ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 537/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ.,

asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 19 ianuarie 2011, reclamantul R.A. a

chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

solicitând instanței anularea deciziei nr. 61939 din 29 decembrie 2010, privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 19

septembrie 2011, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale și a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul București,

reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în

vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.

Cauza a fost înregistrată la data de

16 iunie 2011 pe rolul Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, iar la termenul din 3 noiembrie 2011 instanța, din

oficiu, a ridicat excepția de necompetență teritorială și prin sentința civilă nr.

9649 din 3 noiembrie 2011 a declinat soluționarea contestației în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Instanța a reținut aplicabilitatea art.

154 din Legea nr. 263/2010, arătând că

la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și

Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această

materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București a înaintat dosarul la

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura

unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul

Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la

data de 29 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 19

ianuarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 19 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care

cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost

învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul

Bistrița – Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița – Năsăud, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2012.