ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2038/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă împotriva deciziei nr.432 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă, reprezentată de avocatul I.C., precum și intimata-reclamantă Parohia Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sf.Vasile Polonă, prin avocatul M.D.C.. Procedura completă. Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ. Avocatul I.C., pentru recurenta pârâtă, susține că recursul este admisibil, chiar dacă în speță este vorba de atacarea unei decizii intermediare.

Avocatul M.D.C., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca inadmisibil. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1033/20.10.2001 a Tribunalului București, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Biserica Română Unită – Parohia “Sfântul Vasile” Polonă, împotriva pârâtei Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001, regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice va fi reglementat prin acte normative speciale, iar înstrăinarea acestora este interzisă până la adoptarea acestor reglementări.

Curtea de Apel București prin decizia civilă nr.432/12 noiembrie 2002 – Secția a IV a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Bisericii Unită – Greco-Catolică Sf.Vasile Polonă, în contradictoriu cu pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă, împotriva sentinței civile nr.1033/20.06.2002 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a civilă și pe cale de consecință, s-a anulat sentința pronunțată de instanța de fond și s-a reținut cauza pentru evocarea fondului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut că nu se poate reține de instanța de judecată faptul că nu este competentă să soluționeze o cauză numai pentru motivul că nu există o lege specială care să reglementeze raporturile juridice deduse judecății, de vreme ce dreptul comun – art.3 C.civ.– permite pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu analizarea fondului cauzei în condițiile inexistenței unei legi speciale: Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Română “Sf.Vasile” Polonă, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece: - cererea reclamantei introdusă la instanțele judecătorești este inadmisibilă, de vreme ce problema reglementării situației juridice a imobilelor care au aparținut cultelor religioase și au fost preluate abuziv de către stat reprezintă un domeniu rezervat puterii legiuitoare Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ.astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins s-au a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă. Dispozițiile procedurale menționate reprezintă o aplicare a caracterului devolutiv al apelului. În ambele ipoteze – acțiunea a fost respinsă sau cererea de chemare în judecată a fost anulată – prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului. Instanța de apel este investită prin cererea de apel și se desesizează prin soluționarea acestuia prin “hotărâre definitivă”. Anterior pronunțării hotărârii definitive instanța de apel realizează operațiunea juridică a anulării hotărârii pronunțate de prima instanță.

Anularea hotărârii primei instanțe și pronunțarea hotărârii definitive prin care se soluționează apelul pot coincide în timp și pot fi realizate printr-un singur act procedural – o singură hotărâre. Normele procedurale arătate nu exclud însă ca instanța de apel să se pronunțe mai întâi asupra anulării hotărârii primei instanțe și apoi, la un interval de timp, asupra apelului. Anularea poate fi dispusă prin – hotărâre – cum s-a procedat în speță sau prin încheiere cu caracter interlocutoriu. Potrivit art.299 C.proc.civ., sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile date în apel. Art.297 alin.1 C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000 a folosit în mod expres formularea “va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă”.

Coroborând dispozițiile art.299 C.proc.civ.cu cele ale art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000, recursul, cale extraordinară de atac, se exercită o singură dată atât împotriva încheierii interlocutorii sau hotărârii prin care s-a dispus anularea hotărârii primei instanțe – dacă acestea s-au pronunțat separat cât și împotriva hotărârii prin care a fost soluționat apelul și care dezinvestește instanța de apel. Față de cele reținute, Curtea reține ca inadmisibil recursul declarat de Parohia Bisericii Ortodoxe Română “Sf.Vasile” Polonă, împotriva deciziei civile nr.432/12.11.2002 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă împotriva deciziei nr.432 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.