2) din
cod, lipsa
semnăturii se poate
împlini în tot cursul judecății. Dacă partea adversă invocă lipsa semnăturii,
aceasta se poate
împlini cel mai târziu la
prima zi de înfățișare următoare.
Î
n cauză, lipsa semnăturii a fost invocată de
intimații
reclamanți
la termenul din 4 iunie 2009, dar la același termen,
avocatul ales al recurentei,
prezent în instanță a complinit lipsa invocată, semnând recursul declarat de SC
R. SA
.
Prin urmare, excepția nulității recursului nu este întemeiată.
Criticile referitoare la neconvocarea sa de către
expert,
neanalizarea preluării
abuzive și nemotivarea deciziei, nu sunt fondate.
Astfel, la dosar se află confirmările de primire,
prin care
se atestă faptul că
părțile din dosar, inclusiv recurenta, au
fost
convocate în vederea efectuării expertizei tehnice în faza
de judecată a
apelului.
De altfel, după depunerea raportului de expertiză la
dosar, la termenul din 20 martie 2008,
reprezentantul SC R. SA a solicitat termen pentru a lua cunoștință de
concluziile raportului de expertiză, iar ulterior,
nu a făcut
obiecțiuni prin care să
fi invocat neconvocarea părților de
către expert.
În ceea ce privește criticile
referitoare la preluarea
abuzivă, se
constată că instanța de apel a reținut că, în cauză,
nu s-a făcut dovada
modului în care imobilul a fost preluat
de
către stat, motiv pentru care preluarea este abuzivă.
Spre deosebire de susținerile recurentei, în lipsa
oricăror dovezi privind modalitatea de preluare, în condițiile în care s-
a făcut dovada dreptului de proprietate și a
faptului că
imobilul nu se mai află în
stăpânirea foștilor proprietari,
reclamanții
beneficiază de prezumția de preluare abuzivă
instituită de art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Nefondate sunt și criticile referitoare la
contradictorialitatea dispozitivului, deoarece omisiunea de a
consemna
că apelul reclamanților a fost admis și în
contradictoriu
cu recurenta nu face imposibilă punerea în
executare a hotărârii
Recursul declarat de pârâtă este, însă, fondat, pentru cele ce se vor
arăta în continuare.
In cadrul contestației întemeiate pe dispozițiile
Legii nr.
10/2001, raportul
juridic se naște între persoana care a
transmis
notificarea, care se pretinde îndreptățită și persoana
juridică care a soluționat prin decizie sau
dispoziție motivată
solicitarea de
restituire în natură sau de acordare a măsurilor
reparatorii prin
echivalent.
In cauză, notificarea, transmisă inițial de
reclamanți
Consiliului
local al orașului Olănești, a fost remisă A.V.A.S.,
care, prin decizia nr. 238 din
16 noiembrie 2004, a respins
cererea
de restituire în natură, motivat de faptul că
reclamanții
nu au depus acte doveditoare privind dreptul de
proprietate și calitatea
de moștenitori.
Cum calitatea procesuală pasivă presupune existența
identității
între persoana chemată în judecată și persoană
obligată în cadrul raportului
juridic civil, A.V.AS. are calitate
procesuală pasivă, deoarece este emitentul deciziei
contestată
în instanță și
anulată de Tribunalul Vâlcea.
Prin urmare, criticile formulate de recurenta pârâtă
SC
R. SA, în prezent, SC R. SRL,
sunt întemeiate sub acest aspect.
Recursul declarat de pârâtă este fondat și în ceea
ce
privește
faptul că decizia instanței de apel nu este motivată în
ceea ce privește soluția respingerii
apelului declarat de SC
R. SA pentru SC V. SA., care privea doar
faptul că unitatea nu
este deținătoarea suprafeței de teren de
136,16 mp pentru care a fost obligată la restituirea în natură.
Astfel, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
, o hotărâre este
susceptibilă de casare dacă nu cuprinde
motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura pricinii, iar, conform art.
295 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel va
verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea
situației de fapt și
aplicarea legii de către prima instanță.
Pentru a permite controlul de legalitate, o hotărâre trebuie să fie
clară, să se refere la probele administrate în
cauză și să cuprindă toate considerentele de fapt și de drept
pe
care se sprijină soluția dată.
In cauză, instanța de apel a fost investită și cu
soluționarea apelului declarat de pârâta SC V. SA.,
continuat de SC R. SA, în prezent SC R.
SRL, prin care sentința primei instanțe a fost criticată, în
principal,
pentru faptul că pârâta nu este deținătoarea
terenului
pentru care s-a dispus restituirea în natură.
Aceeași poziție procesuală este menținută și în
concluziile orale formulate la data de 13 septembrie 2006, la
prima
judecată în apel și în concluziile scrise, depuse de
pârâtă la data de 29 mai 2008, în ziua soluționării apelului.
Instanța de apel, față de criticile formulate, s-a
limitat să
menționeze
doar că, față de statuările cu privire la incidența
art. 20 (art. 21) din Legea nr.
10/2001, apelul formulat de SC R. SA
se privește ca nefondat, fără a răspunde
motivat susținerilor care privesc însăși calitatea de unitate
deținătoare.
De altfel, apelul declarat de A.V.A.S. a vizat doar
obligarea sa la măsuri reparatorii pentru
suprafața de 65,69
mp teren, iar
instanța de apel a analizat aplicabilitatea art. 29
alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 doar cu privire la această suprafață de teren.
Față de cele arătate, hotărârea instanței de apel
este
nemotivată în privința
apelului declarat de SC V. SA, continuat de SC R. SA, în prezent SC
R. SRL și face imposibilă exercitarea controlului
judiciar în recurs, deoarece instanța supremă nu cunoaște
care au fost considerațiile de fapt și de drept
avute în vedere
de instanța de apel pentru respingerea apelului declarat
de
pârâtă.
In consecință, se va admite recursul declarat de
pârâtă împotriva deciziei, care va fi casată în parte, în sensul că se
va respinge apelul
declarat de pârâta A.V.A.S.
Cauza va fi trimisă la aceeași instanță pentru
rejudecarea
apelului declarat de
SC V. SA, continuat de SC R. SA
, în prezent
SC R. SRL, cu menținerea restului dispozițiilor deciziei, privind restituirea
în natură a
construcției și
terenului în suprafață de 65,69 mp.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge excepția invocată de intimații - reclamanți.
Admite recursul
declarat de pârâta SC R. SA,
în prezent, SC
R. SRL, împotriva deciziei nr. 118 A
din 29 mai 2008 a Curții de Apel
Pitești, secția civilă,
pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale și
pentru cauze cu minori și de familie, pe care o
casează în
parte.
Respinge apelul declarat de pârâta A.V.A.S
.
Trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea
apelului declarat de SC
V. SA, continuat de SC R. S
, în prezent SC R. SRL.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2009.