ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel Timișoara a reținut

că prin plângerea înregistrată sub nr. 1752/P/2009 din 10 iunie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, petentul G.E. a solicitat tragerea la

răspundere penală a lucrătorului de poliție din cadrul IPJ

Timiș, Serviciul Poliției Rutiere care a solicitat efectuarea

expertizei medico-legale a numitei M.N. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev.

și ped. de art. 247 C. pen. S-a mai reținut că la aceeași

dată a fost înregistrată, sub același număr, o altă

sesizare a persoanei vătămate G.E. prin care a solicitat tragerea la

răspundere penală a făptuitoarei P.M., medic primar legist la IML Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prev. și ped. de

art. 246 și art. 289 C. pen.

În motivarea sesizării, petentul a

arătat că în cursul lunii mai 2007 a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din

culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., ca urmare a

abuzurilor comise de lucrătorii de poliție. În acest sens s-a

arătat că, deși victimei accidentului rutier i s-a pus în vedere

să se prezinte la IML Timișoara în vederea obținerii unui

certificat medico-legal, acesta s-a deplasat la unitatea de medicină

legală, la solicitarea lucrătorului de poliție care a

instrumentat dosarul, după expirarea termenului legal, fiindu-i eliberat

un act medico-legal pe baza căruia s-a dispus trimiterea sa în

judecată. Referitor la cele expuse în cuprinsul sesizării, petentul a

apreciat că lucrătorul de poliție care a semnat adresa prin care

s-a solicitat IML Timișoara să procedeze la examinarea victimei

accidentului rutier, se face vinovat de comiterea infracțiunii de abuz în

serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen.

În cuprinsul celei de-a doua

sesizări, petentul G.E. a precizat că doamna doctor P.M. și-a

exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu și a eliberat în

fals un act material.

Prin ordonanța nr. 1752/P/2009 din

data de 23 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în

temeiul art. 27 pct. 3 lit. b) din Legea nr. 218/2002, modificată prin

Legea nr. 218/2003 și art. 42 C. proc. pen. și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere calitatea de

ofițer de poliție judiciară a numitului B.F., care s-a stabilit

că a semnat adresa la care a făcut referire petentul în cuprinsul

plângerii.

La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dosarul a fost înregistrat sub nr. 531/P/2009, în cauză

efectuându-se cercetări față de numitul B.F., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi și abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 247 și art. 246 C. pen. și față

de P.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prev. de art. 246

și art. 289 C. pen.

Prin ordonanța din 9 septembrie 2009,

dată în dosarul nr. 531/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, s-a dispus, în baza art. 209 rap. la art. 228 C. proc.

pen., art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen., art. 25 C.

proc. pen., art. 30 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 C.

proc. pen. și art. 45 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de B.F., cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 247

și art. 246 C. pen. și disjungerea cauzei față de P.M.,

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

și fals intelectual, prev. de art. 246 și art. 289 C. pen. și

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Împotriva acestei soluții, petentul

a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, aceasta fiind respinsă prin rezoluția

nr.1 067/II/2/2009 din 7 octombrie 2009, ca nefondată.

Pentru a se dispune astfel, s-a

reținut că scms. B.F., lucrător al Poliției judiciare, nu a

încălcat atribuțiile de serviciu în dosarul având ca obiect

accidentul de circulație produs de petent în anul 2007, arătându-se

totodată că, deși victimei accidentului i s-a pus în vedere

să se prezinte la medicul legist, iar aceasta a amânat examinarea,

organele de cercetare penală erau interesate să cunoască

numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acesteia,

întrucât în funcție de acest număr de zile depinde încadrarea

juridică a faptei și modalitatea de exercitare a acțiunii

penale. Astfel, s-a apreciat că solicitarea din partea organelor de

poliție de întocmire a unui raport de constatare medico-legală

și nu expertiză, așa cum se susține în plângere, este o

măsură legală și utilă cauzei.

Conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere instanței competente

să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Prin sentința penală nr. 302/Pi

din 12 noiembrie 2009, instanța de fond a respins plângerea, ca

nefondată, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că

făptuitorul, cu rea credință, nu și-a îndeplinit ori

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv

că ar fi îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor

petentului, soluția de netrimitere în judecată fiind temeinică

și legală.

Împotriva sentinței penale

sus-menționate, în termen legal a declarat recurs petentul G.E.,

solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând recursul potrivit disp. art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 385

14

din același cod,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din examinarea cauzei se poate observa

că nu există date care să ateste existența vreunei conduite

a intimatului care să poată fi caracterizată ca activitate de

îngrădire a exercițiului sau folosinței unui drept, petentul

nearătând în ce modalitate și ce drepturi i-ai fost încălcate.

Totodată, se reține faptul că, în speță, printr-o

adresă a IPJ Timiș –Serviciul Poliției Rutiere, s-a solicitat

examinarea medico-legală a numitei M.N., victima unui accident de

circulație, conduită ce apare ca justificată în condițiile

în care numărul zilelor de îngrijire medicală determină

încadrarea juridică a faptei, iar împrejurarea că victima

accidentului a declarat în scris, la momentul producerii acestuia, că nu

solicită expertiză de specialitate, nu poate duce la concluzia

că intimatul și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de

serviciu sau că i-ar fi îngrădit drepturile petentului.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că, în mod corect, în speță s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de scms. B.F. din cadrul Serviciul

Poliției Rutiere Timiș, iar instanța de fond a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală.

Pe cale de consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de petent urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul G.E. împotriva sentinței penale nr. 302/Pi din 12

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2010.