ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 957/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 957/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad la data de 23 septembrie 2008 sub nr. 3781/108/2008,

reclamantul B.F.A., prin mandatar B.G. a chemat în judecată Primăria

municipiului Arad, Municipiul Arad reprezentat prin primar, Primarul

municipiului Arad, Prefectura județului Arad și Ministerul finanțelor publice

prin Direcția generală a finanțelor publice Arad, solicitând obligarea acestora

la emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea în natură a imobilului

din Arad str. I.L., intravilan și casă cu teren, înscris în CF Aradul Nou, iar

în situația în care nu este posibilă restituirea să i se acorde despăgubiri în

sumă de 300.000 euro.

În motivare s-a

arătat că imobilul a fost proprietatea bunicilor reclamantului, B.E. și B.F.,

și a fost naționalizat în anul 1976 în baza Decretului 223/1974, fără

despăgubiri. În anul 2001 a formulat notificare pentru restituirea imobilului

în natură sau dacă nu este posibil să i se acorde despăgubiri în sumă de

300.000 euro.

Direcția generală a

finanțelor publice Arad a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei

calității procesuale pasive, neavând mandat de reprezentare din partea

Ministerului finanțelor, aceste instituții având fiecare personalitate juridică

distinctă.

Instituția

Prefectului prin prefect a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

arătând că la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se prevede că restituirea

imobilelor persoanelor îndreptățite se face prin dispoziția motivată a

primarilor.

Primăria municipiului

Arad prin primar a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității

procesuale a reclamantului, cu motivarea că nu face dovada calității de

moștenitor sau de persoană înscrisă în cartea funciară și de asemenea, lipsa

calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a

Primărie municipiului Arad față de disp. art. 21 din legea nr. 215/2001.

S-a mai arătat de

asemenea, că dosarele cu nr. 1125/2001 și 1089/2001 sunt incomplete în ceea

ce-l privește pe reclamant.

Prin precizarea de

acțiune reclamantul a arătat că susține prezenta acțiune față de Primarul

municipiului Arad, în sensul de a soluționa în fond notificarea.

Primarul municipiului

Arad a formulat întâmpinare, invocând aceleași aspecte ca în întâmpinarea

primăriei dar în plus a invocat excepția lipsei calității procesuale a

Primarului municipiului Arad, în baza art. 21 din Legea nr. 215/2001.

Reclamantul a

formulat precizare de acțiune solicitând introducerea în cauză în calitate de

pârât a Municipiului Arad prin Primar.

Instituția

Prefectului față de ultima precizare de acțiune a formulat întâmpinare cu

aceleași motive ca în prima întâmpinare.

Prin sentința civilă nr.

372 din 18 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3781/108/2008, Tribunalul Arad a

respins excepțiile invocate de pârâtul Municipiul Arad reprezentat prin Primar

și a admis în parte acțiunea reclamantului B.F.A., prin mandatar B.G.,

împotriva pârâților primăria Municipiului Arad, Municipiul Arad, reprezentat

prin Primar, Primarul Municipiului Arad, Prefectura Județului Arad și

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Arad, având ca obiect Legea nr. 10/2001,

obligând pârâtul Municipiul Arad, reprezentat prin Primar la emiterea unei

dispoziții privind imobilul revendicat, precum și la plata către reclamant a

sumei de 1.200 lei, cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu de

avocat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că toate excepțiile invocate sunt neîntemeiate

față de precizările făcute de reclamant în sensul că își menține acțiunea față

de Municipiul Arad.

Totodată, Tribunalul

a avut în vedere că celelalte probleme invocate țin de fondul cauzei și că

potrivit Legii nr. 10/2001 trebuia urmată procedura administrativă, ceea ce

reclamantul a și făcut prin notificările trimise în anul 2001, însă Municipiul

Arad nu a soluționat cererea reclamantului, pentru ca aceasta să fie atacată în

instanță.

Prin urmare, văzând

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, prima instanță a admis acțiunea

precizată a reclamantului și a obligat Municipiul Arad la emiterea unei

dispoziții privind imobilul revendicat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții Municipiul Arad prin Primar, Primăria

Municipiului Arad și Primarul Municipiului Arad, solicitând admiterea apelului,

desființarea și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii

în totalitate a acțiunii precizate, iar în subsidiar, modificarea în parte a

sentinței în sensul reducerii cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâții

apelanți au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului, precum

și lipsa calității de persoană îndreptățită cu privire la suprafața de 4.431 m.p.,

arătând că prin notificarea din 16 august 2001 reclamantul a cerut restituirea

în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în C.F.

