ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1481/2003

La data de 5 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâții U.A.și U.M.împotriva deciziei civile nr. 146 din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 5 martie 2003, care face parte integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la l27 martie 2003 apoi la 10 aprilie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 mai 1998 reclamanții V.A.și V.M., S.T. și S.E.au chemat în judecată pe pârâtul D.P.pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să le predea în posesie și folosință imobilul situat în Cluj Napoca, str. Lombului nr. 1 înscris în CF 70025 Cluj nr.top.

8313/3/3 să-și ridice lucrările de construcție efectuate cu rea-credință pe teren sau în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să le ridice pe cheltuiala pârâtului. Au mai cerut reclamanții ca pârâtul să fie obligat la plata despăgubirilor în sumă de 5.000.000 lei reprezentând echivalentul folosinței imobilului în litigiu începând cu 1 ianuarie 1996 și până la evacuarea pârâtului. În motivarea acțiunii reclamanții afirmă că sunt proprietari în indiviziune ai imobilului ocupat prin violență în luna ianuarie 1996 de către pârât care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărarea imobilului la licitație dispusă în vederea recuperării unei creanțe a Băncii Dacia Felix SA Cluj.

Precizează reclamanții că la data când s-a organizat licitația, în cartea funciară era notată acțiunea lor în prestație tabulară, ce a făcut obiectul dosarului nr. 8676/1993, și totuși nu au fost citați la desfășurarea licitației publice. Că ulterior, prin decizia civilă nr. 1010/1996 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, au fost anulate formele de executare silită, efectuată prin licitația publică imobiliară la care pârâtul a adjudecat imobilul.

La termenul de judecată din 3 iulie 1998, reclamanții și-au extins și completat acțiunea față de pârâții T.A., L.M., U.A., U.M.M., H.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpărare, donație, partaj și schimb imobiliar în temeiul cărora pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate; să se dispună rectificarea cărților funciare noi deschise prin restabilirea situației anterioare actului de licitație declarat nul, radierea drepturilor de proprietate și uzufruct, intabulate în favoarea pârâților. În motivarea completării și extinderii acțiunii reclamanții arată că prin contractul de partaj, donație și schimb imobiliar autentificat sub nr. 4343 din septembrie 1996, pârâtul D.P., donează o parte din imobil pârâtei T.A., iar cealaltă parte pârâților U.A.și U.M.M..

Ulterior pârâta T.A. donează dreptul său de proprietate pârâtului L.M. și constituie un uzufruct viager pentru pârâta H.M., toate aceste operațiuni juridice având loc în condițiile în care licitația a fost anulată. Pârâții U.A.și U.M.M., prin întâmpinarea depusă solicită respingerea acțiunii, susținând că sunt proprietari ai imobilului dobândit cu bună credință și cu titlu oneros, deoarece la data încheierii contractului de schimb imobiliar nu au avut cunoștință despre procesele purtate pentru anularea licitației.

La rândul său pârâtul D.P.prin întâmpinarea depusă solicită respingerea acțiunii deoarece a încheiat actul de donație și schimb imobiliar, după ce prin decizia nr. 1483/1996 s-a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 6054/10 mai 1996 prin care s-a respins acțiunea reclamanților pentru constatarea nulității actelor de executare silită prin vânzare la licitație a imobilului și s-a admis cererea sa reconvențională dispunându-se rectificările intabulărilor din CF 70025 Cluj nr.top. 8313/3/3 în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 608/1996 și restabilirea situației anterioare în cartea funciară. Pârâtul L.M. prin întâmpinarea depusă în dosar solicită respingerea acțiunii deoarece contractul încheiat cu T.A.respectă toate prevederile art. 948 C.civ.și art. 1294 C. civ.

