ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1225/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 9 mai 2008, reclamanta M.L. a chemat în judecată Municipiul Arad prin Primar și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul Legi nr. 10/2001, să dispună: - restituirea în natură a terenului din Arad, Calea Aurel Vlaicu; - acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu o suprafață de teren, pentru construcția demolată și pentru terenul din Arad, Calea Aurel Vlaicu. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea cu terenul înscris în C.F.

în suprafață de 1965 mp. Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 17 iunie 2008, instanța a admis excepția lipsei calității reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură sau în echivalent a terenurilor înscrise în C.F. Arad și excepția tardivității cererii de restituire a acestor imobile și a unit cu fondul excepția calității procesuale active a reclamantei. Prin sentința civilă nr. 371 din 18 mai 2010, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea este diferită de ceea ce a pretins titulara dreptului, defuncta V.E.E. Astfel, din notificarea înregistrată de aceasta în anul 2001, rezultă că autoarea reclamantei solicită despăgubiri civile privind imobilul situat în Arad Calea Aurel Vlaicu, înscris în C.F., apreciind despăgubirile la suma de 300.000.000 lei.

Pretențiile reclamantei ca moștenitoare nu se pot modifica și nu pot fi altele decât cele formulate inițial de titulara dreptului de proprietate. Primăria Municipiului Arad a comunicat petentei că imobilul solicitat nu se poate restitui în natură, iar în vederea soluționării dosarului administrativ este necesar ca moștenitoarea petentei să-și completeze dosarul cu o copie legalizată a actului de identitate, urmând ca, după efectuarea identificării imobilului expropriat, să se demareze lucrările de dezmembrare pentru terenurile disponibile în legătură cu care a fost exprimată opțiunea de acordare a măsurii compensării. În această situație, prima instanță a concluzionat că procedura administrativă era în derulare la data promovării cererii de chemare în judecată, reclamanta putând contesta dispoziția entității după emiterea acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta M.L. și pârâtul Municipiul Arad prin Primar. Prin decizia nr. 532/ A din 9 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins apelul formulat de pârât și a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În considerentele deciziei s-a reținut că autoarea reclamantei, V.E.E., a solicitat prin notificare, acordarea de despăgubiri civile doar pentru imobilul situat în Arad, înscris în C.F. Prin urmare, avându-se în vedere principiul disponibilității, precum și dispozițiile art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001, reclamanta are calitate procesuală activă și calitatea de persoană îndreptățită, fiind moștenitoare testamentară de pe urma defunctei V.E.E., doar cu privire la imobilul înscris în C.F.

În legătură cu apelul reclamantei, Curtea de Apel a reținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (10) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din care rezultă că măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este obligatorie și nu facultativă. Pe de altă parte, având în vedere că la data formulării notificării, măsura reparatorie constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii nu era reglementată, instanța de apel a apreciat că, în prezenta cauză, aceasta poate fi invocată, chiar dacă autoarea reclamantei a solicitat prin notificare numai despăgubiri bănești. Constatând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei cu privire la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul înscris în C.F., Curtea de Apel a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâtul Municipiul Arad prin Primar. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate: Municipiul Arad a solicitat instanței de apel să constate lipsa calității procesuale active a reclamantei, arătând că prin actul le cesiune de drepturi autentificat la 05 noiembrie 2007 la B.N.A.V., numita M.L., în calitate de mandatară a numitei V.E. a cesionat dreptul de creanță asupra imobilului din Arad, Calea A. Vlaicu în favoarea numiților P.C.I. și J.D. Ulterior, prin actul de cesiune de drepturi autentificat la B.N.A.V., numita M.L. în calitate de moștenitoare a defunctei V.E. cesionează în întregime dreptul de creanță asupra imobilului din Arad Calea Aurel Vlaicu numitului P.C.

În consecință, M.L. nu are calitate procesuală activă, acțiunea și apelul fiind promovate de o persoană fără legitimare procesuală activă. Instanța de apel nu a analizat această excepție prin prisma actelor de cesiune de drepturi depuse la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 1391 C. civ. și art. 1393 C. civ., admițând în mod nelegal apelul declarat de M.L. în condițiile în care aceasta nu mai justifica nici un interes în prezenta cauză, nemaifiind titulara dreptului de creanță cu privire la imobilul din Arad, Calea Aurel Vlaicu. Considerentele deciziei recurate nu cuprind argumentele pentru care a fost înlăturată cererea Municipiului Arad prin care s-a solicitat instanței să constate că acțiunea numitei M.L.

a rămas fără obiect ca urmare a soluționării notificării formulate de numita V.E. prin emiterea dispoziției Primarului Municipiului Arad din 04 februarie 2011, cu privire la imobilul situat în Arad Calea Aurel Vlaicu și dispoziției Primarului Municipiului Arad din 15 februarie 2011 privind completarea dispoziției din 04 februarie 2011. Se mai arată că în considerentele deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara nu se regăsesc motivele pentru care instanța a respins toate excepțiile și criticile aduse de Municipiul Arad prin motivele de apel și apărările formulate prin întâmpinare, ceea ce echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii.

Se susține că instanța de apel nu a analizat nici criticile pârâtului Municipiul Arad cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță și la schimbarea, prin apelul declarat de reclamantă, a obiectului cererii de chemare în judecată, după cum nu s-a pronunțat nici asupra excepției decăderii reclamantei din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în echivalent constând despăgubiri sau compensare cu alte bunuri sau restituire în natură. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Deși în cuprinsul cererii de recurs, pârâtul Municipiul Arad nu indică care sunt motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. în care pot fi încadrate criticile formulate, Înalta Curte constată că o parte din acestea vizează nemotivarea hotărârii recurate sub aspectul unor motive de apel. De aceea, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va încadra aceste motive de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Exercitând controlul judiciar din perspectiva acestui caz de modificare a hotărârii, Înalta Curte pornește de la premisa că dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Art. 261 pct. 5 C. proc. civ. reglementează obligația pentru instanță de a arăta, în considerentele hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța este obligată să motiveze soluția pronunțată sub aspectul fiecărui capăt de cerere. Tot astfel, din perspectiva art. 261 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 295 C. proc. civ., nepronunțarea instanței de apel asupra uneia din criticile formulate prin motivele de apel, este nelegală. În cuprinsul deciziei recurate, Curtea de Apel a arătat care sunt criticile susținute de pârât prin motivele de apel formulate și care sunt excepțiile pe care aceeași parte le-a ridicat prin întâmpinarea formulată. Cu toate acestea, după ce a răspuns criticilor cuprinse în apelul formulat de reclamantă, instanța de apel s-a rezumat la a arăta că „pentru aceleași considerente, în baza art. 296 C. proc.

civ., Curtea va respinge ca neîntemeiat apelul pârâtului.” Omisiunea instanței de apel de a analiza criticile formulate de pârât prin apelul declarat, de a răspunde excepțiilor invocate de acesta, de a arăta care sunt motivele pentru care susținerile acestei părți sunt sau nu întemeiate, așa cum prevede art. 261 alin. (5) C. proc. civ., echivalează cu o necercetare a fondului care face imposibilă pentru instanța de recurs exercitarea controlului judiciar. De aceea, în temeiul, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursuri, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva deciziei nr. 532/ A din 09 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.