ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4336/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud la data de 12 februarie 2011, contestatorul O.M. a solicitat, în

contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și intimatul

Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei din

10 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.

Prin sentința civilă

nr. 18641/F din 17 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă

nr. 4367 din 29 aprilie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti,

Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și

ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul

reclamantului.

A constatat totodată că,

decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar

cererea de chemare în judecată a fost formulată la 12 februarie 2011, după intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Învestită astfel a pronunța

regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a pricinii pentru considerentele

ce succed:

În stabilirea instanței

competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea

acestora.

Astfel, este adevărat

că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei

a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse

la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a c

ererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă

o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora

„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată

că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de

case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale,

Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate

și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre

de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea

prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ

în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, se reține că

potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie

(art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare,

inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județului

Bistrița-Năsăud, competența soluționării contestației revine Tribunalului Bistrița-Năsăud.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2013.