Prin sentința civilă 325/30 iulie 1999 pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția civilă acțiunea reclamanților, așa cum a fost completată și extinsă la termenul de judecată din 3 iulie 1998 a fost admisă în totalitate constatându-se nulitatea absolută a actelor de dobândire, vânzare-cumpărare, partaj, schimb imobiliar, în temeiul cărora pârâții au intabulat dreptul de proprietate în favoarea lor în CF 70025 Cluj, nr.top. nou 8313/3/2 și CF nou 119871 Cluj, nr.top. nou 8313/3/1 de la pârâtul D.P.. S-a dispus rectificarea acestor CF prin restabilirea situației anterioare actului de licitație nul prin care pârâtul D.P.și-a intabulat dreptul de proprietăți în CF 70025 sub B + 7; s-a dispus radierea drepturilor de proprietate și uzufruct intabulate în favoarea pârâților și s-a anulat CF nou 119871 Cluj sub nr. top.

8313/3/3/1. Pârâtul D.P.a fost obligat să p redea reclamanților posesia și folosința imobilului din Cluj, Str. Lombului nr. 1 în scris în CF 70025 Cluj nr.top. 8313/3/3 și să-și ridice lucrările de construcție efectuate, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului și totodată să plătească reclamanților suma de 5.000.000 lei pentru folosința imobilului în perioada ianuarie 1996 și până la pronunțarea hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a rețijnut din probele administrate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat prin sentința civilă nr. 1366/1 februarie 1994 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, prin care a fost obligată pârâta L.M.să încheie cu reclamanții V. A., V.M., S.T.și S.E.contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Lombului nr. 1, înscris în CF 70025 Cluj, nr.top.

8313/3/3 iar în caz de refuz sentința urmând să țină loc de contract, totodată dispunându-se intabularea cu titlu de cumpărare a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului și menținerea ipotecii constituite în favoarea Băncii „Dacia Felix” Cluj pentru suma de 1.500.000 lei. Acțiunea civilă admisă conform celor arătate a fost notată în CF nr.70025 Cluj la data de 3 august 1993 cu încheierea nr. 21851/1993.

Cu toate acestea, în urma licitației publice organizate la 8 decembrie 1995 și la care reclamanții nu au fost citați, pârâtul D.P.a devenit proprietarul imobilului în litigiu și și-a intabulat dreptul de proprietate la data de 16 ianuarie 1996. Ulterior, prin decizia civilă nr. 1334 din 24 octombrie 1997 pronunțată de Tribunalul Cluj – devenită irevocabilă s-a dispus anularea procesului-verbal de licitație încheiat la 18 decembrie 1995 în beneficiul pârâtului D.P.dispunându-se inclusiv repunerea părților în situația anterioară în sensul reducerii intabulării dreptului de proprietate al adjudecatarului fiind respinsă cererea de rectificare a cărții funciare formulate de pârâtul D.P..

În consecință s-a reținut că în această situație, declararea nulității actului de licitație, produce efecte retroactive, afectând și drepturile câștigate de pârâții subdobânditori chiar dacă aceștia au fost de bună credință și au dobândit, unii dintre ei, dreptul de proprietate cu titlu oneros. Împotriva sentinței civile nr. 325/30 iulie 1999 pronunțată de Tribunalul Cluj au declarat apel pârâții D.P., U.A.și U.M.M. și reclamanții V.A., V.M., S.T.și S.E.

Prin decizia civilă nr. 146/30 iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția civilă s-a respins ca nefundat apelul declarat de pârâții U.A.și U. M. Pentru a respinge apelul pârâților U.A.și U.M., instanța a reținut în esență că anulându-se prin hotărâre judecătorească irevocabilă licitația prin care pârâtul D.P.a dobândit prin adjudecare întregul imobil în litigiu actele subsecvente încheiate cu acesta de către pârâții subachizitori prin care aceștia au dobândit drepturi de proprietate și dezmembrăminte ale acestui drept, sunt la rândul lor, prin derivație, lovite de nulitate. În această situație, a socotit instanța de apel, că buna credință a subdobânditorilor nu poate produce efecte juridice deoarece nu poate fi ignorată hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost anulată licitația și desființat dreptul de proprietate dobândit prin licitația de adjudecatarul D.P..

În sfârșit, a decis instanța de apel că apelanții U.A.și U.M.M. au calitatea din punct de vedere juridic a unor succesori cu titlu particular a lui D.P.fiindu-le opozabile drepturile și obligațiile ce îi revin acestuia în legătură cu imobilul în litigiu cumpărat, precum și măsurile decise contra pârâtului D.P.prin hotărârile judecătorești privind imobilul și în care a avut calitatea de parte.