Aradul Nou, compus din casă și teren în suprafață de 21.222 m.p., iar prin

notificarea din 16 august 2001 restituirea în natură sau acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în C.F. Aradul Nou, compus din casă

și teren în suprafață de 2.304 m.p., însă imobilele din cele două cărți

funciare au fost rectificate și unificate în anul 2004, rezultând nr. top x

compus din casă și teren în suprafață de 2.820 m.p., astfel că reclamantul nu

dovedește calitatea de persoană îndreptățită pentru suprafața de 4.431 m.p.

Pârâții apelanți au

mai învederat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra lipsei calității

procesuale active a reclamantului și asupra lipsei calității de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, precizând

că nu a dovedit calitatea de moștenitor după proprietarii tabulari.

Totodată, apelanții

au învederat că prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, a Primăriei Municipiului

Arad și a Primarului Municipiului Arad, precizând, de asemenea, că dosarele

administrative nu sunt complete, în sensul că nu există acte de stare civilă cu

privire la proprietarii tabulari și acte doveditoare a calității de unic

moștenitor a reclamantului.

Apelanții au susținut

că sentința atacată este nelegală și pentru aceea că Municipiul Arad a fost

obligat la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare,

reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului pârâților, arătând că

notificarea a fost depusă în anul 2001, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

pârâtul trebuia să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de

restituire în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării.

Intimatul Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Arad a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 25 alin. (1) și 26 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr.

425/ A din 02 martie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins

apelul declarat de pârâții Municipiul Arad prin Primar, Primăria Municipiului

Arad și Primarul Municipiului Arad împotriva sentinței civile nr. 372 din 18

mai 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3781/108/2008.

A obligat pârâții

recurenți să plătească reclamantului B.F.A. suma de 500 lei și contravaloarea

în lei a sumei de 95 euro (la data plății), cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea deciziei

s-a reținut că potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 - republicată,

pentru imobilele deținute de unitățile administrativ teritoriale restituirea în

natură sau în echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția

motivată a primarului, iar conform art. 25 alin. (1) din același act normativ,

în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, trebuia emisă

dispoziția motivată de către primar, prin care să se pronunțe asupra cererii de

restituire.

În speță,

notificările privind restituirea imobilelor înscrise în C.F. au fost comunicate

la 03 aprilie 2001, iar pârâta nici până în prezent nu s-a conformat

dispozițiilor legale mai sus menționate, astfel că în mod corect prima instanță

a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat Municipiul Arad

reprezentat prin Primar la emiterea unei dispoziții privind imobilul

revendicat.

Susținerile pârâților

apelanți privind lipsa calității procesuale active a reclamantului B.F.A. și

lipsa calității de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, nu

pot fi primite, întrucât imobilele înscrise în CF și CF Aradul Nou au aparținut

bunicilor reclamanților B.A. și soția Ecaterina (născută D.), după care în anul

1947 au trecut, în urma reformei agrare, în proprietatea Statului Român, iar

apoi au fost restituite în 1956, în cotă de ½, lui B.A. și, ca urmare a

dezbaterii succesiunii acestuia, în anul 1958, au fost înscriși ca proprietari

tabulari soția acestuia B.E. și cei doi fii ai săi, B.F. și B.A., de la care,

în anul 1986, au trecut din nou în proprietatea statului, prin Decizia nr. 399/1986,

emisă în baza Decretului nr. 223/1974.

Din interpretarea

înscrisurilor aflate la filele nr. 106, 107 și 223 din dosarul de fond, rezultă

că reclamantul B.F.A. este nepotul de fiu al defunctei B.E. și fiul defunctului

B.F., de la care au fost preluate imobilele în baza Decretului nr. 223/1974.

Nici critica vizând

respingerea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale

pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, a Primăriei Municipiului

Arad și a Primarului Municipiului Arad nu poate conduce la soluția solicitată

prin cererea de apel de respingere a acțiunii reclamantului, întrucât prima

instanță a avut în vedere precizările de acțiune de la filele 102 și 216, în

funcție de care a apreciat ca rămase fără obiect excepțiile respective, admițând

acțiunea doar în parte și obligând doar pârâtul Municipiul Arad prin primar la

emiterea dispoziției motivate.

