ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2827/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta  S.C. “I.M.”S.A. București

împotriva deciziei civile nr.418 din 1 noiembrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat: intimata-reclamantă Parohia Bisericii Cărămidarii

de Jos prin avocat colaborator în cadrul biroului de avocatură D. C. R.

Au

lipsit recurenta-pârâtă S.C. “I.M.”S.A. și intimatul-pârât Consiliul General al

Municipiului București.

Se

referă că recurenta-pârâtă S.C. „I.M.”S.A. București, prin petiție scrisă, a

solicitat termen pentru lipsă de apărare.

Curtea,

deliberând, respinge cererea recurentei-pârâte ca neîntemeiată, întrucât de la

data la care aceasta a fost citată – respectiv 19 mai 2003 și până la termenul

de astăzi – 27 iunie 2003 a existat suficient timp pentru a-și angaja apărător.

Curtea,

din oficiu, pune în discuție motivul de ordine publică ce privește

admisibilitatea recursului în raport de dispozițiile art.297 alin.1 C.proc.civ.

și de faptul că, prin decizia atacată, instanța a anulat sentința și a reținut

cauza spre rejudecare, nepronunțînd o hotărâre definitivă pe fond.

Reprezentantul intimatei-reclamante Parohia Bisericii

Cărămidarii de Jos lasă soluționarea apsectului  pus în discuție la aprecierea

instanței.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 2 august 1996 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4

București, Parohia Bisericii Cărămidarii de Jos a chemat în judecată Consiliul

General al Municipiului București și S.C. “I.M.”pentru revendicarea imobilului

teren și construcție situat în str.Piscului nr.1 (fost 7-9), solicitând în

același timp constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului emis de Ministerul Industriilor pârâtei S.C.

„I.M.”.

Judecătoria,

prin sentința civilă nr.1870/24.2.1998 a disjuns al doilea capăt de cerere cu

privire la care și-a declinat competența în favoarea secției contencios

administrativ a Curții de Apel București, suspendând, conform art.244 pct.1

C.proc.civ., judecarea primului capăt de cerere până la soluționarea în contencios

a celui de-al doilea.

Soluția

a fost menținută în apel de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin

decizia nr.2534/5.10.1998, irevocabilă prin decizia civilă nr.117 din

22.01.1999 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Îmn

urma declinării competenței de către secția contencios administrativ a Curții

de Apel București, Curtea Supremă de Judtiție, secția contencios administrativ

a stabilit că Judecătoriei Sectorului 4 îi revine competența de a soluționa

ambele capete de cerere.

Ca

atare, această instanță a reluat judecata, dar s-a dezinvestit în favoarea

Tribunalului București, la 29 martie 2001, prin sentința civilă nr.3731, față

de valoarea de impunere actuală a imobilului, de 8.735.587.532 lei.

Prin

sentința civilă nr.171 din 14.2.2002, Tribunalul București, secția civilă a

admis excepția inadmisibilității ridicată de pârâtă și a respins ca

inadmisibilă acțiunea, în raport de dispozițiile art.8 alin.2 din Legea

nr.10/2001.

Această hotărâre a fost anulată prin decizia civilă nr.418/1.11.2002

a Curții  de  Apel  București,   secția   a IV -a civilă,  care,  admițând

apelul

reclamantei

a reținut cauza pentru evocarea fondului și a acordat termen la 6.12.2002.

Împotriva

acestei decizii pârâta S.C. “I.M.”S.A. a declarat prezentul recurs, susținând

nelegalitatea hotărârii, dată cu încălcarea art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001,

care rezervă numai puterii leguitoare competența de a soluționa retrocedarea

imobilelor ce au aparținut cultelor religioase.

Recurenta

a solicitat, prin petiție înregistrată la 26  iunie 2003 amânarea cauzei pentru

lipsă de apărare. Curtea a respins această cerere întrucât, potrivit art.156

C.proc. civ., pentru a fi admisă cererea trebuie să fie temeinic motivată. Or,

solicitarea recurentei, persoană juridică cu sediul în București, care a primit

citația Curții Supreme de Justiție la 19 mai 2003, nu a fost deloc motivată.

Curtea

a pus în discuție excepția inadmisibilității prezentului recurs și a rămas în

pronunțare.

Recursul

este inadmisibil.

Potrivit

art.297 alin.1 C.proc.civ., în cazul în care prima instanță a respins sau

anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și

instanța de apel, găsind apelul îmntemeiat, a anulat hotărârea apelată, va

evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. Rațiunea

acestor dispoziții legale decurge din cerința  asigurării judecării litigiului

cu celeritate, într-un timp rezonabil. În speță, astfel cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilror dosarului, judecata a început în anul l996

și încă nu s-a ajuns la discutarea fondului pricinii.

Evocarea

fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific

căii ordinare de atac a apelului și atâta timp cât judecata nu a fost

finalizată prin hotărâre definitivă la care se referă art.197 alin.1

C.proc.civ. nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În această

situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută

cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei are

caracterul unei hotărâri intermediare, nefiind susceptibilă de atacare pe cale

separată cu recurs, ci numai odată cu hotărârea prin care se finalizează

judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

În

consecință, recursul de față va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâta S.C. “I.M.”S.A. București împotriva deciziei nr.418 din 1

noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.