ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 150/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea din 12 ianuarie 2012 în temeiul art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.V. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că în perioada noiembrie – decembrie 2011, în calitate de subcomisar în cadrul A.N.P. – P.M.S.R. a pretins și primit în repetate rânduri sume de bani totalizând 4.600 lei de la diverse persoane încarcerate pentru a le crea condiții favorabile de detenție și a permis introducerea de telefoane mobile și deținerea lor în camerele de detenție.

Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 15 decembrie 2011 de Curtea de Apel București, temeiul legal constituindu-l art. 148 lit. f) C. proc. pen. La datele presupuselor fapte penale, inculpatul era subcomisar în cadrul A.N.P. - P.M.S.R. La termenul din 12 ianuarie 2012 instanța a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ea îndeplinind condițiile de formă cerute de dispozițiile art. 160 6 alin. (2) C. proc. pen. dar și cea prevăzută de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că inculpatul nu naște temerea că ar putea aduce atingere ordinii publice, că nu s-ar prezenta la proces, că ar săvârși alte infracțiuni, că este o persoană instruită, dar având în vedere natura infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite, calitatea ocupațională, sumele de bani pretinse, folosindu-și atribuțiile sale de serviciu de subcomisar, nu justifică riscul zădărnicirii aflării adevărului neputând fi eliminat. Împotriva încheierii, inculpatul, în termen legal a formulat recurs, motivele fiind arătate în partea introductivă. Recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente: Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea preventivă, dar instanța care examinează are latitudinea de a aprecia că prelungirea stării de arest nu este necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.

Analizând, în condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen., cererea, instanța examinând toate datele de la urmărirea penală, a constatat că nu este întemeiată la acest moment, existând motive pertinente că lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună, infracțiunile de care este acuzat inculpatul fiind grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, fapte ce aduc atingere autorităților statului, iar lăsarea inculpatului în libertate ar spori sentimentul de nesiguranță în capacitatea de protecție a organelor statului. Așa fiind, se conchide că în mod legal și temeinic, prin încheierea recurată, instanța de fond a respins în mod justificat de datele concrete ale speței în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc.

pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. În consecință, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 128/2/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2012.