Prin aceeași decizie civilă nr. 146/30 iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de pârâtul D.P.în sensul că s-au respins pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului capetele de cerere privind obligația acestuia de a preda reclamanților posesia și folosința imobilului revendicat precum și obligația de a demola construcțiile ridicate pe teren, întrucât acestea au fost edificate de pârâții soți U. Apelul declarat de reclamanți a fost admis în sensul obligării pârâților în părți egale la plata către reclamanți a sumei totale de 7.445.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță. Împotriva deciziei civile nr. 146 din 30 iunie 2000 au declarat recurs pârâții U.A.și U.M.M.

pe care o critică pentru motive de nelegalitate constând în esență în următoarele: - 1 – nu le sunt opozabile procesele care au avut loc anterior între reclamanții V.A., V.M., S.T.și S.E.și pârâtul D.P.pe de o parte și L.M.și Banca „Dacia Felix” Cluj pe de altă parte. - 2 – că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale și nu aveau cunoștință despre procesele anterioare purtate cu privire la imobilul în litigiu. - 3 – reclamanții își întemeiază pretențiile pe un contract de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat la 3 martie 1993 cu L.M., care în realitate este o simulație ce ascunde un contract de împrumut.

- sunt cumpărători și constructori de bună credință. Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 973 C.civ. convențiile nu au efecte decât între părțile contractante. O consecință a principiului relativității convențiilor – consacrat prin art. 973 C.civ.– și în general al actelor juridice, este că de regulă, nulitatea acestor acte produce efecte numai în privința părților care au încheiat actul, după cum și actul însuși nu poate produce efecte decât între părțile contractante. Efectele nulității se pot răsfrânge însă și asupra terților atunci când acestea au dobândit drepturi de la partea împotriva căreia s-a pronunțat nulitatea. Întrucât nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși, este firesc ca odată cu desființarea dreptului dobândit prin actul juridic de una dintre părți să înceteze și dreptul subdobânditorului, nulitatea apărând în acest caz ca o rezoluțiune.

Drept urmare, nulitatea invalidează și actele juridice încheiate cu un terț de titularul dreptului dobândit prin actul declarat nul ori anulat. Așa fiind critica formulată în primul motiv de recurs este nefondată, câtă vreme recurenților li se opune nulitatea absolută constatată irevocabil prin hotărâre judecătorească care a desființat titlul de proprietate al autorului lor D.P., cu consecința invalidării și a actului juridic încheiat de acesta cu recurenții U.A.și M. M.. Cu privire la acest aspect corect a motivat instanța de apel că recurenții U.A.și M. au calitatea juridică a unor succesori cu titlu particular ai pârâtului D.P.și în această calitate le sunt opozabile drepturile și obligațiile ce revin acestuia în legătură cu imobilul în litigiu, dar și cele hotărâte contra lui prin hotărâri judecătorești în care el a avut calitatea de parte.

Și al doilea motiv de recurs cată a fi respins ca nefundat pentru considerentele arătate mai înainte, în legătură cu efectele nulității actului juridic prin care dreptul celui care înstrăinează un bun imobil este desființat. Cât privește caracterul simulat al convenției intervenite între reclamanți și L.M., acest aspect nu a făcut obiect de judecată nefiind formulată o cerere reconvențională cu un asemenea capăt de cerere. În sfârșit nu p oate fi primită nici critica privind buna credință a recurenților câtă vreme în cartea funciară era notat litigiul dintre reclamanți și L.M. cu privire la imobilul în litigiu, iar recurenții au cumpărat imobilul la 11 noiembrie 1996 deși reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în CF 70025 Cluj la 16 ianuarie 1996 situație care putea fi constatată prin consultarea cărții funciare.

Pentru considerentele arătate urmează a se respinge recursul ca nefondat. În conformitate cu art. 274 C.proc.civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâții U.A.și U.M.M. împotriva deciziei civile nr. 146 din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. Obligă pe recurenții pârâți U.A.și U.M.M. să plătească intimaților V.A., V.M., S.T.și S.E.suma de 22.869.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.