ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 12 februarie 2011, reclamantul G.l.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Casa

Județeană de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr.

105214 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei, emisă de cea de-a

doua pârâtă, în temeiul Legii nr. 119/2010.

Tribunalul

Bistrița Năsăud, secția civilă, prin sentința nr. 1653/ F din 19 septembrie

2011 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut, în

esență, pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - în vigoare la

momentul emiterii deciziei contestate - că, față de împrejurarea că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a vreunei case teritoriale de pensii,

ci împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, devin

incidente dispozițiile tezei a doua a articolului menționat, motiv pentru care,

ținând cont de faptul că sediul pârâtei este în București, competența de

soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i-a

fost declinată cauza, prin sentința civilă nr. 10607 din 25 noiembrie 2011 s-a

declarat, la rându-i, necompetent a soluționa cauza, astfel că, a admis

excepția de necompetență teritorială.

Pe cale de

consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea

soluționării acestuia, înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se

dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului

Administrației și Internelor și ale SRI) a fost modificată, în sensul că

aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat

totodată că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie

2010, în baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost

formulată la 27 decembrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Bistrița-Năsăud, respectiv instanța de la

domiciliul reclamantului.

Investită

astfel a pronunța regulatorul de competență, înalta Curte de Casație și

Justiție va stabili în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud competența de

soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial a soluționa prezenta cauză, dispozițiile legale

ce vizează aplicarea legilor în timp, trebuie corect interpretate, în funcție

de succesiunea acestora.

Astfel, este

adevărat că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data

emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus

evocat a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva G.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste

prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de

lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul

”

,

de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și

ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre

de Guvern.

În ceea ce

privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că

potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea

celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza

teritorială a județul Bistrița Năsăud, competența soluționării acțiunii

formulată de acesta revine Tribunalului Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 martie 2012.