ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4391/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4391/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
asupra conflictului de
competență constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud la data de 8 februarie 2011,
P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și
Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare
a pensiei nr. 77015 din 16 decembrie 2010.
Tribunalul Bistrița -
Năsăud, secția civilă, prin sentința nr. 1843/F din 10 octombrie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de
soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale.
S-a reținut că decizia
contestată privind recalcularea pensiei a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010,
act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura Legii nr. 19/2000.
Invocându-se
dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu
este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii
și că pârâții au sediul în București, a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
S-a constatat că
reglementarea prevăzută prin art. 154 din Legea nr. 262/2010, prin care s-a instituit
competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul, este incidentă numai în cazul noilor decizii, emise de casele
sectoriale, după înființarea acestora, respectiv după data de 24 martie 2011.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.
1860 din 27 februarie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița
Năsăud. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul,
în vederea soluționării acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că pentru
stabilirea competenței teritoriale, în raport de prevederile art. 725 alin. (1)
C. proc. civ., prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul
sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de
competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de
altfel, a fost abrogată.
S-a constatat astfel
că aparține Tribunalului Bistrița Năsăud competența soluționării cauzei.
Regulatorul de
competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, în
considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea
instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect
interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în
funcție de succesiunea acestora.
Astfel,
este adevărat că art.
156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare
se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.
sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menționat mai
sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin
dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a
reglementat
competența de soluționare a c
ererilor
îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva
caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi
reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege
menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita
accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie
precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a
introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,
succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu
pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și
Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost
desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite
prin hotărâre de Guvern.
În ceea
ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni
formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o
decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p
otrivit art. 725 alin.
(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea
nr. 263/2010 stipulează că prevederile
legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu
dispozițiile
Codului
de procedură civilă)
, dispozițiile legii
noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv
proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor
silite începute sub acea lege.
În considerarea celor
ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Bistrița
Năsăud,
competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine
Tribunalului Bistrița Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 iunie 2012.