ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2827/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “I.M.”S.A. București împotriva deciziei civile nr.418 din 1 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimata-reclamantă Parohia Bisericii Cărămidarii de Jos prin avocat colaborator în cadrul biroului de avocatură D. C. R. Au lipsit recurenta-pârâtă S.C. “I.M.”S.A. și intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București. Se referă că recurenta-pârâtă S.C. „I.M.”S.A. București, prin petiție scrisă, a solicitat termen pentru lipsă de apărare. Curtea, deliberând, respinge cererea recurentei-pârâte ca neîntemeiată, întrucât de la data la care aceasta a fost citată – respectiv 19 mai 2003 și până la termenul de astăzi – 27 iunie 2003 a existat suficient timp pentru a-și angaja apărător.

Curtea, din oficiu, pune în discuție motivul de ordine publică ce privește admisibilitatea recursului în raport de dispozițiile art.297 alin.1 C.proc.civ. și de faptul că, prin decizia atacată, instanța a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, nepronunțînd o hotărâre definitivă pe fond. Reprezentantul intimatei-reclamante Parohia Bisericii Cărămidarii de Jos lasă soluționarea apsectului pus în discuție la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 august 1996 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, Parohia Bisericii Cărămidarii de Jos a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și S.C.

“I.M.”pentru revendicarea imobilului teren și construcție situat în str.Piscului nr.1 (fost 7-9), solicitând în același timp constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Ministerul Industriilor pârâtei S.C. „I.M.”. Judecătoria, prin sentința civilă nr.1870/24.2.1998 a disjuns al doilea capăt de cerere cu privire la care și-a declinat competența în favoarea secției contencios administrativ a Curții de Apel București, suspendând, conform art.244 pct.1 C.proc.civ., judecarea primului capăt de cerere până la soluționarea în contencios a celui de-al doilea. Soluția a fost menținută în apel de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin decizia nr.2534/5.10.1998, irevocabilă prin decizia civilă nr.117 din 22.01.1999 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Îmn urma declinării competenței de către secția contencios administrativ a Curții de Apel București, Curtea Supremă de Judtiție, secția contencios administrativ a stabilit că Judecătoriei Sectorului 4 îi revine competența de a soluționa ambele capete de cerere. Ca atare, această instanță a reluat judecata, dar s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului București, la 29 martie 2001, prin sentința civilă nr.3731, față de valoarea de impunere actuală a imobilului, de 8.735.587.532 lei. Prin sentința civilă nr.171 din 14.2.2002, Tribunalul București, secția civilă a admis excepția inadmisibilității ridicată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea, în raport de dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001.

Această hotărâre a fost anulată prin decizia civilă nr.418/1.11.2002 a Curții de Apel București, secția a IV -a civilă, care, admițând apelul reclamantei a reținut cauza pentru evocarea fondului și a acordat termen la 6.12.2002. Împotriva acestei decizii pârâta S.C. “I.M.”S.A. a declarat prezentul recurs, susținând nelegalitatea hotărârii, dată cu încălcarea art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001, care rezervă numai puterii leguitoare competența de a soluționa retrocedarea imobilelor ce au aparținut cultelor religioase. Recurenta a solicitat, prin petiție înregistrată la 26 iunie 2003 amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. Curtea a respins această cerere întrucât, potrivit art.156 C.proc. civ., pentru a fi admisă cererea trebuie să fie temeinic motivată.

Or, solicitarea recurentei, persoană juridică cu sediul în București, care a primit citația Curții Supreme de Justiție la 19 mai 2003, nu a fost deloc motivată. Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității prezentului recurs și a rămas în pronunțare. Recursul este inadmisibil. Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ., în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul îmntemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. Rațiunea acestor dispoziții legale decurge din cerința asigurării judecării litigiului cu celeritate, într-un timp rezonabil.

În speță, astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilror dosarului, judecata a început în anul l996 și încă nu s-a ajuns la discutarea fondului pricinii. Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărâre definitivă la care se referă art.197 alin.1 C.proc.civ. nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În această situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei are caracterul unei hotărâri intermediare, nefiind susceptibilă de atacare pe cale separată cu recurs, ci numai odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

În consecință, recursul de față va fi respins ca inadmisibil. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. “I.M.”S.A. București împotriva deciziei nr.418 din 1 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.