ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2569/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie

2011, reclamantul M.M.L. a chemat în judecată pe pârâții M.A.N. și Casa de

Pensii a M.A.N. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să

dispună anularea Deciziei nr. 49680 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiei, emisă de cea de-a doua pârâtă, în temeiul Legii nr. 119/2010.

Tribunalul Bistrița

Năsăud, secția civilă, prin sentința nr. 1753/ F din 26 septembrie 2011 a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut, în

esență, pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la

momentul emiterii deciziei contestate, că, față de împrejurarea că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a vreunei case teritoriale de pensii,

ci împotriva Casei de Pensii a M.A.N., devin incidente dispozițiile tezei a

doua a articolului menționat, motiv pentru care, ținând seama de faptul că

sediul pârâților este în București, Str. Izvor, competența de soluționare a

cauzei aparține Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea căruia a

fost inițial declinată cauza, prin sentința civilă nr. 11149 din 09 decembrie

2011 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa pricina, astfel că, a

admis excepția de necompetență teritorială și, pe cale de consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării

acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se

dezinvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., ale M.A.I. și ale S.R.I.) a fost

modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul

reclamantului.

A constatat totodată

că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în

baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la

11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Bistrița-Năsăud, respectiv instanța de la

domiciliul reclamantului.

Investită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud competența de soluționare a

pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial a soluționa prezenta cauză, dispozițiile legale

ce vizează aplicarea legilor în timp, trebuie corect interpretate, în funcție

de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă

o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform

cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la

instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după intrarea

actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii

vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr.

263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a

județul Bistrița Năsăud, competența soluționării acțiunii formulată de acesta

revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2012.