Nici critica făcută

sentinței din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată a fost însușită,

întrucât prima instanță, admițând în parte acțiunea, a aplicat corect

dispozițiile art. 276 C. proc. civ. și a obligat pârâtul Municipiul Arad la

plata sumei de 1.200 lei cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu

de avocat, din totalul de 2.000 lei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs Municipiul Arad prin Primar și

Primăria Municipiului Arad, invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs s-a arătat că în mod nelegal instanța a reținut calitatea

procesuală pasivă a Municipiului Arad prin Primar.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs s-a invocat incidența în cauză a procedurii speciale de

stabilire a cuantumului despăgubirilor, susținându-se că Municipiul Arad nu are

competență de a stabili cuantumul despăgubirilor.

S-a criticat decizia

și în ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantului și a excepției lipsei calității de persoană îndreptățită,

susținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada, de către reclamant, a calității

de succesor de pe urma autorului și totodată nu s-a făcut dovada în condițiile art.

23.1 din H.G. nr. 250/2007, a calității de proprietar a autorului asupra

imobilului în litigiu.

S-a arătat că

înscrisurile depuse nu fac dovada identității între persoana înscrisă în cartea

funciară și cel care figurează în notificările înregistrate.

Recurenta a dezvoltat

critici și în ce privește recunoașterea întinderii dreptului cuvenit

reclamantului arătând că suprafața de teren preluată a fost de 2.820 mp și nu 4.431

mp cât susține reclamantul, înscrisurile depuse în procedura administrativă

fiind incompletă pentru stabilirea stării de fapt.

Ultima critică a

vizat greșita interpretare și aplicare a disp. art. 274 C. proc. civ., suma

acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat

fiind prea mare în raport de munca depusă și durata procesului.

Recursul nu este

fondat pentru următoarele considerente:

Critica privind

greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Municipiul Arad prin Primar este nefondată.

Competența de a

soluționa o notificare, adresată conform Legii nr. 10/2001, aparține unității

deținătoare sau entității investite cu soluționarea notificării.

În cazul imobilelor

deținute de unitățile administrativ teritoriale, soluționarea notificării se

face prin dispoziție motivată a primarilor, în calitate de reprezentant al

unității administrativ teritoriale, aceasta având calitate procesuală pasivă

definită chiar prin lege.

Argumentele invocate

de către recurentă în susținerea acestei critici sunt străine de natura cauzei

și de limitele investirii instanței - obligația de a soluționa notificarea

urmarea depășirii termenului legal prevăzut de art. 25 din lege.

Și celelalte critici,

privind greșita reținere a calității de moștenitor a reclamantului de pe urma

proprietarilor imobilului, a calității de persoană îndreptățită din perspectiva

Legii nr. 10/2001, respectiv a lipsei dovezilor privind proprietatea asupra

imobilului și întinderea dreptului sunt nefondate în raport de soluția

pronunțată de către instanța de fond.

Se constată că

instanța a obligat unitatea deținătoare să emită dispoziție privind imobilul în

litigiu, urmare a notificărilor formulate, reținând că toate aspectele privind

dreptul și întinderea dreptului din perspectiva Legii nr. 10/2001, țin de

fondul cauzei.

Se constată că prin

hotărârea pronunțată nu s-a statuat asupra calității de persoană îndreptățită a

reclamantului, ci doar a fost obligată recurenta să soluționeze notificările

prin emiterea unei dispoziții privind imobilul revendicat, iar această hotărâre

nu a fost atacată cu apel de către reclamant.

Chiar dacă instanța

de apel în motivarea deciziei a făcut și câteva considerente cu privire la

dovada calității de succesor a reclamantului, și a dreptului cuvenit, aceste

considerente nu au relevanță raportat la soluția instanței de fond și care nu a

fost atacată cu apel de către reclamant, aceste considerente nefăcând eventual,

obiectul cererii de chemare în judecată iar acestea nu explică dispozitivul hotărârii,

care este neechivoc.

Nefondată este și

ultima critică privind greșita interpretare și aplicare a disp. art. 274 C.

proc. civ., instanța de fond reducând cheltuielile de judecată în limite

rezonabile și proporțional cu obiectul judecății și munca prestată de către

apărător.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 312 C. proc. civ., a se

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții Municipiul Arad prin Primar și Primăria

Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 425/ A din 02 martie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2012.