ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3602/2013

Asupra conflictului

de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița - Năsăud la data de 12 februarie 2011, contestatorul P.G.

a chemat în judecată pe intimații M.A.I. și Casa de Pensii a M.A.I. solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Deciziei de

pensionare din 27 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii a M.A.I.

Tribunalul

Bistrița-Năsăud, prin sentința civilă nr. 1816/ F din 10 octombrie 2011 a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat în favoarea Tribunalului

București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența

soluționării contestației.

S-a reținut, pornind

de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale-în vigoare la momentul emiterii

deciziei contestate - că devin incidente dispozițiile tezei a doua a

articolului menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul

pârâtei este în București, competența de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

3755 din 15 aprilie 2013 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa

cauza, astfel că a admis excepția de necompetență teritorială.

Pe cale de

consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării

acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezinvesti,

Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case

de pensii ale M.A.N., ale M.A.I. și ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că

aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată

că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010,

iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 12 februarie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Bistrița-Năsăud, respectiv instanța de la

domiciliul ales al reclamantului.

Învestită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a

pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat

competența

de soluționare a c

ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

Aceste

prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de

lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și

ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre

de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010

stipulează că

prevederile legii, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă)

, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a

județului Bistrița-Năsăud,

competența soluționării

contestației revine Tribunalului Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2013.