ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3874/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 mai 1998, reclamanții L.A., L.N.N., L.O., T.A. și L.V. au chemat în judecată pe pârâții Direcția Sanitară a Județului Vâlcea, Leagănul pentru Copii Rm. Vâlcea și SC M. SA Rm. Vâlcea pentru a fi obligați să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul casă cu 5 camere, hol și dependințe, plus construcția alăturată, ce este prevăzută cu etaj, imobile aflate în folosința Leagănului pentru Copii Rm. Vâlcea, situate în Rm. Vâlcea, precum și terenul aferent acestor construcții în suprafață de 1.200 mp. Reclamanții au solicitat a se judeca și în contradictoriu cu SC M. SA Rm. Vâlcea, pentru ca și această pârâtă să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra unui teren situat în Rm.

Vâlcea, în suprafață de 340 mp, pe care pârâta a amplasat o unitate de desfacere a produselor de panificație. În motivarea acțiunii, întemeiată pe disp. art. 480 și urm. C. civ., reclamanții au arătat că în calitate de fii sunt moștenitorii defunctului L.N.N., decedat la 9 decembrie 1959 și că ambele imobile individualizate mai sus au fost trecute abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, fiind preluate de stat de la L.N., tatăl inginerului L.N.N., autorul reclamanților figurând la poziția nr. 171 din anexa la decretul de naționalizare. Pârâtul Leagănul pentru Copii Râmnicu Vâlcea a formulat o cerere de intervenție forțată a Ministerului Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

Rm. Vâlcea. Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită respectarea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1.672 mp rezultați în urma măsurătorilor din cadrul expertizei, din care pârâta SC M. SA deține 60 mp. La data de 8 octombrie 1998, Consiliul Județean Vâlcea a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în motivarea căreia a arătat că la 22 septembrie 1998, între acesta și Direcția Sanitară a Județului Vâlcea a fost semnat protocolul de predare-primire prin care activul și pasivul Leagănului pentru Copii Rm. Vâlcea a fost preluat de Consiliul Județean Vâlcea, conform prevederilor art. 47 din O.G. nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, aprobat prin Legea nr. 108/1998.

La 18 decembrie 1998, Consiliul Județean Vâlcea a depus precizare la cererea de intervenție, arătând că s-a înființat Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Vâlcea, aceasta funcționând ca instituție publică cu personalitate juridică. După parcurgerea a două cicluri procesuale complete, Curtea de Apel Pitești, primind dosarul pentru rejudecare, prin decizia civilă nr. 1577/A din 2 iulie 2004 a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a apelurilor declarate de reclamanți și intervenientul Consiliul Județean Vâlcea, reținând incidența prevederilor art. III din Legea nr. 195/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, conform cărora, hotărârea pronunțată de tribunal fiind dată în materia fondului funciar și obiectul principal al revendicării constituindu-l terenul ce aparține acestui fond (construcțiile fiind accesorii), instanța competentă să soluționeze apelurile este Tribunalul Vâlcea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și intervenientul Consiliul Județean Vâlcea, iar prin cererea înregistrată sub nr. 6820 din 26 octombrie 2005, intimata SC V.P. SA a arătat că este de acord cu recursul formulat de intervenientul Consiliul Județean Vâlcea. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 9403 din 17 noiembrie 2005, a admis recursurile și a casat decizia nr. 1577/A din 2 iulie 2004 a Curții de Apel Pitești și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelurilor. Prin decizia civilă nr. 283/A din 28 iunie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de reclamanți, de pârâții Consiliul Județean Vâlcea, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, SC M. SA Rm.

Vâlcea, prin succesoarea în drepturi SC S.S. SA, fostă SC V.P. SA și S.C. V.P.M. S.A., a desființat sentința civilă nr. 175 din 8 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. A respins ca tardivă cererea formulată de procuratorul P.M. de restituire în natură a construcției făcută fără autorizație. Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, arătând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Reclamanții arată că soluția instanței de apel de a trimite spre rejudecare cauza către Tribunalul Vâlcea este nelegală, deoarece au fost încălcate statuările instanței supreme date prin decizia civilă nr. 2611 din 17 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție și prin decizia nr. 9403 din 17 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va admite pentru argumentele ce succed. Prin decizia civilă nr. 2611 din 17 iunie 2003, Curtea Supremă de Justiție a dispus ca, la rejudecare, să se lămurească cadrul procesual sub aspectul cenzurării cererilor modificatore, precizatoare și instanța va aprecia în ce măsură rejudecarea fondului a vizat sau nu toate cererile sau numai acelea stabilite prin decizia nr. 1538 din 5 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, precum și lămurirea situației juridice a construcției. De asemenea, s-a dispus, prin aceeași decizie de casare, ca instanța să se pronunțe cu privire la cererea reclamanților referitoare la despăgubirile civile acordate reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, cerere formulată de reclamanți la 21 noiembrie 2000, care nu poartă rezoluție de primire, având în vedere că a fost formulată după casarea cu trimitere spre rejudecare.

Or, Curtea de Apel Pitești a considerat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională formulată de Consiliul Județean Vâlcea la 18 decembrie 1998 și pe cererea reconvențională modificatoare introdusă tot de aceeași parte, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului. De aceea, a decis desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului și, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Curtea de Apel trebuia să aibă în vedere dispozițiile deciziei de casare a instanței supreme. Totodată, este de observat că Tribunalul Vâlcea a analizat și cererea reconvențională și cererea modificatoare. Astfel, în rejudecare, prin sentința civilă nr. 175 din 8 octombrie 2001, Tribunalul Vâlcea a admis în parte cererile reclamanților, precum și cererea reconvențională introdusă de Consiliul Județean Vâlcea, cu modificările și completările ulterioare ( fila 84 dosar ). Neprocedând potrivit dispozițiilor din decizia de casare a instanței supreme, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și, de aceea se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții L.A., L.N.N., L.O., T.A. și L.V. împotriva deciziei nr. 283/A din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.