ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3795/2003

Asupra recursului de față.

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiune, reclamantul N.S.A. a chemat în judecată Primăria com. Poenarii

Burchii, solicitând obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în

com. Poenarii Burchii, compus din construcție – moară – și terenul aferent în

suprafață de 1066 mp., cu motivarea că nelegal, prin dispoziția nr.72/15.X.2002

pârâta i-a respins cererea formulată în acest sens.

Tribunalul

Prahova prin sentința nr. 417 din 6 septembrie 2002, a respins acțiunea,

reținând în esență că, deși imobilul în litigiu, a fost preluat abuziv, prin

Legea nr. 199/1948, nu sunt îndeplinite condițiile  restituirii în natură, față

de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin

decizia nr. 133 din 25 noiembrie 2002 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul

declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința și pe fond a admis

contestația, a anulat dispoziția nr. 72 din 8 octombrie 2001 emisă de Primăria

Comunei Poenarii Burchii jud. Prahova și a dispus restituirea în natură a

imobilului compus din terenul de 1066 mp. și moara amplasată pe acesta din com.

Poenarii Burchii.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța

de fond a reținut în mod corect că imobilul din litigiu a fost proprietatea lui

B.N., autorul contestatorului, imobilul  intrând sub incidența Legii nr. 10/2001.

Legea

nr. 10/2001 prevede în art. 1 că restituirea imobilelor preluate abuziv se face

de regulă în natură, situațiile în care măsurile reparatorii se acordă prin

echivalent, reprezentând excepții prevăzute în mod expres. În speță, indiferent

dacă imobilul a trecut la stat cu titlu valabil sau în mod abuziv, aceasta nu

se încadrează în astfel de excepții.

Sub

acest aspect, imobilul în litigiu nu intră sub incidența prevederilor art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situație în care reclamantul este îndreptățit

la restituirea în natură.

Împotriva

acestei decizii, a declarat recurs Primăria Poenarii Burchii, susținând că, în

mod corect s-a apreciat că imobilul cu destinația – moară – nu ar fi fost

naționalizat în temeiul Legii nr. 119/1948 – acesta fiind singurul act normativ

în baza căruia au fost trecute în proprietatea statului morile.

În

plus, imobilul figurează pe lista imobilelor care intră sub incidența art. 16

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care va fi supusă spre aprobare guvernului,

nefiind  posibilă conform și dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Lege,

restituirea în natură.

Recursul

nu este fondat.

Așa cum

s-a reținut de altfel prin Dispoziția nr. 72/2001 emisă de Primărie, a fost

respinsă cererea de restituire în natură a imobilului – moară – în considerarea

prevederilor art. 9 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În

atare situație, în mod corect a apreciat instanța că în speță, nu sunt

incidente normele legale invocate, câtă vreme, potrivit art. 16 alin. (1),

foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în

situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, sănătate,

instituții publice sau așezăminte  social culturale,  sedii ale partidelor

politice legal înregistrate de misiuni diplomatice, oficii consulare ... ceea

ce, evident, în speță nu este cazul.

Tocmai

de aceea, împrejurarea invocată conform căreia imobilul în cauză este trecut pe

lista de propuneri, privind incidența art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

către Guvernul României rămâne fără semnificație, prevederea menționată fiind

raportată, desigur, la situațiile reglementate de alin. (1) din art. 16 al

legii.

În ce

privește art. 9 alin. (2) aceeași lege, dispoziția invocată, deasemeni nu are

incidență, ea referindu-se la stablirea modalității de acordare a măsurii

reparatorii prin echivalent, în ipoteza în care imobilele – cu altă destinație

decât aceea de locuință, nu pot fi restituite în natură.

Față de

cele arătate, așa cum a stabilit și instanța de apel, modalitatea în care

imobilul a fost preluat de stat, cu aplicarea sau nu a Legii nr. 119/1948

interesează mai puțin, întrucât,  chiar în ipoteza  în care imobilul a trecut

în proprietatea statului în temeiul legii menționate, conform prevederilor art.

2 alin. (1) lit. a)  din Legea nr. 10/2001, preluarea se consideră a fi

abuzivă, imobilul fiind supus restituirii, de regulă în natură, în condițiile

legii  [art. 1 alin.(1)].

Reținând

și principiile stabilite în acest sens prin N.M. de aplicare unitară a legii –

prevalența restituirii în natură –, numai în situația în care această măsură nu

este posibilă sau este expres înlăturată (ceea ce după cum s-a arătat în speță

nu este cazul)  putându-se proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii

prevăzute, urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ. să se respingă recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul, ca nefondat

declarat de pârâta Primăria Comunei Poenarii Burchii jud. Prahova împotriva

deciziei nr. 133 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 octombrie  2003.