ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.03.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2012

HOTĂRÂRE
21.03.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

de ședință din data de 18 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 263/45/2012,

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul nr. 263/45/2012 a admis sesizarea procurorului.

În baza

dispozițiilor art. 103 alin. (2) și (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, a

dispus arestarea persoanei solicitate M.I., privind efectuarea urmăririi penale

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „spargere de apartamente"

prevăzută în art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, pe o durată de 5

zile, cu începere de la 18 martie 2012 și până la 22 martie 2012, inclusiv.

A dispus

emiterea de îndată a mandatului de arestare.

A dispus ca

persoana arestată M.I. să fie depusă în C.R.A.P.V.

A fixat termen

la 22 martie 2012, ora 11:30, cu citarea persoanei solicitate arestate M.I., la

locul de deținere, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european

de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Pentru a

dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin semnalarea

emisă de autoritățile judiciare din Germania la data de 02 ianuarie 2012,

înregistrată la Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul

Sirene și apoi după identificarea persoanei solicitate, la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel lași sub nr. 1096/11/5/2012 din 18 martie 2012, s-a

solicitat de către autoritățile judiciare germane, Procuratura Potsdam,

arestarea și predarea numitului M.I.

Semnalarea în

SIS a avut la bază mandatul european de arestare emis de Procuratura Potsdam,

Germania, în dosarul cu referința 426 Js 54186/11, pentru cercetări sub

aspectul infracțiunii denumite de legislația germană „spargere de

apartamente", prevăzută de art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen.

german, presupus a fi săvârșită de persoana solicitată M.I. și care nu se află

la dosar.

În semnalarea

astfel transmisă se susține că „persoana mai sus menționată este membru al unui

grup (bandă de infractori) formată din aproximativ 50 de persoane. A fost deja

dovedit ca fiind autorul unui număr de 7 spargeri. Întotdeauna acționând împreună

cu A.G.R., prin forțarea ferestrei a pătruns în mai multe apartamente, clădiri,

garaje și șoproane, furând lucruri de valoare precum bijuterii din aur, aparate

foto, laptop-uri, telefoane mobile, haine, bani cash, seturi TV, receptoare și

mâncare. De asemenea au mai fost furate biciclete și o mașină cu tot cu cheile

de contact. Acesta împreună cu A.G.R. au cauzat pagube în valoare de

aproximativ 10.710 euro".

Actul care

fundamentează mandatul european de arestare este mandatul de arestare emis de

Judecătoria din Potsdam în dosarul având număr de referință 78 Gs 1651/11.

Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiune este de 10

ani.

După

identificarea și reținerea persoanei solicitate prin ordonanța nr. 3/2012 din

18 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, a fost sesizată

instanța cu luarea măsurii arestării și continuării procedurii de executare a

mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

După

identificare de către instanța, persoana solicitată a fost informată despre

motivul aducerii în fața completului de judecată.

Văzând

semnalarea transmisă pe canale specifice de către autoritățile judiciare

germane, că s-a urmat procedura cerută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, că

aceasta corespunde exigențelor Legii nr. 302/2004 republicată, pentru arestarea

persoanei solicitate în caz de urgență, în vederea asigurării prezentării

acesteia în fața autorităților germane, în sensul că persoana solicitată a

putut fi identificată și localizată, în cauză este vorba de o faptă penală ce

potrivit legii române constituie infracțiune, în baza dispoziției imperative

înscrise în art. 103 alin. (2) din aceeași lege se va dispune arestarea

persoanei solicitate M.I. pentru o perioadă de 5 zile, începând cu data de 18

martie 2012.

Totodată se va

dispune a se solicita procurorului să depună în termenul de 5 zile acordat în

acest sens mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba

română, conform dispozițiilor art. 103 alin. (2) teza finală.

Se va acorda

termen, potrivit dispozițiilor legale menționate, la data de 22 martie 2012,

orele 11:30 pentru când se va cita persoana solicitată.

