ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 27 octombrie 2010 la Tribunal Mehedinți reclamanta D.E.

a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin M.F.P. București, solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de

30.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale pentru tatăl său, S.D., deportat în

satul Rubla jud. Brăila și pentru bunicii săi, S.I. și S.E.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că tatăl său și părinții acestuia, S.I. și S.E., în

perioada 18 iunie 1951 - 19 ianuarie 1956, au fost deportați în satul Rubla,

județul Brăila, fiind considerați o familie cu origini nesănătoase, periculoase

pentru noua cârmuire.

Prin sentința civilă

nr. 610 din 8 noiembrie 2010 Tribunalul Mehedinți a admis acțiunea și a obligat

pârâtul la plata sumei de 7000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu

titlu de daune morale.

Pentru a pronunța

astfel, tribunalul a constatat că reclamanta face parte din categoria

persoanelor ce pot solicita daune morale, ca descendent și este îndreptățită la

despăgubiri prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Pârâtul a declarat

apel.

În criticile

formulate s-a arătat că au fost ignorate dispozițiile imperative ale art. 4 și

5 din Legea nr. 221/2009, cu privire la participarea obligatorie a

procurorului; instanța de fond în mod neîntemeiat a obligat statul la plata

daunelor morale, deoarece prin Decretul-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr.

214/1999 s-a avut în vedere tocmai reparația morală pentru daunele produse

persoanelor condamnate politic, iar pe de altă cuantumul daunelor morale este

exagerat; în speță, reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu cu consecințe

dintre cele mai grave, în urma cărora se pot acorda daune morale în cuantumul

maxim prevăzut de lege și nici dovada calității procesuale active.

Prin decizia nr. 145

din 7 martie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a admis apelul, a schimbat sentința și a respins acțiunea.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

În situația

acțiunilor întemeiate pe acest articol legea nu prevede participarea

obligatorie a procurorului, această cerință fiind stabilită numai pentru

cererile întemeiate pe dispozițiile art. 4 din lege, conform art. 4 alin. (5) din

Legea nr. 221/2009.

Reclamanta D.E., în

calitate de moștenitoare a autorului S.D., persoană strămutată și căruia i s-a

stabilit domiciliul forțat, a formulat acțiune în baza art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 221/2009.

S-a mai reținut că

prin decizia nr. 1358, pronunțată de Curtea Constituțională, la data de 21

octombrie 2010 s-a declarat neconstituționalitatea acestor dispoziții.

Potrivit art. 147

alin. (1) din Constituție, dispozițiile legale constatate ca fiind

neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea

deciziei, dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,

dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Constatându-se că în

perioada ulterioară publicării în M. Of. a deciziei Curții Constituționale, în

termenul de 45 de zile, prevăzut de această dispoziție Parlamentul nu a adoptat

alte dispoziții legale, prevederile declarate neconstituționale nu mai produc

efecte juridice.

Prin hotărârea nr.

713 din 26 martie 1991, a Comisiei pentru aplicarea prevederilor

Decretului-lege nr. 118/1990, reclamantei i s-a stabilit o indemnizație lunară

în cuantum de 916 lei, care beneficiază și de celelalte înlesniri stabilite de

acest act normativ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9

C. proc. civ., susținând în esență că a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de tatăl și

bunicii săi ca urmare a deportării și că decizia Curții Constituționale nr.

1358/2010 nu este aplicabilă, deoarece la data promovării acțiunii temeiul de

drept invocat, respectiv prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din

Legea nr. 221/2009 era în vigoare și nu poate fi încălcat principiul

neretroactivității legii.

Drepturile conferite

de Decretul-lege nr. 118/1990 au caracter de drepturi de protecție socială, nu

au legătură cu despăgubirile pentru prejudiciile morale, iar instanța în mod

greșit a reținut că le-ar fi primit reclamanta, ele fiind primite în realitate

de tatăl defunct al acesteia, S.D.

La termenul de

judecată din 16 februarie 2012 Înalta Curte a pus discuție motivul de ordine

publică referitor la calificarea căii de atac și, pe cale de consecință, la

compunerea completului care a judecat cauza, în raport de dispozițiile art. 304

pct. 1 C. proc. civ.

Cu privire la

excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va

admite ca atare pentru următoarele considerente.

Față de data

pronunțării primei instanțe, respectiv 8 noiembrie 2010 și dispozițiile art. 4

alin. (6) din Legea nr. 221/2009, modificată, devin incidente dispozițiile art.

304 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere faptul că sentința primei instanțe a

fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009 modificată,

așa cum rezultă din programul L. aflat la dispoziția Înaltei Curți.

Potrivit art. 4 alin.

(6) din Legea nr. 221/2009 modificată prin Legea nr. 202/2010 împotriva

sentinței primei instanțe se poate declara numai recurs, iar instanța

competentă să judece este curtea de apel.

De aceea, față de aceste

dispoziții legale, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și

va trimite recursul spre competentă soluționare aceleiași curți de apel, ca

instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta D.E. împotriva deciziei nr. 145 din 7 martie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, pe care o casează.

Trimite cauza spre

competentă soluționare aceleiași curți de apel ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.