ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3795/2003

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamantul N.S.A. a chemat în judecată Primăria com. Poenarii Burchii, solicitând obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în com. Poenarii Burchii, compus din construcție – moară – și terenul aferent în suprafață de 1066 mp., cu motivarea că nelegal, prin dispoziția nr.72/15.X.2002 pârâta i-a respins cererea formulată în acest sens. Tribunalul Prahova prin sentința nr. 417 din 6 septembrie 2002, a respins acțiunea, reținând în esență că, deși imobilul în litigiu, a fost preluat abuziv, prin Legea nr. 199/1948, nu sunt îndeplinite condițiile restituirii în natură, față de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 133 din 25 noiembrie 2002 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința și pe fond a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 72 din 8 octombrie 2001 emisă de Primăria Comunei Poenarii Burchii jud. Prahova și a dispus restituirea în natură a imobilului compus din terenul de 1066 mp. și moara amplasată pe acesta din com. Poenarii Burchii. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect că imobilul din litigiu a fost proprietatea lui B.N., autorul contestatorului, imobilul intrând sub incidența Legii nr. 10/2001. Legea nr. 10/2001 prevede în art. 1 că restituirea imobilelor preluate abuziv se face de regulă în natură, situațiile în care măsurile reparatorii se acordă prin echivalent, reprezentând excepții prevăzute în mod expres.

În speță, indiferent dacă imobilul a trecut la stat cu titlu valabil sau în mod abuziv, aceasta nu se încadrează în astfel de excepții. Sub acest aspect, imobilul în litigiu nu intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situație în care reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Primăria Poenarii Burchii, susținând că, în mod corect s-a apreciat că imobilul cu destinația – moară – nu ar fi fost naționalizat în temeiul Legii nr. 119/1948 – acesta fiind singurul act normativ în baza căruia au fost trecute în proprietatea statului morile. În plus, imobilul figurează pe lista imobilelor care intră sub incidența art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care va fi supusă spre aprobare guvernului, nefiind posibilă conform și dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Lege, restituirea în natură.

Recursul nu este fondat. Așa cum s-a reținut de altfel prin Dispoziția nr. 72/2001 emisă de Primărie, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului – moară – în considerarea prevederilor art. 9 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În atare situație, în mod corect a apreciat instanța că în speță, nu sunt incidente normele legale invocate, câtă vreme, potrivit art. 16 alin. (1), foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, sănătate, instituții publice sau așezăminte social culturale, sedii ale partidelor politice legal înregistrate de misiuni diplomatice, oficii consulare ... ceea ce, evident, în speță nu este cazul.

Tocmai de aceea, împrejurarea invocată conform căreia imobilul în cauză este trecut pe lista de propuneri, privind incidența art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, către Guvernul României rămâne fără semnificație, prevederea menționată fiind raportată, desigur, la situațiile reglementate de alin. (1) din art. 16 al legii. În ce privește art. 9 alin. (2) aceeași lege, dispoziția invocată, deasemeni nu are incidență, ea referindu-se la stablirea modalității de acordare a măsurii reparatorii prin echivalent, în ipoteza în care imobilele – cu altă destinație decât aceea de locuință, nu pot fi restituite în natură.

Față de cele arătate, așa cum a stabilit și instanța de apel, modalitatea în care imobilul a fost preluat de stat, cu aplicarea sau nu a Legii nr. 119/1948 interesează mai puțin, întrucât, chiar în ipoteza în care imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul legii menționate, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, preluarea se consideră a fi abuzivă, imobilul fiind supus restituirii, de regulă în natură, în condițiile legii [art. 1 alin.(1)]. Reținând și principiile stabilite în acest sens prin N.M. de aplicare unitară a legii – prevalența restituirii în natură –, numai în situația în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată (ceea ce după cum s-a arătat în speță nu este cazul) putându-se proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute, urmează ca, în baza art. 312 C. proc.

civ. să se respingă recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul, ca nefondat declarat de pârâta Primăria Comunei Poenarii Burchii jud. Prahova împotriva deciziei nr. 133 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.