Persoana

arestată va fi depusă în arest.

Au fost avute

în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (2) și art. 101 din Legea nr.

302/2004, republicată.

Împotriva

acestei încheieri în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.I.,

susținând în esență că în semnalarea astfel transmisă nu este descrisă

modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, neîndeplinind condițiile

prevederilor art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

Examinând

încheierea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată

prin apărător, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul nu este fondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că semnalarea în SIS a avut la bază mandatul

european de arestare emis de Procuratura Potsdam, Germania, în dosarul cu

referința 426 Js 54186/11, pentru cercetări sub aspectul infracțiunii denumite

de legislația germană „spargere de apartamente", prevăzută de art. 242,

243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, presupus a fi săvârșită de persoana

solicitată M.I. care nu se află la dosar, urmând ca la termenul din 22 martie

2012 acest mandat să fie depus tradus în limba română.

În aplicarea

prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală, republicată, prin încheierea menționată, instanța de fond în

baza dispozițiilor art. 103 alin. (2) și (8) din Legea nr. 302/2004,

republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate M.I., în executarea

mandatului european de arestare emis de Procuratura Potsdam, procuror S.A.,

Germania, privind efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de „spargere de apartamente" prevăzută în art. 242, 243, 244,

22, 23, 25II C. pen. german, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 18 martie

2012 și până la 22 martie 2012, inclusiv, urmând ca la termenul din 22 martie

2012, procurorul să prezinte mandatul european de arestare, însoțit de

traducerea în limba română.

În mod corect,

instanța de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași cu

punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procuratura

Potsdam, procuror S.A., Germania, cu număr de referință 78 Gs 1651/11 (426 Js

54186/11) din 24 noiembrie 2011, privind efectuarea urmăririi penale sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de „spargere de apartamente" prevăzută în

art. 242, 243, 244, 22, 23, 25II C. pen. german, a dispus arestarea provizorie

a persoanei solicitate.

Înalta Curte,

reține că s-a urmat procedura cerută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, că

aceasta corespunde exigențelor Legii nr. 302/2004 republicată, pentru arestarea

persoanei solicitate în caz de urgență, în vederea asigurării prezentării

acesteia în fața autorităților germane, că mandatul european de arestare emis

pe numele persoanei solicitate va fi depus la dosar în termenul prevăzut de

lege că semnalarea îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de

Legea nr. 302/2004, și că infracțiunile ce fac obiectul cercetării penale

dispuse de către autoritățile judiciare germane au corespondent în Codul penal

național.

În raport de

considerentele arătate, instanța a constatat că nu există temeiuri de

respingere a sesizării parchetului, fiind îndeplinite atât condițiile atât de

fond cât și cele de formă.

În consecință,

încheierea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, recursul

formulat de persoana solicitată M.I. împotriva încheierii de ședință din data

de 18 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în dosarul nr. 263/45/2012 nu este fondat și va fi respins

ca atare.

Va obliga

recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.I. împotriva încheierii de

ședință din data de 18 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 263/45/2012.

Obligă

recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 925/2012
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 404/II/5/2012 din 02 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a sesizat instanța competentă în conformitate cu art. 89 ali
ÎCCJ 2010-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2336/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La termenul din 4 iunie 2010, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, având pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea f
ÎCCJ 2012-02-09
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 3 februarie 2012 în dosarul nr. 1312/45/2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis sesizar
ÎCCJ 2012-06-01
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1883/2012
Asupra recursului de față. În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 29 mai 2012, Curtea de Apel Alba-lulia, Secția Penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia. În tem
ÎCCJ 2012-10-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3251/2012
în semnalare că persoana este solicitată pentru executarea unui rest de pedeapsă de 562 zile închisoare urmare a revocării suspendării condiționate, pedepse aplicate pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 177 parag. 1 nr. 1 parag. 2
Sursă