Decizia nr. 1699/2012 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față, Înalta Curte constată următoarele: Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 6972 din 8 noiembrie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite înaintată de petentul Corpul Executorilor Bancari ai B.P. SA și formulată de creditoarea B.P. SA împotriva debitoarei D.D.C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. S-au avut în vedere art. 373 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, ori în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea, instanța de executare fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

S-a avut în vedere împrejurarea că cererea de încuviințare a executării silite a fost înaintată Judecătoriei Craiova, fără a se stabili forma concretă de executare silită, imobiliară, mobiliară sau prin poprire, instanța apreciind că executarea se face la domiciliul debitorului, instanța competentă cu soluționarea cererii fiind Judecătoria Calafat. Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, prin încheierea din data de 12 decembrie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria a reținut că în cazul popririi, instanța de executare este cea de la sediul terțului poprit, astfel încât Judecătoria Craiova este competentă să soluționeze cererea. În soluționarea regulatorului de competență, analizând cererea introductivă de instanță, în raport de dispozițiile legale incidente se constată că este competentă să judece cererea de încuviințare a executării instanța inițial sesizată, Judecătoria Craiova. Art. 373 1 C. proc. civ. prevede că, cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc [competent potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ.]. Acesta va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite înaintându-i în copie cererea de executare și titlul executoriu.

Cererea cu care a fost investită Judecătoria Craiova de L.I.V., executor bancar în cadrul Corpului de executori bancari ai B.P. SA a privit încuviințarea executării silite, prin toate formele de executare prevăzute de lege, a obligației de plată, izvorâtă din titlul executoriu anexat, pe care debitoarea D.D.C., domiciliată în Sectorul 3, Municipiul București, o are față de creditoarea B.P. SA cu sediul în București. S-a solicitat în mod expres – prin cerere – încuviințarea executării silite la terțul cu sediul pe raza județului Dolj. Ca urmare, deși cererea de încuviințare a executări a privit generic toate formele de executare, aceasta conține și precizarea „sub forma popririi la terțul poprit”.

Dintre instanțele prevăzute de lege a fi competente în mod egal [art. 373 alin. (1) și art.453 alin. (1)] în cazul de față, cea de la domiciliul debitorului și cea de la sediul terțului poprit, executorul judecătoresc a făcut alegerea, investind cu cererea de încuviințare a executării silite instanța de la sediul terțului poprit. Sub aspectul mai sus relevat Judecătoria Craiova investită este competentă să judece cererea, fiind instanța de la sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2012.