ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2038/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române

Sf.Vasile Polonă împotriva deciziei nr.432 din 12 noiembrie 2002 a Curții de

Apel București – Secția a IV a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă Parohia Bisericii Ortodoxe

Române Sf.Vasile Polonă, reprezentată de avocatul I.C., precum și intimata-reclamantă

Parohia Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sf.Vasile Polonă, prin avocatul

M.D.C..

Procedura

completă.

Instanța,

din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului în raport de

prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ.

Avocatul

I.C., pentru recurenta pârâtă, susține că recursul este admisibil, chiar dacă

în speță este vorba de atacarea unei decizii intermediare.

Avocatul

M.D.C., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca

inadmisibil.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.1033/20.10.2001 a Tribunalului București, s-a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Biserica Română Unită – Parohia

“Sfântul Vasile” Polonă, împotriva pârâtei Parohia  Bisericii Ortodoxe Române

Sf.Vasile Polonă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.8 alin.2 din Legea

nr.10/2001, regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase

sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte

persoane juridice va fi reglementat prin acte normative speciale, iar

înstrăinarea acestora este interzisă până la adoptarea acestor reglementări.

Curtea

de Apel București prin decizia civilă nr.432/12 noiembrie 2002 – Secția a IV a

civilă, a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Bisericii Unită –

Greco-Catolică Sf.Vasile Polonă, în contradictoriu cu pârâta Parohia Bisericii

Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă, împotriva sentinței civile nr.1033/20.06.2002

pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a civilă și pe cale de

consecință, s-a anulat  sentința pronunțată de instanța de fond și s-a reținut

cauza pentru evocarea  fondului.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut că nu se poate reține de instanța

de judecată faptul că nu este  competentă să soluționeze o cauză numai pentru

motivul că nu există o lege specială care să reglementeze raporturile juridice

deduse judecății, de vreme ce dreptul comun – art.3 C.civ.– permite

pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu analizarea fondului cauzei în

condițiile inexistenței unei legi speciale:

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâta Parohia Bisericii

Ortodoxe Română “Sf.Vasile” Polonă, criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală, deoarece:

-

cererea reclamantei introdusă la instanțele judecătorești este inadmisibilă, de

vreme ce problema reglementării situației juridice a imobilelor care au aparținut

cultelor religioase și au fost preluate  abuziv de către stat reprezintă un

domeniu rezervat puterii legiuitoare

Recursul

este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit

art.297 alin.1 C.proc.civ.astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000,

în cazul în care prima instanță a respins s-au a anulat cererea de chemare în

judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel, găsind apelul

întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul

pronunțând o hotărâre definitivă.

Dispozițiile

procedurale menționate reprezintă o aplicare a caracterului devolutiv al

apelului.

În

ambele ipoteze – acțiunea a fost respinsă sau cererea de chemare în judecată  a

fost anulată – prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.

Instanța

de apel este investită prin cererea de apel și se desesizează prin soluționarea

acestuia prin “hotărâre definitivă”. Anterior pronunțării hotărârii definitive

instanța de apel realizează operațiunea juridică a anulării hotărârii

pronunțate de prima instanță. Anularea hotărârii primei instanțe și pronunțarea

hotărârii definitive prin care se soluționează apelul pot coincide în timp și

pot fi realizate printr-un singur act procedural – o singură hotărâre.

Normele

procedurale arătate nu exclud însă ca instanța de apel să se pronunțe mai întâi

asupra anulării hotărârii primei instanțe și apoi,  la un interval de timp,

asupra apelului.

Anularea

poate fi dispusă prin – hotărâre – cum s-a procedat în speță sau prin încheiere

cu caracter interlocutoriu.

Potrivit

art.299 C.proc.civ., sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile date în

apel.

Art.297

alin.1 C.proc.civ. astfel cum  a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000 a

folosit în mod expres formularea “va judeca procesul pronunțând o hotărâre

definitivă”.

Coroborând

dispozițiile art.299 C.proc.civ.cu cele ale art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum

a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000, recursul, cale extraordinară de atac,

se exercită o singură dată atât împotriva  încheierii interlocutorii sau

hotărârii prin  care s-a dispus anularea hotărârii primei instanțe – dacă

acestea s-au pronunțat separat cât și împotriva hotărârii prin care a fost

soluționat apelul și care  dezinvestește instanța de apel.

Față

de cele reținute, Curtea reține ca inadmisibil recursul declarat de Parohia

Bisericii Ortodoxe Română “Sf.Vasile” Polonă, împotriva deciziei civile

nr.432/12.11.2002 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române

Sf.Vasile Polonă împotriva deciziei nr.432 din 12 noiembrie 2002 a Curții de

Apel București – Secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.